BAZAAR recomanda: “Dupa dealuri”, de Cristian Mungiu

0
8

Foto: Mobra Films

Plecand de la “Cazul Tanacu” – numit asa de jurnalistii in cautare de senzational care au ratat justa relatare a evenimentelor, speculand fondul superstitios al romanilor si demonizand preotul si calugaritele care au incercat s-o salveze pe tanara Irina Cornici in 2005 -, CRISTIAN MUNGIU face din Dupa dealuri un film profund moral, in egala masura tolerant si provocator, simplu si profund, accesibil, dar cu mari zone de umbra.

In spatele tuturor fragmentelor de realitate pe care cazul real le antreneaza cu sine se afla un sambure asemanator care facea ca 4 luni, 3 saptamani si 2 zile sa fie mai mult decat un film despre avort sau despre comunism. E vorba, in esenta, despre asumarea propriilor acte, chiar daca se dovedesc gresite, si despre libertatea fiecaruia de a decide pentru sine. Inaintea lansarii in Romania a filmului premiat in acest an la Cannes pentru scenariu si interpretare (Cosmina Stratan si Cristina Flutur), Cristian Mungiu a discutat cu IULIA BLAGA, incercand sa lumineze cateva dintre necunoscutele filmului.

Harper’s BAZAAR: Cum ai ajuns la acest titlu pe care cineva nu il poate intelege decat dupa ce vede filmul?

Cristian Mungiu: Nu stiu daca sunt foarte bun la a gasi titluri filmelor, dar dintre toate lucrurile la care m-am putut gandi mi s-a parut ca e cel mai aproape de un anume gen de ascunzis al lucrurilor pe care nu vrem sa le infatisam altora. Lucrurile astea care se intampla in interiorul nostru si pe care cumva titlul le reda fac din el cel mai potrivit titlu, pentru ca am vrut sa evit sa intru in viata particulara a celor care au trait aceasta situatie. Eu nu fac un film despre personajele reale si, ca atare, n-am vrut si n-am putut sa folosesc nimic din ce e legat de Tanacu. Am vrut sa ma plasez fictional de la bun inceput.

H.B.: Ai tinut cu dintii de titlu, chiar daca anul trecut a iesit un film turcesc al carui titlu in engleza e Beyond the Hill.

C.M.: Cand am decis ca filmul se va chema Dupa dealuri pe romana, am stiut ca se va chema Beyond the Hills pe engleza si m-am consultat cu agentul de vanzari (n.red. – compania franceza Wild Bunch), constatand ca exista un film recent cu nume asemanator. Agentul de vanzari a estimat ca notorietatea lui Beyond the Hills va fi mult mai mare si ca filmul turcesc va fi distribuit in foarte putine teritorii, asa ca nu va exista propriu-zis vreo concurenta.

H.B.: Daca la casting le-ai dat Cosminei Stratan si Cristinei Flutur sa citeasca si textul celeilalte, ai fost o clipa tentat sa le distribui invers? Ar fi functionat filmul si asa, sau acest lucru tinea mai degraba de unghiul in care te pozitionai fata de “dealuri”?

C.M.: Stii cum e  – la sfarsit totul pare clar insa, ca sa te clarifici, trebuie sa bajbai multa vreme printr-o mare bezna si sa incerci. Sa vezi ce ar fi daca ai face asa, ce ar fi daca ai face altfel – in toate privintele, de la casting si pana la incadraturi, miscari de aparat, interpretare sau montaj. Ca doar n-ai mai facut vreodata filmul ala, ca sa stii cum e mai bine. Dar in special in privinta castingului, e fundamental sa nu te inseli, mare parte din reusita filmului constand in deciziile referitoare la actori – iar cel mai clar iti apar lucrurile prin comparatie.

H.B.: In ce relatie sunt pentru tine meseria de cineast si rigoarea morala dupa care unii oameni aleg sa traiasca? Crezi intr-un cinema moral?

