24 de ore cu Lorena-Ela Enache

0

Scrie și publică poezii, organizează evenimente culturale, promovează tineri talentați, are un job full time într-o corporație și la doar 23 de ani spune despre ea: „Mi se pare că nu mai am timp pentru mine”. Am fost curioși cum decurge o zi „liberă” pentru ea.

ce curată este singurătatea
înghit mâncarea și nu mă uit în ochii nimănui
ce curată e viața în care nu trebuie
să anunți pe nimeni că îi porți sentimente.
nu țin bărbați în casă,
ocupă mai mult spațiu decât
le închiriezi
și au impresia că sunt proprietari;
încep să pretindă modificări
despăgubiri emoționale –
scuze, bro, libertatea ta
se termină unde încep nevoile mele.

După trei snooze-uri sănătoase, e 10:57 A.M. Nu îmi pun niciodată alarme la ore concrete, mă presează prea tare. E sâmbătă și ca orice corporatist, îmi îndes viața personală și toate situațiile care trebuie rezolvate în zilele libere.
Lucrez într-o corporație în care îmi las vreo 10 ore pe zi și niște overtime când e cazul.
În august 2019 am părăsit Iașiul pentru Capitală. Jobul ăsta a venit ca un impuls, pentru că oricum îmi stabilisem mutarea definitivă aici, dar telefonul primit de la HR la sfârșitul lui iulie mi-a demonstrat că trebuie să împachetez și praful din camere. Lucrez pentru o companie canadiană în Afi, pe un proiect în care nu oferim suport la telefon, ci doar pe social media, ceea ce îmi face munca destul de relaxantă. Și m-am săturat să fiu întrebată în stânga și-n dreapta că de ce nu vreau să trăiesc din literatură sau să muncesc în domeniu, dacă tot am anumite afinități. Că nu vreau să fac din literatură un job. Sunt aici de jumătate de an. M-am mutat ca să pot evolua cu proiectul meu, Cozy Poetry Night. Aici este mai mult loc unde să te întinzi și mai multe lumini, pentru care nu trebuie să te bați neapărat cu artiștii înrădăcinați în mentalul social. Ajung în bucătărie, îi umplu satanei (pisica Bro) bolul cu bobițe și îi schimb apa. Îmi fierb și mie o cană cu apă.
Mai am lapte, ziua a început OK. Deschid spotify și îmi pun playlistul cu Ain’t no other man de la Christina Aguilera, niște Moulin Rouge, I’m a slave for you de la it’s Britney bitch și bineînțeles că merge și ceva Șatra Benz și Etta James pe deasupra. Pe coloana asta sonoră mă zbânțui cu un castron cu lapte și cereale în mână prin bucătărie. Verific vremea, Facebook, Instagram, mai mult Instagram, niște site-uri de haine, schimb câteva poze amuzante cu prietenele mele din Iași.

