Arta liberă a ultimilor 30 de ani, la Art Safari 2020. Interviu cu pictorul George Anghelescu

1
art safari 2020 interviu George Anghelescu

Cei mai cunoscuți artiști formați după 1990 în Capitală vor fi prezenți la Art Safari 2020 în cadrul unei expoziții de neratat, „Școala de la București”. Expoziția este curatoriată de Silvia Rogozea, director de programe la Muzeul Național de Artă Contemporană, și face o radiografie a artei libere create de artiști din diverse generații post1990.

Harper’s Bazaar a stat de vorbă cu unul dintre artiștii acestei generații, George Anghelescu, care trăiește și lucrează în prezent la Praga, ale cărui lucrări vor putea fi văzute la cel mai mare eveniment dedicat artei din țară.  Muzeul temporar Art Safari va putea fi vizitat în perioada 11-20 septembrie, la Victoria Tower, din centrul Capitalei (Calea Victoriei 15).

Artistul George Anghelescu (35 de ani) a absolvit Universitatea Națională de Arte din București, în cadrul secției de Grafică, în 2008, după ce în 2007 studiase pictura la Accademia di Belli Arti di Roma. Artist bucureștean prin excelență, reprezentant al celei mai recent maturizate generații de artiști locali întorși către pictură, Anghelescu  a avut numeroase expoziții internaționale la Praga, Berlin, Düsseldorf, Moscova, New York, SUA, alături de cele de la București.  

George Anghelescu, MORI, 2014, ulei si acrilic pe panza, 90 x 70 cm

De ce o carieră în artă și de ce pictură?

Neîmpărtășind înclinarea și aptitudinile pentru fotbal ale prietenilor mei din copilărie, mă izolam în diferență și încercam să epatez prin ceea ce se zicea că ar fi fost talent. Fiind naiv, am crezut că e pe bune și am perseverat în această impresie eronată a mea, până am prins din urmă ceva abilitate reală de a desena. Nu eram cu nimic mai talentat decât ceilalți copii, dar iată-mă, azi, victima unei erori care m-a construit.

Care a fost parcursul tău artistic după absolvirea UNARTE, cum ai ajuns la Praga?

Un zigzag de rateuri mărunte și succese modeste, dar lozul norocos care m-a expediat la Praga a fost o cehoaică frumoasă. Coincidență? Nu cred. Plecarea era inevitabilă, eu fiind totuși un nomad sedentar. Un parcurs artistic bun care merită urmărit este unul care te scoate din zona de confort și preconcepții.

Realitatea socio-politică-economică este o sursă de inspirație pentru tine și care sunt principalele teme abordate?

Pentru mine, a face artă este un important exercițiu de cogniție. Temele pe care le abordez nu sunt propuneri directe pe care le fac unui public, ci căi personale în procesul de înțelegere a propriilor dimensiuni și limitări intelectuale/morale. Raportându-mă la poveștile marcante ale semenilor, fie pentru că sursa de inspirație face apel la memoria mea afectivă, fie pentru că au rămas cumva distincte în fluxul de informații pe care le primesc zilnic, încerc sa analizez modul în care funcționam unul în raport cu celalalt și cum se deformează relațiile sociale în momentele limită, de violență absurdă și nejustificată.

Mă interesează în mod special degradarea umană la care se ajunge în situații extreme (genocid, război, dictatură, exploatare etc.), pentru că acestea reprezintă imaginea corupției absolute, o opoziție categorică a valorilor la care aspir. Recapitulez aceste imagini dure ca să înțeleg și să epurez din mine acest potențial pentru rău pe care îl purtăm în noi.

Cum ți-ai descrie practica artistică?

Fac un colaj de idei și imagini, distilez biții de informație care îmi bombardează retina, timpanul și neuronii, și pe urmă las hazardul empatic să amestece elementele percutante ale lumii pe care o formăm într-un cocktail de o inevitabilă „originalitate”. E o găteală ideatică asortată cromatic.

George Anghelescu, UNFINISHED SYMPATHY, 2013, ulei si bisturiu pe banner vinilic, 120 x 180 cm

În ce termeni ar trebui să privească oamenii arta ta?

Aceasta face parte din gama largă și deschisă a mijloacelor noastre de comunicare, motiv pentru care ea poate fi asimilată de oameni în propriii lor termeni, folosind rațiunea, spiritul critic, dar și reflexul gustului personal. Lumea mea interioară reflectă viața celorlalți, iar eu la rândul meu mă regăsesc reflectat în nenumăratele lumi intime ale semenilor mei, ne definim reciproc prin această oglindă a comunicării.

Cât timp dedici creației zilnic? Creezi zilnic sau ai momente când „te închizi” în atelier cu zilele?