C.M.: Cred ca cinematograful in sine nu are vreo datorie – si nici alt scop decat sa fie bun din punctul de vedere al valorilor proprii cinematografului. Nu are datoria de a fi politically correct din punct de vedere moral, pentru ca e arta (ma rog, cand e). Autorul da, are niste datorii morale fata de felul in care foloseste mijloacele pe care le are la dispozitie. Si autorul are niste datorii fata de felul in care hotaraste sa-si traiasca el viata in general – ca ins –, rigori pe care pesemne ca va voi sa le respecte si in ce priveste profesia lui.

Totodata, exista niste rigori in ce priveste persoanele reale – e si motivul pentru care, desi pe genericul filmului se comunica faptul ca este inspirat de romanele non-fictionale ale Tatianei Niculescu Bran, totusi Dupa dealuri nu povesteste ce s-a intamplat in incidentul real, ci fictionalizeaza in mod asumat si deliberat.

Eu, insa, fac o diferenta intre film si discutiile pe care filmul le poate genera. Filmul poate sa fie profund imoral ca sa creeze o polemica si sa dea ocazia celor care problematizeaza plecand de la film sa expuna un punct de vedere moral sau sa aduca in dezbatere o chestiune morala. Eu cred ca e bine cand filmele te smulg din amorteala ta de zi cu zi si te fac sa te gandesti la lucruri pe care le faci din inertie si la care nu te-ai mai gandit de cine stie cand – desi poate ar fi fost cazul.

H.B.: Ai vorbit la Cannes despre “pacatul indiferentei”, singurul care nu-si gaseste locul printre cele 464 de pacate listate de biserica ortodoxa. Cum crezi ca se rascumpara acest pacat?

C.M.: Nu m-am gandit. Dar presupun ca, la fel ca oricare pacat, se rascumpara doar in masura in care iti dai seama ca-l faci, te caiesti sincer ca l-ai facut, iti iei pedeapsa pentru asta si, eventual, te straduiesti ca din momentul acela sa fii implicat. Asta asa, teoretic. In realitate, bineinteles, fiecare e din pornire atat de bun pe cat poate fi.

Azi-dimineata s-a intamplat in fata mea o chestie care imi pare un raspuns mult mai bun decat ceea ce tocmai am spus. O doamna s-a oprit din drumul ei spre casa si a mustrat sever doi copii pitulati in fata unui garaj si care incercau sa-si aprinda o tigara. Copiii erau mici si de conditie destul de buna – prin urmare s-au fastacit si au plecat. Pesemne ca si-au aprins tigara dupa colt, dar asta nu mai are importanta. Au capatat un semnal ca nu e bine ce fac si ca cei din jur sunt cu ochii pe ei si reactioneaza – deci nu se pot purta oricum. Daca am fi aplicat sistematic tipul asta de atitudine, poate nu am fi fost azi unde suntem.

 Din 26 octombrie, in peste 40 de orase din tara

Dupa dealuri va putea fi vazut in peste 40 de orase din Romania, unele dintre ele fara sali de cinema. Filmul va avea premiera de gala la Cinema Patria din Bucuresti pe 25 octombrie, cand va rula, in paralel, si la Cinema Studio, in inchiderea evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest. Seri de gala în prezenta echipei vor avea loc si la Iasi (26 octombrie) si Cluj (27 octombrie), in weekend-ul de lansare.

Urmariti trailerul filmului:

[youtube npOe0gzdBfQ 610 343]

Iar de saptamana viitoare, odata cu editia Harper’s BAZAAR noiembrie-decembrie, intrati in culisele realizarii acestui film, printr-un amplu material semnat de Iulia Blaga, care a stat de vorba cu regizorul si cu mai multi actori din distributie (Cosmina Stratan, Cristina Flutur, Catalina Harabagiu, Dana Tapalaga, Victoria Agache) la Cannes si, ulterior, la Bucuresti.

 

Facebook Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here