Ce carti ne-au facut fericiti? – Partea I

0
128
ce carti ne-au facut fericiti recomandari

Lista de lecturi pentru zilele petrecute pe plaja si serile lungi de vara incepe aici. Raspund sase dintre cititorii nostri preferati.

MIHAI DAN ZARUG, designer – Alain de Botton, Ce se intampla in iubire

„Asta este cartea care m-a facut fericit in ultima perioada. Pentru ca imi place Alain de Botton de cand mi l-a recomandat o buna prietena, pentru ca ma regasesc intru totul in «realismul lui vesel» si pentru ca are talentul de a-mi da cu o usurinta de pana cheile unora dintre cele mai grele usi ale existentei umane.

Cartea aceasta este o culegere de ilustrate ale teoriilor autorului transpuse in realitatea unui cuplu care reuseste sa ramana sudat in ciuda timpului.

Ce se intampla in iubire ar trebui sa fie lectura obligatorie pentru orice om doreste sa isi lege existenta de alta persoana. Cred ca mai ales acum, in #fastloveera, am uitat ce inseamna de fapt sa daruiesti iubire, si e timpul sa ne reamintim.

Dincolo de povestea relatiei celor doua personaje, este un indrumar despre mecanismele subconstientului care aduc impreuna doi oameni si ce presupune, curatata de romantisme si false asteptari, o relatie dintre ei.

Nu stiu daca in urma acestei lecturi nu voi mai repeta greseli, dar pot spune cu mana pe inima ca macar acum stiu de ce le fac.”

PAULA HERLO, jurnalista – Silvia Kerim, Vedere din Parfumerie

„Pe Silvia Kerim am cunoscut-o intr-o dimineata de vara, in 2006. Mi-a dat intalnire in casa ei de pe strada Parfumului si m-a fascinat din primul moment. Mi-a deschis poarta albastra de la numarul 19, pe care existau inca initialele tatalui ei, Neghip Kerim, tinand in brate o pisica. Purta ochelari aramii oversized cu lentile brune, iar parul blond se aseza perfect pe umeri. «Te rog, spune-mi Silvia», m-a oprit din sirul de politeturi pe care le spuneam de bucurie ca o cunosteam. M-a invitat in Parfumerie, casa in care s-a nascut si in care a trait tot ce a avut important de trait. Ne-am oprit in camera de la strada, care gazduia in fiecare ungher obiecte ce-i aminteau de oameni, povestile lor, locuri, idei. Sub birou stivuise cateva dosare si cand mi-a vazut privirea coborand spre ele, mi-a spus: «Acolo e Mircea Veroiu [regizor si marea ei iubire]. M-am apucat sa scriu despre el. Cu el am renovat Parfumeria si a ramas in fiecare colt al ei». Am simtit atunci ca parca ma ia de mana si ma poarta prin fascinanta-i viata. M-a intors din nou in timp asa cum m-a intors cartea-testament prin care ea si-a exorcizat toti demonii adunati in anii cand a privit cum buldozerele comunistilor ucideau in fiecare zi biserici si case vechi de sute de ani.

Cu fiecare pagina din Vedere din Parfumerie, m-a plimbat pe strazile frumosului cartier in care a crescut: Labirint, Dudesti, Calarasi, Romulus. Mi-a povestit fiecare casa si mi-a prezentat proprietarii ca si cum ei inca ar mai trai. Mi-a aratat orasul asa cum era el inainte de marea demolare ordonata de Nicolae Ceausescu in 1987. in mai putin de 24 de ore, casele ce stateau in calea planurilor lui marete dispareau. Silvia a asistat la fiecare crima din cartierul ei. A sters lacrimile vecinilor, a cerut indurare si a asteptat speriata sa vina randul Parfumeriei, salvata pana la urma de revolutia din 1989.

Desi trista in esenta, cartea mi-a adus mie curiozitatea de a pleca pe urmele povestilor descoperite intre copertele ei. Am cautat ruinele si casele ramase in viata. Daca Silvia Kerim n-ar fi simtit nevoia terapeutica a unei descarcari de amintiri, n-am fi stiut niciodata ca acolo, candva, intr-un Bucuresti boem, au trait bucuria acelor timpuri oameni de poveste. Am inchis cartea cu bucuria de a fi descoperit un oras pierdut, scos la lumina de condeiul Silviei, care anul trecut a plecat dintre noi. A lasat insa in urma ei numeroase carti si mai ales harta sentimentala a Bucurestiului din anii lui cei mai frumosi.”

Paula Herlo este corespondent special al stirilor Pro TV.

AURORA KIRÁLY, artista – Alessandro Baricco, Mr Gwyn

„Poate si datorita zonei vizuale din care vin, ideea lui Jasper Gwyn, personajul lui Alessandro Baricco, de a deveni copist, de a scrie portrete mi s-a parut fascinanta. Si nu numai asta – precizia cu care este construita cartea, ca o ecuatie perfecta, atentia si finetea detaliilor au contat pentru mine in vizualizarea locurilor, momentelor, starilor, personajelor descrise. Alegerea atelierului, comanda becurilor Caterina de Medici cu lumina infantila, sunetul compus de David Barber, mainile Rebecai incolacite pe volan sunt doar cateva exemple care mi-au ramas in minte.

Mi-au placut prima oara si la fiecare recitire relatarile neutre si in acelasi timp minutioase, cu multe detalii precise, cuvintele marcate italics, pe care poti sa zabovesti si sa te gandesti: «i-ar fi placut sa fie copist», «incepu sa scrie in minte», «avea ciudatul obicei de a visa persoane numai atunci cand dormea impreuna cu ele, exact atunci cand dormeau impreuna», «o meserie curata», «nu era de fapt foarte diferit de a scrie lucrurile in loc sa le traiasca», dorinta de «a-i aduce acasa» pe oamenii carora le facea portretul, «sa fii un peisaj» s.a.

Nu as neglija elementul de suspans, concluziile la care ajunge Rebeca dupa ce investigheaza originalitatea acelor portrete, surpriza si apoi linistea si multumirea ei cand descopera adevarul. Iar pentru mine cartea se inchide perfect, ca o bijuterie pretioasa.”

Articol aparut in numarul de iunie al revistei Harper’s BAZAAR Romania.

Cititi si: “Recomandari de carti care va vor captiva de la primele pagini”!

Ilustratie de Keszeg Ágnes

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here