Corina Șuteu, președintele festivalului Making Waves, despre cea de-a 14-a ediție

0
114
Corina Șuteu, Președintele festivalului Making Waves: New Romanian Cinema; foto Ciprian Hord

La scurt timp după încheierea Retrospectivei The Romanians: 30 years of Cinema Revolution la New York, cea de-a 14-a ediție a festivalului Making Waves: New Romanian Cinema continuă oferta de filme românești cu New Releases, o prezentare a celor mai noi și aclamate premiere cinematografice românești ale anului, între 5 și 10 decembrie, la Jacob Burns Film Center din New York. Cu această ocazie, am stat de vorbă cu președintele festivalului, Corina Șuteu – consultant cultural, expert în politici culturale și fost ministru al Culturii, care, alături de echipa sa, de 14 ani face cunoscut filmul românesc publicului din Statele Unite ale Americii. 

Harper’s BAZAAR: Din 2006 până astăzi, când Making Waves ajunge la cea de-a 14-a ediție, festivalul a trecut prin multe transformări și obstacole. Care au fost cele mai marcante și grele momente și cum ați reușit să îl mențineți în viață?

Corina Șuteu: Această întrebare sună „catastrofic” și nu cred că festivalul pur și simplu supraviețuiește. Making Waves nu se menține în viață, el trăiește la fiecare ediție diferit. Are, adică, toate calitățile, dar și slăbiciunile unui proiect independent și privat. Ce înseamnă asta: resursa financiară pe care o va avea la dispoziție variază de la an la an în funcție de donații; configurația partenerilor cu care lucrăm la New York impune rigori diferite și trebuie să găsim un compromis fericit pentru toată lumea; resursa umană este foarte restrânsă, dar asta provoacă necesitatea de a fi eficienți și flexibili.

Faptul că acest festival are deja 14 ani, dintre care opt în regim privat, se datorează, cred, în primul rând alchimiei pe care o avem între noi: Mihai Chirilov, Oana Radu și cu mine, complementarității noastre,  dar și capacității de a ne înlocui unul pe celălalt atunci când e necesar, deși fiecare are o arie în care excelează. Pe de altă parte, toți trei credem că un festival cu o selecție curatorială foarte bună are șanse mai mari decât unul cu o selecție de filme alese la întâmplare. În fine, suntem o echipă de adevărați profesioniști – și spun asta fără modestie. Într-o lume tot mai superficială, tot mai obsedată de interese individuale, tot mai aplecată către distracție facilă în artă, noi venim cu un model atipic. S-ar putea să pară un model de modă veche, dar el este de fapt un model insular, bazat pe încredere reciprocă, pe convingeri estetice argumentate și pe colaborare durabilă. E un sistem de lucru demn de protejat.

În fine, ca să răspund, totuși, la întrebare: fiecare ediție a cunoscut transformări, obstacole, dar și surprize plăcute.

Oana Radu – Festival Manager , Corina Șuteu – Festival President, Andrei Ujică – regizor Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu

Cum a fost primită Retrospectiva The Romanians: 30 years of Cinema Revolution de către publicul român și american? Care a fost atmosfera? Sunt spectatori care revin să vadă filme românești sau mereu e un public nou?

Retrospectiva a fost primită foarte bine, chiar peste așteptările noastre. Există un grup de spectatori fideli care a venit la 12, 13 filme. Unii le revedeau. Mi se pare fantastic. Și este revelator. Publicul a fost o combinație între cel de la Film Forum – de pildă Gabriel Byrne vine frecvent la filme și a venit și la Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (r. Andrei Ujică) și publicul nostru Making Waves, români din diaspora și americani. Impresionant mai ales a fost să vedem cum, după filme, la cele care nu aveau Q&A, spectatorii se opreau cu noi în hol pentru lungi conversații, întrebări, expunere de păreri etc. La Balanța (r. Lucian Pintile) a fost sold out, iar la filme ca Videogramele unei revoluții (r. Harun Farouki/ Andrei Ujică), Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (r. Andrei Ujică), Niki și Flo (r. Lucian Pintilie), E pericoloso sporgersi (r. Nae Caranfil), Aferim (r. Radu Jude), California Dreaming (r. Cristian Nemescu), Pororoca (r. Constantin Popescu), Călătoria lui Gruber (r. Radu Gabrea), Cel mai iubit dintre pământeni (r. Șerban Marinescu), Despre oameni și melci (r. Tudor Giurgiu) sala a fost plină. Nu am avut nici măcar în zile precum luni sau marți la prânz mai puțin de 25 de oameni în sală. Am avut în medie patru proiecții pe zi, timp de 12 zile! Reacția asta ne-a bucurat foarte tare.

