Cum și-au găsit vocația: Flaka Haliti, arte vizuale

0
61
FlakaHaliti (c) Gerta Xhqferaj.jpg.

Pentru aceste șase talente din arte vizuale, dans, scenografie, ilustrație, design și arhitectură, drumul profesional ideal este cel pe care-l străbat acum. Cel de-al doilea episod al seriei o are în prim plan pe Flaka Haliti.

Speculating on the Blue, Pavilionul Republicii Kosovo la cea de-a 56-a ediţie a Bienalei de la Veneţia (2015)

Când ai început să te gândești la o carieră în artă? A existat un moment anume în care ai spus: „Vreau să fiu artist”?

Cred că n-a fost nevoie să o exprim cu voce tare. S-a întâmplat natural și a fost chiar mai limpede pentru cei din jurul meu, pentru prieteni și familie. Ei au pus situația în cuvinte înaintea mea, pentru că eu întotdeauna am fost prea modestă pentru autoproclamări. Știam că „profesia de artist” înseamnă un statut incert, că studiile în domeniu nu garantează succesul ca artist. Sincer vorbind, am decis să studiez arta și pentru că intuiam că voi reuși să termin această facultate și să duc acasă o diplomă. Nu știam unde voi ajunge cu ea, dar iată-mă aici!

Te-ai născut în Priștina și locuiești la München. Mutarea din Kosovo în Germania a schimbat felul în care abordezi arta?

În ultimii zece ani, în care am studiat și locuit în Germania și Austria, am dezvoltat o practică orientată mai mult înspre estetica abstracțiunii. Un limbaj care nu poate fi privit neapărat prin prisma reprezentării sociale sau politice a locului de unde vin sau a celui unde locuiesc. Prin urmare, încerc să mă joc mai mult cu noțiunea de opacitate – în sensul de „drept de a nu fi înțeles, dar și drept de a fi reprezentat – așa cum a propus-o Édouard Glissant în 1969. E vorba despre o estetică ce poate crea un spațiu intermediar în care interacțiunea cu lucrarea de artă ia forma experienței subiective, indiferent dacă publicul vine din Est sau din Vest.

Just Hanging Around #2, 2017, installation view de la National Gallery of Art of Tirana (2018), prin amabilitatea artistei și Deborah Schamoni

Cum ai început să-l folosești pe Joe ca alter ego în lucrările tale?

Is it you, Joe? este o serie ongoing începută în 2015, anul în care am reprezentat Kosovo la Bienala de la Veneția. Prezența într-o platformă expozițională globală atât de mare m-a confruntat imediat cu o altă scară a sistemelor de putere din artă, precum piața, presa, instituția etc. Pentru a putea răspunde așteptărilor acestui sistem capitalist rapid, ca tânără femeie educată în Balcani și relocată în Occident, mi s-a părut o idee bună să creez un alter ego care să stăpânească strategiile deturului. Un fel de alter ego care să accepte compromisurile pe care eu nu vreau să le fac. O teorie queer recentă descrie deturul ca fiind tactic și ambiguu. În esență, o formă indirectă de rezistență, care ocolește obstacolele în loc să le confrunte. Proprie deturului e dificultatea de a defini ce constituie un eșec și, respectiv, un succes. E vorba despre confuzie și abordare indirectă. Ceea ce Joe face adesea prin felul în care se materializează vizual. E un joker, un porc, un sărăntoc, un mincinos, o mahmureală și, în plus, mai și vomită albastru…

Is it you, Joe? (Vomit), 2017, prin amabilitatea artistei și LamdaLamdaLamda.

Expoziția ta recentă de la Kunsthaus Hamburg, la fel ca unele dintre lucrările tale anterioare, a explorat ideea de granițe și obstacole. Ce fel de obstacole ai avut tu de depășit ca artist?

Here – Or Rather There, Is Over There este o expoziție itinerantă care a debutat la Kunsthalle Lingen, a continuat la Kunsthaus Hamburg și s-a deschis în septembrie la National Gallery of Art din Tirana, destinația finală. Toate lucrările expuse, după cum sugerează și titlul, sugerează statutul incert al apartenenței, imposibilitatea de a fi localizat sau încadrat cu adevărat. Aceste lucruri reprezintă principala luptă pe care o duc, când vine vorba despre granițe și definiții – din nou, ca femeie care vine dintr-o țară oarecare și care pleacă oricând. Pentru mine, e important ca apartenența să fie privită drept o permanentă stare intermediară – nici acolo, nici aici –, adică o continuă mișcare între categorii, o apartenență la o mișcare neîntreruptă.

Is it you, Joe? (Triangle), 2017, prin amabilitatea artistei și LamdaLamdaLamda

Ce te face acum fericită când vine vorba despre practica ta artistică?

Avantajul de a putea comunica, dar în spațiile subversive, sociale și critice pe care uneori doar arta le poate accesa.

Its urgency got lost in reverse (while being in constant delay), #2, 2018, installation view de la Art Basel (2018), prin amabilitatea artistei și Deborah Schamoni

Flaka Haliti a câștigat premiul Ars Viva 2016 și a avut expoziții personale la mumok (Muzeul de Artă Modernă) din Viena, S.A.L.T.S. Kunstverein Birsfelden, Kosovo National Gallery ș.a. În România, a fost prezentă la Bienala Art Encounters de la Timișoara, în 2017.

Articol apărut în numărul de octombrie al revistei Harper’s BAZAAR România.

Citiți și: “Cum și-au găsit vocația: Ana Maria Lucaciu, dans”!

Foto: Gerta Xhaferaj (portret), Guliver/Getty Images, Justin Meekel (Art Basel), Markus Tretter (Kunsthaus Bregenz)

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here