De ce sa nu…? de Cecilia Stefanescu

0
5

(Foto: Ionut Staicu. Multumiri Grand Café Van Gogh pentru sprijinul acordat.)


De ce sa nu…?

…fii curioasa. Ia-ti o ora dintr-o zi, chiar daca ti se pare ca nu ai niciodata timp. Nu ma pricep sa-ti spun ce sa faci tu. Dar pot spune ce fac eu: o ora pe saptamana ies din casa fara nici un scop si imi las mintea libera sa cutreiere si picioarele sa ma duca unde vor. Pana acum, mi-am facut multe trasee, unele comune, cum ar fi bulevardul Magheru, Calea Victoriei, Piata Amzei, altele, mai putin batute, cum ar fi dealul Filaretului. Dar inca nu am reusit, cum mi-am tot propus de un an incoace, sa strabat cartierul chinezesc printre tarabe si sa mananc intr-un local din Dragonul Rosu.


…fii altcineva. Pentru mine, cea mai buna solutie sa fiu altcineva e sa citesc. Deschid cartea si altcineva se arata in fata mea. Sunt Madame Bovary sau Humbert Humbert. Sunt cruda, nepasatoare, sunt o amanta de secol XIX suferinda sau un barbat care se transforma in gandac, sunt lucruri sublime si abominabile in acelasi timp, intru in mintile barbatilor, la fel de usor ca in cele ale femeilor. Sunt peste tot. Atunci cand ti se pare prea complicat sa-ti iei o ora libera ca sa hoinaresti prin oras, pentru ca orasul iti poate parea prea zgomotos, intra la Bastilia, la Carturesti sau, daca vrei un loc mai mic, intra in magazinul de cafea al lui Gheorghe Florescu, din Piata Rosetti, comanda-ti o cafea si, in mijlocul forfotei si al zgomotului de fond, ia-ti cartea si citeste.

…fii straina. N-am gasit alt cuvant, pentru ca el compenseaza cel mai bine frica mea maladiva de zbor si teama de necunoscut. Dar nu stiu vreo senzatie mai placuta decat cea de calator intr-un oras strain. In ceea ce ma priveste, cel mai bine si mai la adapost m-am simtit la Paris. Du-te intr-o duminica de vara, atunci cand se intrerupe circulatia masinilor, pe canalul Saint-Martin. E o zona de granita, pestrita, intre Parisul spilcuit si cel de periferie, in care toata lumea e straina. Si cu toate astea, esti tot în Paris, poti bea un vin pasabil la carciuma din coltul strazii, poti manca decent sau, si mai bine, daca ti-ai luat un cos cu delicatese, te poti aseza pe marginea apei sa ciocnesti un pahar cu ceilalti straini, insirati si ei ca margelele, pe un mal si pe celalalt, de la République pana la Villette.

…mergi la cinema singura, intr-o dimineata. Stiu, s-ar putea ca sfatul asta sa ma coste linistea, dar nu-mi place nimic mai mult decat – dupa ce l-am dus pe baiatul meu la gradinita, m-am intors acasa, mi-am baut cafeaua si m-am uitat pe internet, rapid, la stiri – sa ma duc la film, pana sa se faca pranzul, intr-un mall de preferinta mai putin colindat, unde poti foarte usor sa nimeresti singura in sala. Daca iti place aglomeratia, nu e un sfat pentru tine si singuratatea mea va ramane neatinsa. Dar daca ai aceleasi placeri vinovate, s-ar putea sa ne intalnim in sala aceea mare si goala, unde filmele se vad in liniste si aproape perfect.

…fii spontana si sa te urci, intr-o dimineata insorita, devreme, in masina. Ia-ti o patura, mancare, daca vrei, urca-te in masina si, fie ca esti insotita sau esti singura, condu pana la primul loc care te imbie sa te opresti. S-ar putea sa fie la 20 de minute de oras sau la doua ore. S-ar putea ca timpul petrecut acolo sa fie insutit mai placut decat orice deplasare planificata. In ceea ce ma priveste, cum am mai spus-o, spontaneitatea e valabila doar cu masina, niciodata cu avionul.

Articolul a aparut in editia Harper’s BAZAAR Romania mai – iunie 2012.

Toate drepturile rezervate.


Facebook Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here