Așadar, ceea ce cred e ceea ce a spus și Richard Peña la închiderea acestei ediții, că cinematografia românească este cea mai interesantă cinematografie europeană a ultimelor decenii

Corina Șuteu, Președintele festivalului Making Waves; foto Ciprian Hord

Credeți că sunt filme din Retrospectivă pe care spectatorii americani/români nu le-au mai văzut și merită mai multă expunere?

Da, cred că filme cum sunt California DreamingSenatorul melcilorNiki și FloBalanța – ca să dau doar patru exemple, ar merita mai multă expunere. Multă lume a cerut să vadă sau să revadă Sieranevada (r. Cristi Puiu), pe care nu l-am inclus în Retrospectivă. Dar, așa cum spuneam deja, un film românesc sau european trebuie prezentat întotdeauna într-un context. Sunt încă spectatori care nu au văzut filmele lui Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu sau Radu Muntean, filmele lui Andrei Ujică devin parcă tot mai relevante cu timpul, ca și cele ale lui Lucian Pintilie.  Așadar, ceea ce cred e ceea ce a spus și Richard Peña la închiderea acestei ediții, că cinematografia românească este cea mai interesantă cinematografie europeană a ultimelor decenii.

Tudor Giurgiu (stânga), Corina Șuteu, Andi Vasluianu, Oana Radu

Ce așteptări aveți de la turneul pe care îl pregătiți în US până în mai 2020?

Așteptăm să vedem în ce măsură parteneriatele foarte diferite pe care le-am angajat vor funcționa bine și care va fi reacția publicului în alte locuri decât New York.

Există un element comun care caracterizează filmele selecționate în categoria New Releases (La Gomera, Marona, MO, Monștri., Moromeții, Parking, Arrest)? De ce ați ținut cont în procesul de curatoriat?

Curatoriatul festivalului la Jacob Burns este făcut de Mihai Chirilov și eu intervin cu sugestii doar atunci când gusturile noastre diferă prea mult. Publicul de la Jacob Burns este preponderent american, așa că încercăm de fiecare dată să găsim un echilibru între filmele „de public” și cele „de artă”. Firește, criteriul principal este acela de a alege dintre cele mai bune filme noi. Când un curator are opțiuni de gust și de valoare în această privință, acesta e criteriul principal al alegerii – e o alegere care îl reprezintă. De aceea, încă de la debutul Making Waves în 2006, l-am invitat pe Mihai Chirilov ca director artistic.

Cum ați caracteriza generația de cineaști care fac filme acum față de cei de la începutul anilor 90 și cei din Noul Val? Prin ce se diferențiează?

Răspunsul la această întrebare e riscant pentru un programator. Personal, cred că lucrurile nu s-au așezat încă definitiv și că, dacă puteam avea o părere despre cineaștii anilor 90, de pildă – cei care la rândul lor au făcut și filme în decadele următoare -, realizatorii așa numitului „nou val” evoluează în direcții suprinzătoare, iar cineaștii care au debutat după 2010 nu reprezintă o generație atât de omogenă precum s-ar părea.

Comparativ, ce putem spune este că există acum o mult mai mare diversitate de genuri, de la un film ca Două lozuri al lui Paul Negoescu, la Moromeții lui Stere Gulea și La Gomera lui Corneliu Porumboiu, că interesul pentru a produce și a realiza filme a crescut exponențial, că există o generație de femei regizor foarte puternică și inspirată: Anca Damian, Adina Pintilie, Ivana Mladenovici, Mona Nicoară, Ioana Uricariu, Monica Lazurean Gorgan. În fine, se observă că un regizor ca Radu Jude explorează tot mai mult tema istoriei și a memoriei – atât de necesară -, un regizor extrem de talentat ca Bogdan Mirică face și serial de televiziune… e o comunitate de talente care crește și se transformă și se reașează.

Corina Șuteu, foto Lucien Samaha

Cine au fost cei mai importanți susținători ai festivalului care l-au ajutat nu doar să supraviețuiască ci și să se extindă, anul acesta plecând într-un turneu american?

Avem în continuare susținătorii și donatorii dintotdeauna și trebuie să spun că, din păcate, deocamdată, nu am găsit unii suplimentari. Dar țin să mulțumesc în mod special artiștilor vizuali și galeriștilor lor, cei care, ca în fiecare an, au susținut cel mai generos festivalul: Adrian Ghenie, Roman Tolici, Șerban Savu, Dan Perjovschi. Lista completă a susținătorilor noștri se găsește de altfel și pe siteul nou al Making Waves, makingwaves.filmetc.org, pe care vă invit să îl vizitați. Primim încă donații pentru turneul 2020 :).

Cea de-a 14-a ediție Making Waves este posibilă cu sprijinul: Trust for Mutural Understanding, Uniunea Cineaștilor Români, Dacin Sara, Centrul Național al Filmului Românesc, Blue Heron Foundation și numeroșilor donatori individuali.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here