Brunello Cucinelli: Lectie de optimism

0
Brunello Cucinelli

Dupa 40 de ani in care a construit de la zero un brand sinonim cu excelenta pieselor din casmir si a predicat un mod de a trai bazat pe echilibru si demnitate, antreprenorul italian vede in „secolul de aur” actual nenumarate motive de optimism.

„Excluzandu-i pe cei care sufera de foame, mare parte din omenire n-are nevoie de nimic. Dar toata omenirea e in cautarea a ceva. Iar eu stiu ce cauta”, imi spune Brunello Cucinelli. Suntem in magazinul din Dorobanti al brandului, inconjurati de nuante neutre linistitoare si de fotografii care sugereaza frumusetea materialului sau emblematic: casmirul. Dialogul a pornit de la acesta, dar pentru Cucinelli moda pare sa fie intotdeauna parte dintr-o discutie mai larga. El leaga dorinta noastra de a fi sic pe Instagram de complimentele vestimentare schimbate de senatorii romani acum 2.000 de ani, productia hainelor – de respectul pentru oameni, iar consumul – de responsabilitatea fata de mediu. Asa se face ca, pornind de la ideea lui de acum patru decenii de a produce tricotaje din casmir in satul natal al sotiei sale, am ajuns sa vorbim despre cautarile omenirii. (Cine spune ca moda ar fi un domeniu frivol?) „Ce cauta este o maniera diversa de a trai”, continua el, „una care presupune sa ridice ochii spre cer pentru a-si reaminti frumusetea vietii, sa munceasca atat cat e just, nu mai mult, si sa fie tratata cu respect.”

Cucinelli e un veritabil self-made man – nu doar pentru ca a fondat si a dezvoltat o companie profitabila prin forte proprii, ci si pentru ca, facand asta, a modelat lumea din jurul lui. Sa-i cunosti povestea inseamna sa intelegi de ce frumusetea, justetea si respectul conteaza atat de mult pentru el.

A crescut la tara, in regiunea italiana Umbria, intr-o familie de fermieri care lucra pamantul cu animalele. „Imi aduc si acum aminte mirosurile specifice, au ramas in interiorul meu. Si am pastrat un fel anume de a ma raporta la pamant si la animale – cu blandete”, povesteste el. Casa in care locuia nu avea curent electric. Seara, pe intuneric, bunicul lui ridica ochii spre cer si se ruga ca cerul sa le dea vant, soare si apa „atat cat e just”.

La 15 ani, s-a mutat impreuna cu familia langa Perugia, iar tatal a inceput serviciul intr-o fabrica. Asa cum a explicat adesea, umilintele indurate de tatal lui in acea perioada au devenit un catalizator puternic pentru decizia ulterioara de a-si conduce compania dupa principiile unui „capitalism umanist”, care sa respecte „demnitatea morala si economica a omului”. Pentru adolescentul Cucinelli, in schimb, acei ani de revolutie culturala, din preajma lui ’68, au fost ani petrecuti mai degraba intr-un bar tipic italian decat la scoala. In Bar di Gigino, el a gasit locul perfect pentru dezbateri si polemici despre „politica, femei, economie, filosofie, teologie”, un fel de scoala a vietii.

Avea 25 de ani cand si-a lansat afacerea in locul de nastere al sotiei sale, Solomeo, un sat cu origini medievale intins pe colinele verzi ale Umbriei. „Prin traditie, e o regiune a producatorilor de tricotaje. Nu tricotaje din casmir, dar tricotaje de calitate totusi. Eu am preferat casmirul pentru ca voiam sa fac ceva ce nu se arunca; un pulover din casmir e lasat mostenire, nu se arunca. Ma interesa sa fiu un custode al modei, sa produc haine care rezista generatii de-a randul si sa le produc fara repercusiuni negative asupra animalelor sau oamenilor.” Primele piese au fost pulovere din casmir in culori vibrante, dar nu stridente: galben, albastru, rosu. Iar prima piata pe care au avut succes: Germania. Timp de circa doua decenii, Brunello Cucinelli si-a consolidat reputatia pe aceasta nisa bine delimitata si a ajuns sa fie supranumit „regele casmirului”. Abia in 2000, brandul a inceput sa creeze total looks, definindu-si astfel mai bine estetica: tinute atemporale realizate cu o maiestrie artizanala evidenta si un rafinament specific italian, in nuante predominant neutre, cu doar cateva accente de culoare. „Cand am decis sa facem total looks, am pastrat culoarea doar in pulovere. Conceptualmente, pantalonii, fustele si jachetele reprezinta o zona mai neutra. Iar eu am iubit dintotdeauna culorile neutre”, argumenteaza Cucinelli.
Tinuta lui de azi e o dovada: pantaloni albi, camasa alba, sacou bej la doua randuri de nasturi si o cravata subtire gri. „Unele lucruri sunt mereu sic”, imi spune el, inainte de a sari in picioare si de a-si acoperi fata cu mainile. „Am 64 de ani. Acum, cu fata acoperita, ai putea crede ca am 30?” Trebuie sa recunosc ca da. Si nu doar ca unele haine, nuante si asocieri cromatice sunt mereu sic, indiferent de varsta, dar il chic e parte din cultura noastra de secole. „Acum 2.000 de ani”, aminteste Cucinelli, „imparatul Hadrian se ducea in Senatul de la Roma si spunea: «Acel senator e foarte sic.» Astazi, cand exista Internet si Instagram, cand in fiecare dimineata iesim din casa si postam ceva despre noi, e mai important ca oricand sa aratam bine, sa fim altfel decat cu o zi in urma. Cred ca moda va ramane o mare tema pentru noi, oamenii.”