11:10 A.M. Îmi iau două banane și mă urc în pat, unde mă lipesc vreo 15 minute de cartea pe care mă chinui să o termin de o lună, apoi mă gândesc că ar fi mai bine să mai caut niște poezie proaspătă pe internet. Mă ocup de tot ce înseamnă Cozy Poetry Night, un proiect experiment de perfomance poetic – căutat locuri pentru evenimente, poeți, versuri pentru online, comunicare și promovare pe online, logistică pentru deplasările poeților etc. Și sunt într-o continuă căutare de poeți cu atitudine, care să facă ceva mai mult decât să aibă păreri și să sufere de ei înșiși. Uneori, ajung să stau și câte 3-4 ore lucrând pentru Cozy; e o fericire cu temperatura optimă să stau în pijamale și să fac un research prelung pentru proiect.
Despre Cozy pot spune că propune exploatarea la maximum a simţurilor celor din public, astfel că preferăm cafenele ca loc de organizare pentru ca oamenii să se simtă liberi să existe. Dar avem și experiențe în stradă, festivaluri sau grădini care au fost de-a dreptul covârșitoare. Evităm pe cât posibil să obţinem un cadru formal. Utilizăm adesea proiecţii de imagini sau filmuleţe, lumini obscure, dar şi fundal sonor live, ceea ce entuziasmează publicul. Am adunat de la câteva zeci de oameni la primele ediții, la sute de oameni după ce ni s-a observat potențialul de spectacol. Am avut și ediții cu intrarea liberă, dar uneori mai încercăm și varianta pe bilete, pentru educarea publicului consumator în vederea aprecierii corecte a unui spectacol mixt și muncit. Organizăm aceste evenimente pentru a deschide glanda pineală a poeziei în faţa tuturor, nu doar pentru cei din domeniu. Ne iubesc oameni din Iași, București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Bârlad. Nu suntem un ditamai proiectul, dar suntem o mișcare. Până acum, ne-au oferit suport muzical trupa Fine it’s Pink, iar ca DJi am lucrat cu Siberia, SPZ, OTT. Ca poeţi, au luat parte la ediţiile noastre Sorin Chiperi, Vlad A. Gheorghiu, Luciad Brad, Sorin Despot, Silvia Grădinaru, Elena Simion, Claudiu Komartin şi eu, evident (plus multe alte nume). Diferența, pe care mă încăpățânez să o bag în fața tuturor, dintre noi și alți poeți e că da, suntem faini fiecare în felul lui, dar împreună reușim să dezbrăcăm poezia de orice pânză. Punem foarte mare accent pe muzică, iar șansa pe care am avut-o la Street Delivery București să ne mulăm poeziile pe muzica celor de la The Jam Community a fost ceva la care nici nu visam, dar s-a întâmplat și ne-a umplut de fericire și de curaj.

Performance poetic al grupului Cozy Poetry Night organizat la Street Delivery București, 2019

purtai salopeta verde care îmi place atât
de mult și știu că te-am privit de
jos în sus și când am ajuns
la ochi am văzut într-unul bărbatul pentru care
râdeai și în celălalt oamenii pentru care
inima ta s-a făcut mică și carnea nu
îți mai încăpea pe sub piele.

Am făcut vreo două stickere pentru Facebook și Instagram și acum sunt gata să mă ocup și de cealaltă meserie de manager din viața mea: caut niște pub-uri în care se țin concerte hip-hop, festivaluri și adrese de email, încerc să fac niște lobby corect pentru Dilimanjaro și BMC.
Sunt câțiva oameni în viața mea cu care vorbesc în fiecare zi: Emma și Elena, tata și prietenul meu. De la fiecare iau câte ceva. Fetele mă țin cu picioarele pe pământ și îmi amintesc că orice divă are nevoie de niște suflete care să îi poarte de grijă și cu care să râdă sincer, tata mă caută mereu să îmi spună să nu îmi mai cumpăr chestii de care nu am nevoie, iar prietenul meu e liniștea pe care o caut când mă trezesc. Fiecare dintre ei cunoaște o versiune diferită a mea și probabil din punct de vedere social sunt satisfăcută cu asta.

# ți-am desenat
# aici o scară să
# poți ajunge la
# așteptările mele

2:00 P.M. În 20 de minute mă spăl pe cap și în altele 10 îmi curăț fața cu miere și cafea. Sunt o prințesă pregătită de curățenie. Stau într-un apartament de 3 camere, destul de mare, dar cam vechi, așa că dacă muți bricheta de la locul ei, pare că e mizerie. Cât mă agit cu mătura prin casă, îmi fac un gin tonic pentru atmosferă, comand niște mâncărică de la Crăpelnița, primesc coletul cu parfumurile pe care le-am prins la reducere, apoi fac un videocall cu tata. E emoționant de fiecare dată.

