Cum și-au găsit vocația: Iuliana Vîlsan, scenografie

0
155

Pentru aceste șase talente din arte vizuale, dans, scenografie, ilustrație, design și arhitectură, drumul profesional ideal este cel pe care-l străbat acum. Cel de-al treilea episod al seriei o are în prim plan pe Iuliana Vîlsan.

Tărâmul din Globul Fermecat, după H. C. Andersen, regia și dramatizarea Iris Spiridon

Cum ai știut că vrei să devii scenografă?

În liceu eram foarte pasionată de textele latine. Vacanțele mi le petreceam traducând. Țin minte o vară în care nu am văzut marea, deși locuiam la doi pași de ea. Cicero devenise refugiul meu. Când nu traduceam, desenam. În timp, cele două pasiuni combinate cu studiul pragmaticii comunicării și istoriei limbii au creat mixtul alchimic care m-a dus la o analiză mai profundă a studiului tăcerii, al transfigurării mesajului în funcție de context, al întrupării cuvântului, al arhitecturii interioare generatoare de sensuri, al formei mentis ce creează spații. Totul a pornit de la studiul tăcerii în teatrul lui Plaut, autor recunoscut pentru multe indicații dincolo de text. Am început să reprezint grafic textele lui și am descoperit că din intenția ca textul să fie cât mai bine înțeles, autorul, involuntar, a reconfigurat spațiul scenic, a generat o altă formă a spațiului, a transformat convenția împingând pereții până au căzut. Tăcerea a devenit strigăt și a împins până la disoluție convenția teatrală veche. A devenit un fenomen… Și mult mai târziu forma implicită generată de el s-a numit convenția elisabetană. El a făcut prin cuvinte să cadă culisele, lăsând publicul să intre și în cele două laturi care îi erau ascunse. A modificat arhitectonic spațiul fără să-și propună asta explicit. A fost arhitect fără să știe că e arhitect. Scenografia implică un proces magic de căutare a arhitecturii interioare a personajelor și de a o face vizibilă spectatorului. Pentru mine, este o pasiune constantă acest proces care continuă să mă uimească.

Omul cel bun din Seciuan, de Bertolt Brecht, regia Andrei Șerban

Ce te inspiră?

De când am început căutările, acum 30 de ani, se întâmplă că ori de câte ori mă preocupă ceva, la un moment dat întâlnesc respectivul subiect într-un proiect sau generez chiar eu unul. Inspirația vine nu doar din ce trăiesc sau studiez, ci și din ce admir. Viteza cu care mi se întâmplă lucrurile depășește planul sec al unui management de proiecte. Nu am niciodată vacanță sau viața mea e o vacanță, dacă vacanță numim acel timp în care nu avem frică de rătăcire, dar avem convingerea că dacă Alice n-ar fi căzut în groapă, n-ar fi cunoscut Wonderland-ul. Imprevizibilul are logica lui. Iar mai mult decât inspirație, pe acest drum e nevoie de credință.

Vorbind despre proiecte făcute cu pasiune, cum s-a născut scenografia la recenta premieră Ziua în care a dispărut soarele, de la Teatrul Apollo111?

A apărut firesc, ca mai toate decorurile de până acum. Am pornit din interiorul personajului și am făcut vizibilă o parte din lumea minții lui. Inevitabil apare elementul vital, apa, care întreține și erodează totodată. Vorbim de pasiune, de iubire profundă, de formele subtile și perverse ale naturii umane care are nevoie de empatie și ar trebui să i se ofere șansa de a nu mai fi judecată, cu un plus de înțeles și de umanitate. Toate aceste gânduri au prins natural acele forme. Piesa vorbește despre jocul sexual care ne face captivi unei realități mereu duale, în care fiecare a alunecat la un moment dat până la disoluție, devenind captivi bulelor magice cu implicații dramatice.

Ziua în care a dispărut soarele, după Stephen King, regia Iris Spiridon

Iuliana Vîlsan a colaborat cu regizori de teatru precum Mihai Măniuțiu, Radu Afrim și Andrei Șerban. Pe lângă scenografia la Ziua în care a dispărut soarele, ea mai semnează costumele și decorul filmului „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, ce poate fi văzut acum la cinema.

Articol din numărul de octombrie al revistei Harper’s BAZAAR România.

Citiți și: “Cum și-au găsit vocația: Ana Maria Lucaciu, dans”!

Foto: arhiva personală, Mihaela Marin, Silviu Gheție, Gabriela Marin

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here