Cum și-au găsit vocația: Anca Cioarec și Brândușa Tudor, arhitectură & design

0
752

Pentru aceste șase talente din arte vizuale, dans, scenografie, ilustrație, design și arhitectură, drumul profesional ideal este cel pe care-l străbat acum. Episodul de azi este dedicat duo-ului compus din Anca Cioarec și Brândușa Tudor.

Cum ați pornit pe acest drum și cum ați ajuns să colaborați, sub numele Stardust Architects?

Ne-am întâlnit fiind colege de grupă în Facultatea de Arhitectură, însă ne-am apropiat doi ani mai târziu când începusem să intuim fiecare dintre noi că drumul pe care ni-l propunea meseria de arhitect la momentul acela nu era tocmai potrivit pentru căutările noastre. Am descoperit că ne pasionează proiecte similare, întrebări care au același orizont. Apoi, după primul concurs, ne-a minunat bucuria de a construi lucruri în doi, bogăția pe care o poate aduce în proiect acest „împreună” atunci când există un miez comun care poate să crească. Apoi, ne-am tot băgat nasul în domenii conexe și am acceptat tot soiul de provocări sau uneori ni le-am imaginat noi înșine, însă nu am avut de la început o strategie. Am participat la târguri de design, la conferințe sau ateliere de tot felul, ne-am întors și la matricea inițială, căci suntem amândouă asistente la facultatea pe care am absolvit-o, însă lucrurile s-au tot revelat pe parcurs.

Canvas, design de obiect, 2015

Ce v-a atras spre designul de obiect?

Am început să ne uităm la lucruri „mici” participând la concursuri de design de obiect, probabil pentru că simțeam că e o scară pe care o putem controla mai bine, care nu ne copleșește prin propria-i greutate. În lucruri „mici” am căutat experiențe, am încercat să extragem din obiectele ce alcătuiesc scenariul nostru cotidian esența unor experiențe dincolo de forma unui obiect prestabilit.

Astfel, scaunul nu a mai fost scaun, ci o experiență a așezării (solitare), lavoarul nu a mai fost lavoar, ci o experiență a întâlnirii cu apa, iar masa, care într-un fel ne-a urmărit ceva mai mult, nu a rămas doar masă, ci a încercat să aducă în această întâlnire din jurul ei amintirea unui moment uitat sau a propus o experiență nouă care venea din afara familiei obiectului de mobilier „masă”. Poate că arhitectul contaminat de forme ce urmăresc funcțiuni a încercat să privească lucrurile din nou, cu o privire pură, nedeformată de construcții ulterioare, iar unul dintre gesturile fundamentale de înlăturare a acestor construcții a fost o încercare de a renunța la funcțiune. Acum, aproape că ne bucură jocul prin care trecem de la o scară la alta, prin tot felul de arhitecturi și microarhitecturi.

Canvas, design de obiect, 2015

Ce vă încântă când vine vorba despre un proiect?

Sunt multe ingrediente care pot să ne aducă bucurii mai mici sau mai mari. Cert este că ne-am bucura să reușim să „așezăm” un loc bun: un loc care să fie bun cu cei care-l vor locui, cu peisajul în care se naște, cu lumina pe care-o lasă să intre, cu materialele pe care le aduce împreună.

Canvas, design de obiect, 2015

Un proiect al vostru care exemplifică perfect ideea de „made with passion”?

Primul nostru proiect implementat, designul unei măsuțe de cafea (Toujours le printemps) a presupus un proces intens de căutare neobosită și lucru cu bucurie pură. Am plecat de la un gând, acela de a încerca să păstrăm experiența unui moment (înflorirea copacilor) într-un obiect. Și ne-am propus să încastrăm petale de flori în blatul unei mese, iar în încercarea de a găsi o cale prin care ele să nu se deterioreze în contact cu aerul sau umiditatea, am trăit o experiență febrilă în care am testat materiale și tipuri diferite de flori și am interacționat cu nenumărați specialiști, de la ingineri chimiști la vânzătorii de flori de la Piața George Coșbuc.

Secret Garden, design de obiect, în colaborare cu Zwei, 2015

Ce vă inspiră?

Ceea ce ne inspiră contribuie poate la una dintre cele mai puternice legături dintre noi, căci avem o ușurință similară de a fi atente și receptive la lucrurile din jur, din afara noastră. Obișnuim să salvăm tot felul de referințe și să le așezăm într-un fel de arhivă în care se așază împreună arhitectura, designul de obiect, atmosfere de interior, muzică, filme, locuri și cărți. Sunt nenumărate surse și sunt aproape imposibil de cuantificat sau ierarhizat, așa că vom alege să menționăm, în mod aleatoriu, câteva căutări recurente: inocența și claritatea privirii din scrierile lui Fernando Pessoa, firul terapeutic al filmelor lui Alejandro Jodorowsky, profunzimea căutărilor din opera lui Louise Bourgeois, atmosfera poetică a grădinilor lui Horia Bernea, claritatea conceptuală a creațiilor lui Rei Kawakubo și arhitectura vizionară, precum și delicatețea prezenței în lume, a spațiilor create de Alexander Brodsky.

Anca Cioarec şi Brînduşa Tudor (Stardust Architects) au realizat Pavilionul României la Congresul Uniunii Internaționale a Arhitecților din Seul, 2017, și au participat cu proiectele lor la Milan Design Week, Dutch Design Week și Romanian Design Week.

Articol apărut în numărut de octombrie al revistei Harper’s BAZAAR România.

Citiți și: “Cum și-au găsit vocația: Ágnes Keszeg, ilustrație”!

Foto: Marian Gomoescu (Toujours le Printemps), Ștefana Inczeffi Duma, Bogdan Botofei

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here