BAZAAR at Work: Ada Solomon

0
Ada Solomon interviu Harper's BAZAAR
Ada poarta pantaloni si camasa Stefanel

Pentru primul producator roman nominalizat la Oscar, succesul inseamna sa fii un model sau o sursa de inspiratie pentru altii si sa simti ca ai lasat ceva in urma.

Desi HiFilm Productions si Parada Film (pe care o imparte cu Calin Peter Netzer si Claudiu Mitcu) au o lista impresionanta de succese, Ada Solomon nu si-a propus niciodata sa ajunga producator: „Meseria m-a ales. Singurul lucru a fost sa fac lucrurile cat de bine posibil la nivel practic si cu o cat de mare investitie afectiva, de daruire.” Poate ca daruire e un cuvant pretentios, spune ea ca si cum s-ar scuza, dar e cunoscuta in bransa pentru ca imbina realismul cu un fel de sentimentalism. Nu-i place sa vorbeasca despre cifre, ci despre relatia cu oamenii. „Meseria mea imbina partea practica – cifre, organizare, relationare –, cu partea creativa. Formatia mea e in zona stiintelor exacte (sunt inginer de formatie), dar asta nu inseamna ca in liceu nu eram olimpica la romana. Lucrurile s-au amestecat cand am descoperit ca si ca producator e nevoie sa stapanesti cuvintele si sa stii sa le aranjezi.” Visul liceenei care dorea sa devina actrita se deconteaza acum altfel. E drept ca mai are cameo-uri in filmele pe care le produce – de pilda, a aparut in Pozitia copilului (de Calin Peter Netzer, Ursul de Aur la Berlin in 2013) dar, spune ea, sa fii producator implica „multa actorie in sensul stapanirii de sine in echipa, precum si in legaturile pe care le stabilesti cu alti producatori, cu selectioneri de festivaluri sau cand sustii un proiect”.

Un bun producator mai are nevoie de curaj sa se arunce, dar nu chiar cu capul inainte. „E asa usor sa ajungi cu capul in nori din pricina succesului si sa-ti inchipui ca le stii pe toate!“. Nu vrea sa admita ca a avut un astfel de moment, desi recunoaste ca a existat un val care a amenintat s-o rupa de radacini. Ancora i-a fost, in primul rand, familia: sotul (documentaristul Alexandru Solomon), baietii, sora, parintii, precum si prietenii apropiati, care au stiut sa o „traga de maneca”. A fost acest val momentul cand Toni Erdmann – coproductia germano-austriaca turnata mai ales in Romania si la care Ada Solomon a fost producator executiv – a fost foarte aproape de Oscarul pentru film strain? „Nu, acolo eram deja bine imunizata, dar sigur ca mi-ar fi placut ca si Aferim! sa fi fost nominalizat.” Nominalizarea la Oscar i-a crescut insa cota: „Mi-a adus un fel de notorietate. Recunoasterile astea iti dau cheia de la niste usi, dar nu ti-o baga nimeni in broasca. E ceva mai usor sa te faci auzit, dar, daca spui prostii, ele raman prostii.”

Din 2006 pana acum, Ada Solomon a produs cateva dintre cele mai titrate lung si scurtmetraje romanesti, precum si documentare, printre care: Pozitia copilului, Aferim! (Premiul de regie la Berlin, 2015), Inimi cicatrizate (Premiul Don Quijote si Premiul Special al Juriului la Locarno, 2016), Toata lumea din familia noastra (Premiul Heart of Saraejevo pentru Cel mai bun film la Sarejevo, 2012), Lampa cu caciula (2006, unul dintre cele mai premiate scurtmetraje romanesti). Ea l-a descoperit pe Radu Jude, producandu-i aproape toate scurtmetrajele, lungmetrajele si documentarele. Din 2009 coproduce si proiecte straine. Se considera o deschizatoare de drumuri? „In masura in care cred ca sunt un om curajos fara sa fiu iresponsabila. Noi, cand am inceput, am avut un noroc pe care tinerii de azi nu-l mai au. Azi deja exista oameni care stiu meserie. Cand am inceput eu, te loveai si vedeai mai departe ce faci cu cucuiul.”

Un moment important in cariera ei a venit acum zece ani cand, dintr-un singur proiect, au iesit trei filme. „Pentru Principii de viata, Radu Jude lucra cu Razvan Radulescu si Alex Baciu, lucrurile n-au functionat dintr-o diferenta de viziuni, s-au despartit, am ales sa continuu proiectul alegandu-l pe Constantin Popescu, iar intre timp Radu a inceput sa dezvolte Cea mai fericita fata din lume”, povesteste ea. „Tot atunci am inceput si relatia directa cu Razvan Radulescu, din care s-a nascut Felicia, inainte de toate, un proiect foarte important pentru mine. Din relatia cu Razvan am inteles cat de mult ma imbogatesc din asimilarea viziunii acestuia.”

Al doilea moment important a fost munca alaturi de Matei Mocanu la documentarul The Shukar Collective Project. „Atunci am inteles ca cel mai important lucru pentru mine e relatia cu omul, nu relatia cu povestea, si ca aleg sa lucrez cu un om si cu ideile lui, nu sa fac o poveste.”

Ada Solomon e cunoscuta pentru atentia cu care alege regizorii cu care sa lucreze. Are fler pentru talent, dar nu e genul de producator care alege scenarii. „Cand aleg un proiect, aleg un sinopsis si o motivatie. Un scenariu se construieste, se transforma, se aduna, dar daca motivatia nu-i acolo, n-o sa apara mai tarziu.” Cu proiectele in care se implica trebuie sa rezoneze afectiv – e cazul lui Felicia, inainte de toate, in care a redescoperit propria relatie cu parintii.

