Despre somn, numai de bine

0
222
somnul la copii oana botezatu

Mamele perfecte de azi vor sa creasca copii perfecti. Cu program fix de masa, joaca si, desigur, somn. Ba uneori si cu program fix pentru alintare. Omitem insa ca nici o regula, oricat de clar dovedita stiintific ar fi, nu se aplica tuturor copiilor.

Cand eram eu mica, de vreo doua luni, mama m-a plasat la bunica, sa ma faca ea mare, caci asa era in comunism, nu prea aveai cum sa stai mai mult acasa cu un bebelus, trebuia sa te intorci la munca. Mi-a adus mama scutece, biberoane, cadita, sapun, tot ce trebuie si i-a spus bunicii ce imi place si ce nu. „Vezi ca seara, de la 22.00 pana spre miezul noptii, noi o tinem langa intrerupator sa se joace, ca nu prea ii place sa adorma devreme.” „Ei, mama, am mai crescut si eu copii, ma voi descurca. Sa stii insa ca nu se va mai juca la intrerupator noaptea. Noaptea e pentru somn, nu pentru joaca.” si acum isi aminteste mama ca a inceput sa planga in hohote, aproape ca ii venea sa ma ia inapoi, dar nu prea avea un plan B. Cum adica sa nu ma joc noaptea, daca asta imi place? Si de ce sa nu dorm doar cand vreau, nu cand trebuie?

Nu sunt adepta lui „inainte era mai bine”, dar unele lucruri pe care mamele le faceau odata – inainte sa apara moda cartilor si a cursurilor de parenting, a workshopurilor despre cum sa alaptezi, cum sa hranesti, cum sa adormi, cum sa te lupti cu furia unui bebelus, cum sa iubesti un copil, a conferintelor care te invata sa fii un parinte perfect, desi asa ceva nu exista –, mi se par mai sanatoase decat cele pe care le adopta multe mame de astazi. Bunica, femeie fara carte, care a invatat sa scrie si sa citeasca odata cu primii copii, a crescut trei generatii de bebelusi. Nu a citit carti de parenting, nici nu existau la noi, ci a facut ce a simtit si ce a crezut ea ca e bine. Unul dintre lucrurile in care credea era ca noaptea e facuta pentru somn. Inutil sa va spun ca, dupa numai o saptamana, eu, bebelusul de doua luni dus la bunica, obisnuit de parinti sa se joace pana la miezul noptii, adormeam la 9 seara si ma mai trezeam doar ca sa beau laptele, apoi ma culcam la loc.
Cand am nascut, in urma cu doi ani, aveam deja in minte povestea asta, spusa de mama de multe ori, in diverse contexte. si, tot de la mama, mai retinusem ceva: dupa ce se lasa seara, dupa ce ii faci baie, masaj, tot ritualul, tragi draperiile, pui o muzica in surdina, nu mai exista lumina aprinsa (in afara de lumina de veghe), nici program de joaca, ci program de somn. Asta, desi nu pare mare lucru, m-a ajutat enorm in aventura de tip Bau Bau cu somnul de bebelus. Multi mi-au spus ca sunt doar o norocoasa al carei copil a dormit, printr-o minune, foarte bine noaptea si multe mame din jurul meu m-au invidiat pentru sansa atat de rara de a dormi in timp ce ele aveau cearcane de la noptile lungi si albe. Eu cred doar ca mi-a prins bine doza de relaxare pe care am avut-o in toate cele ce privesc cresterea unui copil. Am fost – si sunt inca – o mama relaxata, care, si in privinta somnului, a incercat sa aplice principii de bun-simt – nu am stat cu cartea de parenting la capatul patutului, incercand sa pun trairile copilului intre randurile scrise de specialisti.

David, fiul meu, s-a nascut in luna aprilie si a prins multe nopti de vara calduroasa. Din iunie si pana spre sfarsitul lui august, somnul de la 9 la 12 noaptea si-l facea de multe ori afara, in parc. il alaptam si, poate, mi-a fost mai usor decat daca ar fi trebuit sa car dupa mine lapte praf si biberoane. La miezul noptii, de regula, se trezea si manca si atunci intram in casa si, dupa masa, dormea in patut, pana spre dimineata. Dormea bine afara, de ce sa il fortez sa doarma bine in casa? Ii facea bine aerul curat, de ce sa insist sa il tin captiv in dormitor? Evident ca am avut si eu parte de noptile mele mai grele, in care imi lua mai mult decat de obicei sa adorm copilul. Uneori imi lua 10-15-30 de minute (de cele mai multe ori), alteori imi lua si doua ore. Dar am refuzat sa ma gandesc la noptile acelea grele si, de fiecare data cand se lasa seara, eram convinsa ca va fi mai usor de data asta. Eram relaxata si optimista si, orice s-a intamplat, nu am aprins lumina daca nu simteam ca are vreo problema majora. Am avut noroc, poate.

