Ce am învățat

0
441
Medine Pop cină festivă

Medine Pop împărtășește cinci concluzii din experiența serilor WeDine pe care le organizează de patru ani.

1. A fi o gazdă fabuloasă este, cred, mai mult o stare de spirit, independentă de abilităţi aparte. Peggy Guggenheim era cunoscută pentru zgârcenia la dineurile găzduite, la care invitaţii se „delectau” cu cea mai proastă mâncare din Veneţia şi cele mai ieftine vinuri. Cu toate acestea, petrecerile ei erau cele mai râvnite. Deducem de aici că una dintre abilităţile esențiale ale unei gazde e de a şti să aducă laolaltă un melanj echilibrat şi compatibil de oameni, din contopirea căruia să rezulte magia serii. Odată cu fuziunea conversaţională, se aşterne şi relaxarea.

2. Nu sunt o fană a trendurilor, ba mai mult, am tendinţa de a le evita. Lucrez însă cu tematici în jurul cărora construiesc întreaga seară, de la meniu la decor, de la muzică la poveste textuală. Inspiraţia vine, de cele mai multe ori, de la locul ales pentru restaurantele efemere pe care le creăm, de fiecare dată altele, de fiecare dată neprevizibile. Am cinat într-o seară de august între pereţii unui hambar părăsit, tavanul era plin de porumbei, m-a dus cu gândul la casa domnişoarei Havisham, personajul lui Dickens. Am denumit acea cină „Paradiso Perduto”.

3. Susţin mişcarea gastronomică a noii bucătării româneşti, ridicată de o breaslă de tineri bucătari cu viziune şi foarte mult talent. Am mâncat recent, în bucătaria unuia dintre ei, un arpacaş cu varză coaptă şi brânză maturată care m-a dat pe spate. Este o bună direcţie culinară pentru o seară festivă de final de an, în care îţi propui să valorifici calitativ, nu cantitativ, gusturi, arome, texturi, stări.

4. De pe lista de băuturi nu trebuie să lipsească vinuri româneşti bune, în pairing cu meniul, dar cu grijă şi către preferinţele invitaţilor. Pentru serile festive, vinul spumant are un comeback, şi aici îmi vin în minte nişte spumante româneşti de mare calitate, produse în acord cu reţete tradiţionale şi medaliate la competiţii internaţionale.

5. Dacă aş avea un buget nelimitat pentru o cină festivă de 20 de persoane, aş închiria un apartament interbelic superb, care să aibă un hol de primire, o bucătărie generoasă şi un pian. Aş contracta un bucătar care să gătească în seara cinei, from scratch, cu accesul liber al invitaţilor curioşi în bucătărie. Toni Godeanu este alegerea firească. Aş crea un moment muzical cu un recital de jazz şi pian, o voce feminină suavă care să ne teleporteze în timp, cum ar fi cea a Sorinei Rotaru. Aş impune un dress code all-black de amorul artei. Aş decora masa cu flori şi lumânări de la strălucitul designer floral Nicu Bocancea, de la Florăria Iris. Aş transforma o cameră într-o zonă de bar şi de fumat ţigarete fine, iar pentru partea de băuturi l-aş comisiona pe Adrian Cărădean. De dulciuri s-ar ocupa, bien sur, Ana Consulea. Fondante cu nucă, felii de tort, reţete vechi şi decadente, nu la nivel de aspect şi ornamentaţie, ci la nivel de ingrediente şi gust. Aş avea un balcon terasat, de a cărui balustradă femeile să-şi poată rezema rochiile vaporoase. S-ar râde mult şi s-ar dansa până dimineaţa, când mi-ar plăcea să culeg perle de pe covor.

Articol apărut în numărul de decembrie al revistei Harper’s BAZAAR România.

Citiți și: “Gazdă fashionable: Madeleine Florescu”!

Foto: Iulian Nan/Arhiva Harper’s BAZAAR România

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here