„Daca as avea de ales intre a deveni turist spatial si a lua Oscarul, probabil ca mi-as vedea de filmele mele.” Ada Solomon

Cele mai mari riscuri pe care si le-a asumat pana acum sunt cele financiare, unde s-a sprijinit pe experienta practica, mai ales pe cea de producator executiv (care implica, de pilda, gestionarea unui buget astfel incat sa obtii maximul din el.). Greselile si le asuma. „Uneori entuziasmul m-a dus mai departe decat ma tinea buzunarul. Greseala cea mare a fost sa fac in timp scurt mai multe proiecte mici. E frustrant, pentru ca nu te poti ocupa de toate cu acelasi interes, nu te mai poti bucura de fiecare, iar ele ajung sa rivalizeze. E si penibil sa te duci la un mare festival si sa spui: Am si eu trei proiecte: asta e cu mere, celalalt cu capsuni, iar al treilea cu ciocolata. Luati-l pe care vreti!”

Romania nu duce azi lipsa de femei producator, dar Ada Solomon spune ca in zona cinematografului de arta european sunt oricum mai multe femei producator pentru ca egoul lor ar fi mai mic. „E un parcurs care cere rabdare si mai e si felul in care lucram, care seamana cu tinerea unei familii la un loc. Conteaza si cum aduni energiile, pentru ca e vorba pana la urma despre un instinct matern. Iti impingi puiul in fata si tu ramai in umbra, cu rabdare si diplomatie. E o balanta destul de delicata pentru ca sunt multe orgolii care trebuie stapanite. Cineastii sunt personalitati puternice, dar si oameni foarte sensibili. Pentru mine, sa fiu producator e un exercitiu care ma intareste.“”

Daca o intrebi de modele, ridica o spranceana, iar cand intrebi de maestri, rade. Dar continua cu o lista de oameni de la care a invatat multe: Vivi Dragan Vasile (pentru ce a construit la Fundatia Arte Vizuale si pentru cum interactioneaza cu cei mai tineri), Alexandru Solomon („pentru perseverenta, organizare si mod de a duce pana la capat ce si-a propus“), cineasta si poeta Dana Ranga (stabilita in Germania), operatorul Constatin Chelba, pictorul Matei Sandu (un vechi prieten), Catalin Naum & colegii de la Teatrul Podul, producatorul Cristian Comeaga si tot ce a invatat la Domino Film in 11 ani.

Preocuparea principala a Adei Solomon nu e sa faca filme care sa fie premiate, ci sa nu rugineasca. Adica sa nu se manierizeze. Asta se combate cu oamenii tineri pe care i-a adus la HiFilm Productions, pentru ca se defineste a fi un „vampir de energie proaspata”. Pe colegii mai tineri ii invata sa fie curiosi si sa aiba curaj.

Cel mai emotionant compliment l-a primit la Festivalul de la Doha, unde prezenta cu Serban Pavlu Toata lumea din familia noastra, de Radu Jude. Dupa proiectie, un domn in jur de 40 de ani le-a spus cu ochii in lacrimi, in limba romana: „Filmul asta e povestea mea!” Emotia lui a emotionat-o si pe Ada Solomon.

La foc rapid cu Ada Solomon

Calitati: Devotament, rabdare, stapanire de sine.

Cel mai mare defect: Entuziasmul si, nu stiu cum se cheama asta, faptul ca-mi pasa mai mult de ceilalti decat de mine. Asta e principala mea problema, dar ma straduiesc s-o temperez. Si mai e ceva, nu stiu daca e calitate sau defect: nu stiu sa mint.

Programul de filme: Nu vad atat de multe filme. Uneori vad cinci, sase pe saptamana, alteori trece saptamana si nu vad nici unul. In Romania merg mai mult la teatru, pentru ca filmele care ma intereseaza nu vin in sali, le-am vazut deja in festivaluri sau le vad pe peretele de acasa, de pe diferite platforme. Imi place sa vad filme care pun intrebari, iar documentarele ma emotioneaza mai mult decat fictiunea.

Lecturi: Citesc mult. Am terminat Tetralogia Napolitana a Elenei Ferrante, acum citesc un Murakami. Citesc seara, in vacante si in weekend, cand nu deschid computerul. Am citit cu mare placere vara asta cartea Ana Mariei Sandu, Pereti subtiri. Mai citesc Amos Oz, imi place si Isabel Allende. Aleg fictiunea pentru ca ma ajuta sa inteleg lumea. Vad mai departe de ce e acolo, imi place sa cunosc culturi.

Calatorii: Un alt mod de a cunoaste e calatorind, iar aici Grecia continua sa-mi placa cel mai mult pentru ca e cu mare si cu insule, si e luminos, si prietenos. Anul asta am descoperit o bucata din Banat, zona Rezervatiei Cheile Nerei, care m-a cucerit iremediabil. In vacante nu ma pot rupe complet de munca. Nu se poate azi sa nu raspunzi la un telefon sau la un mesaj.

In Bucuresti… Imi plac casele, oamenii, relatiile, povestile, parcurile, vegetatia, peretii. N-as putea trai pe o insula, n-as putea trai altundeva decat in oras.

Articol aparut in numarul de octombrie al revistei Harper’s BAZAAR Romania.

Cititi si: “BAZAAR at Work: Melania Medeleanu”!

Foto: Oltin Dogaru Styling: Ina Borcea. Makeup: Adina Vlad. Hairstyling: George Cozma

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here