Am o prietena care, in primele 18 luni de viata ale copilului, nu a dormit mai mult de trei ore pe noapte. Uneori nu dormea deloc. La un moment dat, veneau parintii sa o ajute si stateau cu cel mic pe ture: unul de la 9 la 12 noaptea, unul de la 12 la 3, unul de la 3 la 6. Dimineata, copilul adormea linistit in patul lui si dormea ca noaptea. Tarziu am aflat ca ei, noaptea, daca cel mic nu adormea in primele 15 minute de cand era pus la somn, ii aprindeau lumina si se jucau mai ceva ca ziua. In cateva saptamani, micutul isi facuse un obicei. Pentru bebelus, noaptea era zi, iar ziua era noapte.
E greu de spus despre un bebelus de cateva luni ca isi poate face un program de somn, un program de precizie elvetiana, mai ales in primele trei luni. Dar e bine de stiut ca rutina de somn se formeaza, incetul cu incetul, din primele saptamani de viata.

Dupa multe luni in care s-au luptat in zadar cu nesomnul bebelusului, multe prietene au decis sa apeleze la specialisti in somnologie. Exista o serie de experti pe care ii gasiti usor pe Internet sau la spital (si la spitalele de stat, si la cele private sunt medici specializati in somnologia bebelusului). Pana sa ajungeti acolo, insa, va puteti documenta, pentru a preintampina multe dintre problemele care apar pe parcurs. De exemplu, e bine sa stiti de la bun inceput care sunt orele cele mai odihnitoare pentru copil (s-a demonstrat ca somnul din prima parte a noptii – 19:00-00.00 – are beneficii asupra sanatatii copilului, in acest interval producandu-se regenerarea creierului si a corpului, care nu se poate recupera spre dimineata), dar si cate ore este indicat sa doarma copilul in functie de varsta pe care o are (copiii cu varsta intre 4 luni si 12 luni – 12-16 ore, intre 1 si 2 ani – 11-14 ore, intre 3 si 5 ani – 10-13 ore, intre 6 si 12 ani – 9-12 ore).

De asemenea, tot in functie de varsta copilului, el trebuie sa aiba un numar de sesiuni de somn care sa se incadreze in limitele propuse de cei care au studiat somnul oamenilor mici. Un copil de trei ani, de exemplu, are nevoie de patru perioade de somn pe parcursul zilei, in timp ce ora ideala de culcare, seara, este 18:30. Iar unul de 10-18 luni trebuie sa doarma de doua ori pe timpul zilei, iar seara sa intre la somn in jurul orei 20:00. Eu nu am printat lista aceasta de reguli, dar am stiut, de principiu, ce e bine si ce nu e bine sa se intample. insa am fost mereu atenta sa adaptez felului de a fi al copilului meu ceea ce au pus specialistii in tratatele lor de somnologie.

Nu sunt de parere ca solutiile pe care eu le-am aplicat cu succes la primul copil – caci cine stie daca la al doilea vor functiona aceleasi – ar fi fost bune si pentru copilul altei mame. Unii copii dorm bine numai in brate, altii – numai in patutul lor de acasa, unii dorm bine in parc, la aer proaspat, altii pot dormi doar in camera lor, cu muzica lor pe fundal, unii parinti evita deplasarile in primele luni de viata ale copilului, fiindca cel mic nu se poate odihni, altii calatoresc cu ei de la bun inceput. Copilul e asa cum ti-l cresti si, de multe ori, e dupa chipul si asemanarea ta. Iar asta se aplica si in ceea ce priveste somnul.

Desi nu cred in reguli batute in cuie pentru toata lumea, cred in informarea din sursele cele mai sigure, cred in medici care stiu ce fac si ce spun si, mai presus de toate, cred in relaxare. Sa fii mama si sa iti inveti copilul sa manance, sa doarma, sa iubeasca sanatos tine in primul rand de modul in care vezi tu lucrurile. si, pe testate, cu cat esti mai incrancenat sa cresti un copil perfect, cu obiceiuri perfecte, cu atat va fi mai greu sa reusesti. Pentru ca nu exista copil perfect, cum nu exista parinte perfect. Iar asta o stia si bunica, chiar daca nu i-a spus-o nimeni niciodata.

Oana D. Botezatu este autoarea blogului Happytude.ro.

Articol aparut in numarul de iunie al revistei Harper’s BAZAAR Romania.

Cititi si: “Noile reguli dupa nastere”!

Foto: Guliver/ Getty Images

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here