3:15 P.M. Plec să mă văd cu Daniel, prieten și coleg de muncă. Daniel ne ajută și cu fotografiile la evenimentele Cozy Poetry Night și mă gândesc să îl aduc și la petrecerile hip-hop pe care le organizez cu prietenul meu. Mă duce să mănânc pentru prima oară chifteluțe din IKEA.

aceiași oameni cu care beau un pahar de vin
într-un apel video și bine că avem camera frontală
în rezoluție infimă și umeazeala din colțul ochilor
nu apare cum nu apare nici cât de mândri suntem
că reușim să respirăm când viața ne strânge de gât și
dorul de ducă ne trage de buzunare.

5:00 P.M. Mergem în Jysk, cumpărăm mobilă ieftină și necesară. Mi-am luat o bibliotecă și niște rafturi.

7:00 P.M. Ajunge prietenul lui cu mașina și ne ajută cu transportul. Prietenul lui Daniel îmi montează biblioteca, și apoi propune să mergem la dans. Biensur, mon cher.

10:00 P.M.Trag o fustă pe mine și îmi pun un ruj mai provocator. Mergem într-un local unde media de vârstă este 40 de ani și muzica e veche. Ador.

1:00 A.M. Propun să mergem și în altă parte: la Kultur e o coadă de zici că aștepți să intri la SummerWell, în Manasia este super taraf, dar vreo mie de oameni într-un loc de 100. Ne terminăm noaptea în Șurubelniță. Unde alcoolul e mai slab decât muzica.

3:00 A.M. Ar cam trebui să mergem acasă. Am uitat că am lăsat dezastru în camera mea. Patul e plin de cărți și haine. Împăturesc câteva haine și le arunc pe jos până la urmă. Mă ocup mâine. Dau de volumele mele publicate la Paralela 45. În clasa I îi spuneam învățătoarei că eu o să scriu cărți. Am scris cărți. Ai mei nu înțeleg de ce și cu ce mă ajută. Nu mă susțin, dar nici nu mă demoralizează în demersurile mele literare. Se bucură când le trimit poze de pe scenă, mă întreabă dacă a fost totul OK și dacă mi-au ieșit și mie niște bani din asta. Au exact atitudinea pe care o voiam de la ei. Probabil ar fi foarte dezamăgiți dacă ar citi tot ce scriu: m-au crescut curat și conservator. Nu ar putea accepta prea ușor că fata lor scrie poezie în care se întâlnesc explicit, printre altele, organe genitale, acte sexuale, adresări injurioase etc.

„Pe Lorena Enache am văzut-o la mai multe lecturi tăind și sfâșiind sala cu textele ei edgy, puternic erotizate, combinând duritatea bondage-ului sado-maso cu tandrețea și candoarea primirii unui buchet de lăcrămioare, primăvara.
Lorena vine pe această filieră de good girl gone bad și este pentru noul val de poeți foarte tineri ce a fost Justine Frischman de la Elastica pentru brit-pop în anii ’90.” Vlad A. Gheorghiu, citat desprins de pe
coperta a IV-a a volumului de poezie
pH 2.1 apărut la Editura Paralela 45.


aş fi vrut să fac sex cu omul meu acum şi să zbier fără ruşine
de el sau de câinii cu creierii întinşi pe stradă
fără ruşine de colegii de apartament sau că o să afle tata că
de câţiva ani sunt fetiţa lui şi femeia altcuiva.

E vreo 4:30 A.M. Mănânc niște pâine cu pate de somon și mă gândesc că sunt OK cu viața mea așa cum sunt, dar aș vrea să nu mai trebuiască să mă spăl pe cap niciodată. Ori să mă doară genunchii. Internetul e gol, Bro mi-a adormit pe bazin. Mă mai uit odată pe pdf-ul trimis lui Dan Coman pentru volumul de poezie pe care vreau să îl scot anul ăsta. Ar mai trebui să mai scriu câteva poeme. Și trebuie să mă apuc de schițat coperta pentru că vreau să rupă gura târgului pe partea de design. Eventual să pun și niște poze. O să mă gândesc la asta mâine. Iau un paracetamol și deschid cartea aia cu care mă chinui. Cea mai bună melatonină. 

Consemnat de Mihaela Radu

Foto: Arhiva personală

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here