Cum m-a ajutat YOGA să trec peste depresie

0

Atunci când părea să nu mai existe nicio ieșire și nu știa ce ar putea să facă,
Alexandra Negulescu a încercat să mediteze și să-și aline durerile de spate cu yoga.
Deși pe atunci nu credea că e posibil, aceasta a fost calea spre vindecare
și spre un nou drum.

Îmi aduc aminte momentul în care am renunţat la job-ul pe care-l aveam în corporaţie. Mă simţeam speriată şi eliberată. Mi-am sunat familia şi i-am anunţat că, deşi pare nebunesc ceea ce fac, sunt bine şi am totul sub control.

Însă toate erau bune şi frumoase doar în mintea mea. În şase luni de când am părăsit corporaţia eram deja în depresie. Avem 43 de kilograme, nu mai ieşeam din casă, nu mă spălam, nu mai aveam bani şi eram în conflict cu toţi oamenii din jurul meu. Deşi toată lumea încerca să mă ajute, nimeni nu ştia cum să facă acest lucru.

Eram speriată cum nu mai fusesem niciodată în viaţa mea.

Ce-mi doream era să fac altceva decât făcusem înainte. Ceva care să aibă un impact pozitiv în vieţile oamenilor. Şi ăsta era un lucru foarte frumos, de altfel, dar care venea ca o provocare: până la vârsta de 29 de ani nu dedicasem niciun singur moment dezvoltării mele personale, deci nu ştiam ce-mi place şi mai ales ce voiam să fac mai departe.

Am stat în această stare o vreme până într-o noapte în care m-am trezit la 3 dimineaţa plângând. Atunci mi-am dat seama că toate gândurile mele sunt negative şi că nu ştiu cum să le schimb. Mi-am adus aminte de mine în trecut şi nu mai vedeam nicio urmă din acea persoană. Nu mă mai recunoşteam. Alexandra din trecut era pozitivă, pusă pe treabă şi iubea viaţa.

Prima întrebare care mi-a venit în minte a fost: ce pot face ca să ajung cel puţin persoana care eram înainte? Nu părea un obiectiv măreţ, dar era suficient de bun dacă mă scoatea din acea durere. Mi-era aşa de teamă că nu voi mai ieşi de acolo, încât aş fi făcut orice să-mi revin. Orice.

Tot în noaptea aceea a venit marea mea realizare, trezirea mea. A fost o voce care mi-a vorbit şi care mi-a spus să încerc să meditez şi că totul o să fi e bine.

Acum, ca să revenim cu picioarele pe pământ, ceea ce trebuie menţionat este faptul că, pe atunci, nimeni în jurul meu nu medita şi nu practica yoga. Nu ştiam ce înseamnă să fii conectat cu intuiţia ta. Practic nu ştiam nimic nici despre yoga, nici despre meditaţie. Doar ce văzusem în filme: oameni care stau cu ochii închişi şi picioarele încrucişate. Aşa că mi-am zis: cât de greu poate fi?

A doua zi de dimineaţă m-am apucat de treabă. Am aşteptat să plece prietenul meu la birou ca să meditez în pace. Am găsit o meditaţie pe YouTube, m-am aşezat cu picioarele încrucişate pe podea, am închis ochii, mi-am așezat mâinile peste picioare și-am zis: „Gata, asta este, acum îmi revin”.

Evident că nu a funcționat. Nu doar pentru că nu știam ce am de făcut, ci și pentru că nu îmi puteam ține spatele drept și mă durea îngrozitor. Am încercat câteva zile la rând. Nu se întâmpla nimic, dar asta m-a făcut să mă întreb ce anume lipsea din această formulă. Până la urmă, intuiția-mi vorbise pentru primă dată și simțeam că dezamăgesc.

Gândindu-mă ce am de făcut, am realizat că nu îmi mai mișcasem corpul de multă vreme și că era normal ca spatele să mă doară atât de tare. Mi-am zis să încerc să fac yoga, că poate mă ajută. Am scos din dulap o saltea care nici nu știu cum a ajuns la mine, am întins-o pe podea și am căutat „yoga” pe YouTube. A apărut o fată care părea că știe ce face și care avea clase de 20-30 de minute. Exact ce aveam nevoie.

Atunci mi-am spus că o să fiu tare bună la asta. Fusesem sportivă de performanță, eram convinsă că o să mă descurc. Din nou, unde credeam că eu sunt și unde eram de fapt erau două povești total diferite. Mă durea  tot corpul, indiferent de cât de ușoară mi se pare acum acea mișcare. Aproape că o uram pe fata aceea care-mi spunea ce să fac într-un mod atât de pașnic. Dar am continuat. Nu știu de ce, dar eram convinsă că sunt pe drumul pe care trebuie să fiu. La început mi-era rușine că fac yoga, așa că mă ascundeam în dormitor ca să practic. Aveam impresia că, dacă vor afla alți oameni, vor râde de mine. Motivația pentru care continuam venea din faptul că eram foarte speriată și pentru că trebuia să fac ceva ca să-mi revin.

După cinci zile am avut o surpriză: mi-am dat seama că, dacă practic 20-30 minute de yoga, mă simt fericită. Trecuse atât timp de când nu mai simțisem asta, încât era un sentiment nou și plăcut, care m-a motivat să continui. Așa a început provocarea de 90 de zile pe care mi-am setat-o singură: 90 de zile de yoga, orice ar fi. N-a fost ușor, dar m-am ținut de plan. Eram un alt om la finalul acelor 90 de zile. Eram bine. Știam că yoga m-a ajutat fix în cel mai slab moment al vieții mele, dar nu înțelegeam cum de s-a întâmplat acest lucru. Ăsta a fost motivul pentru care m-am înscris la un curs la finalul căruia deveneam profesor de yoga. În timpul acestui training am realizat că propria mea poveste mă inspiră și că pot împărtăși acest lucru cu alți oameni care au nevoie de yoga.

Mi-aduc aminte un moment în care stăteam aplecată în timp ce făceam yoga și mi-am văzut degetele de la picioare. Niciodată nu mi-au plăcut. Ba chiar am avut veri în care am evitat să-mi cumpăr sandale din cauza acestui lucru. Dar, în timpul acelei sesiuni, mi-am văzut degetele de la picioare și pentru prima dată m-am surprins spunându-mi că sunt drăguțe. Pentru câteva secunde m-am blocat: nu mai avusesem niciodată acest tip de dialog cu mine. Și aceea a fost clipa în care am înțeles că vindecarea vine cu acceptare. Acceptarea a tot ceea ce este, în forma prin care se manifesta.

Alexandra Negulescu este profesor de yoga, fondator Mpower Yoga Studio și coach în cadrul Career Shift.
Pentru ea, yoga este un mod de viață. E pasionată de dezvoltare și transformare personală.
Cu programele sale de coaching și cursurile online își ajută clienții să își atingă obiectivele de afaceri și de viață cu claritate, încredere și focus.

FOTO: Arhiva personală

 

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here