Am mai degrabă puseuri stahanoviste, forțate de modul relativist în care percep scurgerea timpului. Cu cât e mai departe deadline-ul unei expoziții, cu atât timpul se comprimă exponențial mai rapid până în momentul când intru pe ultima sută de metri. Fază când, reactivat de presiunile momentului, reușesc să forțez într-o lună, munca neterminată din anterioarele șase. Și astfel, motivat de iminentul dezastru, trag de acest scurt interval de timp până o scot la capăt fără nici un compromis de calitate… doar de nervi.

Ce vei expune la Art Safari București 2020, în Pavilionul Central „Școala de la București”?

Picturi, cele din imaginile alăturate. Imagini cu fantezii și utopii: una, un paradis pierdut într-un trecut colonial, și o a doua, o distopie arhitecturală dintr-un viitor ideologic eșuat. Poziții temporale imposibile de altfel, care ne fixează implacabil într-un acum permanent de unde contemplăm critic, ca de pe o insulă, oceanul ce se tot întinde în spatele nostru, până apare din nou în fața noastră, peste linia orizontului, ca un potențial format de trecut prin forța și talentul prezentului. Ziua de mâine are forma acțiunilor de azi, iar ideile au tendința de a deveni materie. Secolul XX a fost plin de materie dură sub care au fost strivite milioane de destine… iar cel curent nu e nici el prea departe de a deveni la fel de „interesant”.  

Școala de la București versus Școala de la Cluj – ce puncte comune și ce diferențe percepi?

Generalizările mi se par limitative, e ceva provincial în nevoia de a te defini în masă prin diferențiere calitativă față de un trib sau altul. Se pierde individul și responsabilitatea. Însă specificul Bucureștiului, dacă ar exista unul, este că scena locală e compusă mai mult din individualități care nu au foarte multe în comun, nici estetic, nici practic… poate doar empatic.

Ce fac eu, de exemplu, este doar incidental produsul formării mele pe malul stâng al Dâmboviței. Identitatea mea nu se trage exclusiv din stimulii primiți într-un loc anume, în puținii ani pe care i-am avut la dispoziție să acumulez o educație formală. E un proces continuu și o călatorie lungă, de unde și impresia că sunt mereu la primul pas.

Dacă ai avea resurse nelimitate, ce ai colecționa?

Arta locului în care mă aflu, oricare ar fi acela. Nu văd diferențe între arta românească și cea internațională. Ambele sunt interconectate istoric, iar istoria a fost trăită de toți oamenii la fel de intens si la fel de profund, ea este densă peste tot. Talentul e distribuit relativ uniform. Când depășesc faza de subzistență, oamenii sunt capabili de cele mai sofisticate forme de manifestare estetică… și nici măcar asta nu e o condiție categorică, vezi poezia și arta din tranșeele Primului Război Mondial.

Ce aștepți cu nerăbdare să vezi la Art Safari 2020?

Aștept să fiu surprins. De fiecare dată am descoperit câte-o bijuterie sau alta care m-a oprit în drum, fie că venea din direcția unui artist pe care nu îl știam, fie că era vorba de acel prim contact nemijlocit cu un obiect de artă știut doar din reproduceri, care capăta astfel, în momentul în care acesta se recompunea direct pe retina mea, profunzimea intelectului celui care l-a creat. E ceva similar cu emoțiile trăite când auzi muzica preferată pentru prima dată într-un concert live.

Cum vom vizita în siguranță Art Safari 2020

Pe lângă Pavilionul Central, Art Safari 2020 va găzdui și o expoziție dedicată lui Sabin Bălașa, pictor contemporan celebru în anii ’80-’90, care a fascinat audiența cu nuanțele de albastru și personajele de basm. Pavilionul Muzeal invită, de asemenea,  publicul să redescopere opera lui Gheorghe Petrașcu, unul dintre cei mai importanți maeștri ai artei românești de început de secol XX.

Pavilionul Internațional va găzdui și o expoziție-fenomen Guerrilla Girls, un grup de artiste din SUA, care demască, încă din 1985, sexismul, cu focus pe comunitatea artistică. Grupul are o carieră de patru decenii și expoziții la MoMA, Tate Modern, Centre Pompidou, Bienala de la Veneția, Van Gogh Museum, Art Basel.

Ediția din acest an se va desfășura în condiții de maximă siguranță: flux controlat de vizitatori, pe trasee diferite, purtarea măștii obligatorie pe toată durata vizitei, măsurarea temperaturii la punctul de acces.

Biletele la Art Safari București pot fi achiziționate pe tickets.artsafari.ro.

 

 

Foto: © Franz Galo

Facebook Comments

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here