Am un vis

0
88

Regele încoronat al cașmirului, despre cei 40 de ani petrecuți în slujba binelui și a frumuseții.

Apusurile de pe cerul Umbriei produc unele dintre cele mai dramatice scenografii din câte mi-a fost dat să văd vreodată. Liniștea care domnește peste dealurile domoale, brăzdate din loc în loc de pini subțiri, contrastează puternic cu spectacolul isteric și multicolor de lumini proiectat pe cer. În acest ocean agitat de roz, galben, mov și albastru, mărginit la est de negrul amenințător al nopții, Brunello Cucinelli livrează pe nerăsuflate mostre de înțelepciune preluate de la mai-marii învățați ai culturii universale. Într-o conferință de presă de aproape două ore, citate, zicători, pilde și proverbe inspirate din viețile sfinților, din repertoriul popular italian, dar mai cu seamă din scrierile sau din discursurile lui Marcus Aurelius, Seneca, Platon, Erasmus, Aristotel, Toma d’Aquino, Kant, Rousseau, Confucius și Pitagora pornesc cu pasiune din pieptul lui, se sparg de zidurile de piatră albă și roz ce delimitează Piazza della Pace a bătrânului cătun Solomeo și lasă perplecși cei peste 500 de jurnaliști, care reacționează cu o întârziere de 5-10 secunde din cauza traducerii din italiană șoptită în căști. Ni se oferă enunțuri de filosofie politică uneori romantice, alteori contradictorii, și uimitoare sofisme care pot coexista doar în acest spațiu bucolic și atât de încărcat de istorie. La fiecare 30 de minute, clopotele bisericii Sfântului Bartolomeu încep să bată cu putere în spatele nostru, marcând astfel ora și adăugând semne de exclamare frazelor pline de tâlc, așa cum o fac de aproape 800 de ani.

Foro delle Arti

Aflat la o aruncătură de băț de Perugia și Assisi, micuțul Solomeo stă cocoțat pe vârful unui deal înalt împădurit. Stejarii, frasinii și pinii dublează zidurile fortificate construite în secolul al XIV-lea și contribuie, prin contrast, la alura de poveste pe care cătunul o capătă în lumina aurie a apusului. „Bosco della spiritualità” este spațiul geografic și spiritual de unde Cucinelli își ia inspirația pentru colecțiile sale, dar și locul unde își materializează credințele despre viață, muncă și orânduirea comunității. Ținutul este legendar pentru patronii săi spirituali: Francisc din Assisi, Benedict din Nursia… Brunello Cucinelli are o relație specială cu Dumnezeu, susține că au făcut un târg doar de ei știut. În capătul opus piațetei se află templul laic construit de Cucinelli de-a lungul anilor – Forumul Artelor. Un impresionant ansamblu arhitectural dedicat culturii ce conține un teatru construit în spiritul Renașterii, „Il Ginassio”, amfiteatrul în aer liber, și Accademia Neoumanistica Aureliana, un spațiu ticsit de volume de filosofie și poezie neatinse, scrise în toate limbile pământului, pentru ca orice călător care ajunge în Solomeo să-și poată ostoi setea de cunoștere. Însă viața adevărată se întâmplă în afara zidurilor de piatră, acolo unde oamenii obișnuiți trăiesc și muncesc, iar pentru ei Cucinelli a imaginat conceptul de „periferia amabile”, o idee preluată din Antichitate și transpusă în realitatea anului 2018 prin construcția unei podgorii și a unei crame, „Cantina”, străjuite de o statuie a lui Bacchus mai albă decât albul cel mai alb, a unei școli de artizanat extrem de populară printre tineri, dar și a unui monument uriaș din travertin pe care stă scris cu litere din bronz „Tributo alla Dignità dell’Uomo”.

Podgoria și crama familiei

„Stimate domnule Brunello Cucinelli, care credeți că este sensul vieții?”, întreabă cu patetism o jurnalistă româncă stabilită la Roma de peste 20 de ani. Jurnaliștii britanici din spatele meu pufnesc în râs și-și dau palme peste frunte. „Il mio ba…” Vorba îi este tăiată de cântecul disonant al clopotelor, care ne oferă trei minute de Ave Maria. Adio, auz, adio, șir al gândurilor! Ave dulce țuit al urechii! Pe jumătate încurcat în fața acestei neașteptate sincronizări, Cucinelli se întoarce și zâmbește complice spre cer, apoi privește peisajul care se desfășoară romantic în spatele său. De peste 30 de ani, lucrează neobosit la remodelarea acestui spațiu. Compania pe care o conduce împlinește 40 de ani, iar în urmă cu 6 ani a fost listată cu succes la Bursa din Milano. Însă alte cifre contează cu adevărat pentru Cucinelli. Sutele de familii care depind de bunul mers al afacerii sale, zecile de clădiri, biserici, străzi și monumente din Solomeo și împrejurimi pe care le-a restaurat sau reconstruit, miile de ani de înțelepciune din care-și extrage filosofia de viață și miile de ani cărora speră că lucrarea sa le va supraviețui. Se aplaudă îndelung. „Il mio babbo mi ha detto…”

Familia Cucinelli

Brunello Cucinelli despre …

… demnitate

„Frumusețea, umanismul și adevărul sunt valori eterne care îmi călăuzesc fiecare acțiune. Marele vis al vieții mele a fost cel de a munci pentru demnitatea economică și morală a oamenilor. Pentru binele comun al nostru, al tuturor. Mi-am imaginat o companie care să aibă profit, însă am vrut ca acest profit să fie obținut într-un mod etic și cu respect pentru semeni și fără a face rău Creației. Este important ca oamenii să lucreze într-un mediu plăcut, să fie plătiți corect și să li se insufle un sentiment de responsabilitate și respect, iar o parte din profit să fie dedicată oricărei inițiative ce poate îmbunătăți condițiile de viață ale celor mulți. O formă contemporană de capitalism bazată pe valorile insuflate de Antichitate. Capitalism umanist.”

Monumentul dedicat demnității umane

… responsabilitate

„Am căutat mereu frumusețea lucrurilor, cea a oamenilor, ideilor, manierelor și a cuvintelor. Frumusețea vieții. Acolo unde este frumusețe este mai mult ca sigur și adevăr. Ni se spune că singura cheie care deschide ușile către viitor pentru orașele și satele medievale este turismul. Însă eu am visat altceva pentru acest loc și cred că am atins acest ideal. După ani de zile în care oamenii au plecat din Solomeo, locul a prins din nou viață și este în perfectă armonie cu natura. Solomeo și-a recăpătat tradiția manufacturii, a producției de ulei, a vinului. Am redescoperit un mod de a trăi în armonie cu ritmul dictat de natură, care dă sens vieții și face munca plăcută. Sper ca Solomeo să devină un exemplu pentru comunități asemănătoare din lume.”

Piazza delle Pace

Articol apărut în numărul de octombrie al publicației Harper’s BAZAAR România.

Citiți și: “Brunello Cucinelli: Lecție de optimism”!

Foto: prin amabilitatea brandului

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here