„Acum 2.000 de ani, imparatul Hadrian se ducea in Senatul de la Roma si spunea: «Acel senator e foarte sic.» Astazi, cand exista Internet si Instagram, cand in fiecare dimineata iesim din casa si postam ceva despre noi, e mai important ca oricand sa fim altfel decat cu o zi in urma.”

Desi Brunello Cucinelli este acum o companie listata la Bursa din Milano, cu magazine in toata lumea, de la New York la Tokyo si de la Paris la Bucuresti, cu 1.600 de angajati in fabrica si alti 4.200 de artizani in ateliere care realizeaza operatiunile migaloase de productie a hainelor de cea mai buna calitate, casa ei a ramas Solomeo. Numai ca fondatorul brandului a remodelat complet localitatea si imprejurimile ei. In vale se afla fabrica si birourile. Castelul medieval, de pe deal, gazduieste o parte dintre clasele Scolii de Arte si Meserii, infiintata de Cucinelli in urma cu cinci ani, in timp ce restul claselor se gasesc intr-o cladire in stil clasic reconstruita special pentru asta. In apropiere, un edificiu nou in stil renascentist a fost ridicat pentru Teatro Cucinelli, epicentrul unui intreg Forum al Artelor ce mai cuprinde un amfiteatru pentru spectacole in aer liber, o gradina pentru meditatie si contemplarea naturii si o biblioteca plina de carti de arta, istorie, spiritualitate si filosofie. Aproape toti locuitorii lucreaza pentru companie, a carei filosofie de business mixeaza umanismul renascentist cu rigoarea benedictina. Pentru Cucinelli, invataturile Sfantului Benedict – „In fiecare zi, trebuie sa ai grija de minte cu studiu, de suflet cu rugaciune si de corp cu munca” – sunt litera de lege. „La noi in companie se lucreaza de la 8:00 dimineata pana la 1:00, cand se ia o pauza de pranz, si apoi de la 2:30 pana la 5:30 dupa-amiaza. Nimeni nu da si nu primeste e-mailuri dupa 5:30 si in weekend. Asta inseamna sa muncesti cat e just. Trebuie sa regasim un echilibru in viata, nu putem fi mereu conectati”, spune Cucinelli, care, la fel ca inainte in cursul intalnirii, recurge la exemplul personal si imi arata pe propriul telefon mobil ca la momentul respectiv nu are nici un mesaj nou si nici un e-mail necitit.

Brunello Cucinelli
Gradina Filosofilor, unul dintre spatiile remodelate de Cucinelli in Solomeo.

Pe langa programul de lucru, banii sunt un alt pilon al „demnitatii morale si economice” pe care si-a cladit filosofia de business. „Dupa parerea mea, in viitor se vor contura si mai bine doua cai: una este cea a produselor din ce in ce mai industriale si mai ieftine, de orice fel ar fi ele (alimentare, vestimentare etc.), alta este cea a produselor costisitoare, recognoscibile”, explica el. „Eu vreau sa raman pe a doua, pentru ca vreau sa continuu sa produc in Italia si vreau ca toata lumea sa castige corect – de la furnizorii de materie prima si muncitorii din fabrica, pana la comercianti, banci si investitori.”

Cucinelli priveste cu incredere spre acest viitor. Pentru el, tinerii – si comportamentul lor de consum – reprezinta un motiv de optimism, nu de neliniste. Recent a fost invitat la San Francisco la un eveniment despre tehnologie si umanism: „Singurul invitat italian, printre multi tineri. Iti dadeai seama imediat ca unii dintre ei vor sa fie sic. Cred, totodata, ca tinerii cumpara mai putine lucruri, dar nu cumpara pentru a arunca. Asta-i marea noutate. Deci nu sunt ingrijorat deloc.”

Viitorul e un subiect de discutie care il entuziasmeaza, un teritoriu in care se intalnesc lecturile filosofice, cunostintele istorice, spiritul de observatie, flerul in afaceri, meditatia asupra vietii si viziunea sa asupra modului in care s-o traim. „Dupa parerea mea, se simte deja o renastere umana. Cine eram acum cateva decenii? Aici, in Romania, era dictatura. Tatal meu a trecut printr-un razboi mondial. Eu am fost in China prima oara acum 30 de ani, am vazut oameni traind ca animalele. Iar astazi? (…) Am doua nepoate. Cand dorm la mine, vorbesc cu ele. Le spun ca traiesc in secolul de aur, pentru ca e prima data cand omul va uni mintea cu sufletul. Voltaire si Rousseau. O renastere morala, spirituala si civila. E sigur!”

Articol aparut in numarul de martie al revistei Harper’s BAZAAR Romania.

Cititi si: “Brunello Cucinelli in Romania”!

Foto: prin amabilitatea Brunello Cucinelli

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here