Ce am învățat în maternități

0
Salvati Copiii Andreea Raicu

Ca susținătoare a unui program de dotare a maternităților cu echipamente pentru cei născuți prematur, ANDREEA RAICU a văzut în mod direct cum un gest poate salva o viață

Sunt implicată în proiectele Salvați Copiii de foarte mulți ani. Primul a fost Festivalul Brazilor de Crăciun; întâi am prezentat bradul unui designer, apoi am făcut brazi și în cele din urmă am intrat în comitetul de organizare și am început să prezint acest festival prin care sunt sprijiniți copiii din medii defavorizate să meargă la școală, să învețe, să-și găsească un drum în viață atunci când vor crește. Implicarea ulterioară în campania de dotare a maternităților a venit firesc, pentru că Salvați Copiii face parte din sufletul meu. Când m-a sunat Gabriela Alexandrescu [președintele executiv al organizației] să-mi povestească despre această campanie, am spus imediat: „Da! Sigur că da!” Mi-a dat șansa să fac parte dintr-un proiect ale cărui rezultate se văd în mod concret. Se văd în vieți salvate.

Inutil să spun că și mie mi-a făcut bine să fiu parte din campanie, să mă simt utilă social, să mă aflu printre cei care luptă pentru viața acestor copii. Atunci când devii conștient de numărul mare de copii născuți prematur care mor din cauza lipsei de echipamente medicale, pur și simplu te cutremuri și vrei să faci ceva. Așa s-a întâmplat în cazul meu, când am văzut statisticile și apoi am mers în maternități să văd cu ochii mei. România se află pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o rată a mortalității infantile de 7,3 la 1.000 de copii născuți vii în 2016, dublu față de media UE. Cauza principală o reprezintă nașterile premature.

Dar o treime dintre aceste decese pot fi prevenite dacă există echipamente adecvate. În ultimii șase ani, Salvați Copiii a investit din donații aproximativ trei milioane de euro în dotarea maternităților și a secțiilor de nou-născuți. Echipamentele au ajutat la supraviețuirea a 34.000 de copii. Cât de importante sunt acestea pentru a-i ajuta pe cei născuți premature să depășească momentele critice!

De fiecare dată când merg într-o maternitate, rămân impresionată de felul în care se luptă pentru viață micuții. Unii au doar 600 de grame, însă intensitatea cu care se luptă pentru viața lor e greu de imaginat. Cel mai recent am fost la Brașov, să ducem un ventilator de suport respirator într-o maternitate care era deja dotată cu incubatoare. Mi-aduc aminte că am mângâiat un pui, atât de mic, încât mi-era frică să-l iau în brațe. M-a strâns de deget neașteptat de tare. Apoi am luat în brațe un copil care fusese abandonat. L-am pus pe piept. Plângea și s-a liniștit. Trebuia să plecăm – vizitele cu mine tind să se lungească, pentru că nu mă pot desprinde de copii, i-aș lua pe toți în brațe, i-aș lua pe toți acasă –, dar el s-a prins de halatul meu, apoi de deget. Nu îmi mai dădea drumul.

Unii copii născuți prematur rămân până la trei luni în maternitate. Când ies din sala de incubatoare, știi că au câștigat lupta pentru viață, sunt salvați și sănătoși. E fantastic să vezi părinți fericiți că pot pleca acasă cu copiii lor. E ca o a doua naștere. Orice mamă poate trece printr-o asemenea situație. De multe ori ne gândim că nu are cum să ni se întâmple nouă, pentru că am avut grijă de sarcină. Însă am stat de vorbă cu multe mame care și-au dorit enorm copilul, au avut grijă de sarcină, numai că la un moment dat s-a întâmplat ceva rău …

Din toate vizitele am învățat că e foarte important să te implici și să faci lucruri concrete. Din păcate, trăim într-o societate care ne aduce în cale extrem de multe tentații și ne spune că trebuie să fim cei mai buni, să alergăm încontinuu pentru a ajunge undeva, astfel că singurul lucru la care ne gândim suntem noi înșine. Cred că avem o datorie să redescoperim empatia și compasiunea. În acest caz despre care vorbim, nu-i vorba doar despre un copil născut prematur sau doar despre o maternitate, ci despre un întreg sistem pe care trebuie să ne încăpățânăm să-l schimbăm în bine în loc să-l abandonăm. „Ah, nu se poate schimba niciodată nimic”, am auzit adesea. Ba da, se poate. Am văzut maternități care cu un an sau doi în urmă păreau lipsite de speranță, dar care s-au schimbat radical. Cum spunea Mahatma Gandhi, „bring the change you want to see in the world.” Am auzit această frază acum mulți ani și mi-a rămas întipărită în minte. Dacă vrei ca un lucru să se schimbe în lume, tu ești primul care trebuie să facă ceva. Nu putem aștepta ca ceilalți să o facă.

Pentru a participa în programul de reducere a mortalității infantile, puteți trimite un sms în valoare de 2 Euro, cu textul „SALVEZ”, la numărul de telefon 8844, sau puteți dona orice sumă pe site-ul Salvați Copiii.

Articol apărut în numărul de iunie al revistei Harper’s BAZAAR România.

Citiți și: “All White, de la Andreea Raicu”!

Foto: arhiva personală

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here