Dorian Boguță, despre rolul din ZAVERA: „filmele care dau răspunsuri clare nu-mi trezesc nicio emoție”

0
Dorian Boguță despre rolul din Zavera
Actorul Dorian Boguță, despre rolul din ZAVERA: "filmele care dau răspunsuri clare nu-mi trezesc nicio emoție"

Drama „Zavera”, regizată de Andrei Gruzsniczki, îl are în centru pe Ștefan Caragioiu (Dorian Boguță), inginer constructor în vârstă de 50 de ani. Existența lui intră într-un blocaj odată cu moartea celui mai bun prieten al său, arhitectul Nic Papahonțu (Șerban Pavlu), de care e legat prin tot ce a făcut până acum. Nic reprezintă tot ceea ce și-ar fi dorit Ștefan de la viață: carismă, talent, dezinvoltură, o mare cultură și o știință a oamenilor. El moare accidental, iar Ștefan este obligat să deschidă ochii asupra vieții din jurul lui și să ia decizii. Descoperă că toate adevărurile în care a crezut până acum se clatină serios, inclusiv prietenia lui cu Nic.

Am stat de vorbă cu actorul Dorian Boguță despre cum a construit personajul complex pe care îl joacă în film.

Ștefan este un bărbat care dintr-o întâmplare ajunge să afle că viața lui nu este ceea ce părea și pornește într-o căutare a adevărului la 50 de ani… Spune-mi, te rog, ce te-a ajutat să te indentifici sau să înțelegi personajul pe care îl joci atât de credibil în Zavera?

Hmm… Uite, în matematică 2 ori 2 fac sigur 4, este o știință exactă, cel puțin deocamdată nimeni nu a demonstrat contrariul. Actoria nu știu dacă e o știință, dar cu siguranță nu e exactă și atunci nu aș putea da un răspuns clar la întrebarea asta, dar probabil unele întâmplări din anii pe care i-am trăit, ani care se apropie de vârsta lui Ștefan, au făcut să-mi fie mai ușor să-l identific pe personajul meu. De bine, de rău, ca și Ștefan, eu am iubit, ca și Ștefan, am pierdut oameni apropiați, ca și Ștefan, am fost depresiv, ca și Ștefan, am căutat soluții, m-am răzvrătit, m-am dezamăgit, mi-am dat palme, m-am speriat, m-am, m-am, m-am, sunt multe lucruri pe care le trăiești și atunci ca actor încerci să le retrăiești și să le expui apoi în personaj, bineînțeles dacă îți place rolul. În momentul când Andrei mi l-a propus, am realizat de la prima citire a scenariului cât de complex este acest om pe care urmează sa-l interpretez și a fost o mare provocare pentru mine, mai ales că până acum nu mi s-au oferit genul acesta de roluri.

Cu toate astea, fără sprijinul regizorului, care trăia lângă mine drama lui Ștefan și fără partenerii mei nu era să fie deloc îndeajuns toată experiența acumulată de mine. Și când vorbesc de ei, nu vorbesc doar să fiu „politically correct”, în nici un caz. În actorie, fara susținerea partenerilor este ca și cum ai fi singur în largul mării, cu șanse mici de supraviețuire. Așa că dacă aș face un rezumat la întrebarea ta, ce m-a ajutat: probabil experiența mea, plus suportul oamenilor de lîngă mine. Și da….. statul la machiaj câte o ora înainte de filmare, acea ora mă adună foarte mult.

Mi-au plăcut foarte mult momentele fără dialog în care își selectează deșeurile, își curăță arma sau așteaptă cafeaua la espressor. Se abține foarte mult să își arate emoțiile, își ocupă mereu timpul cu ceva. Ai senzația că o să explodeze în orice moment. Ce reprezintă pentru tine acele scene și cât te-a ajutat scenariul și cât au fost alegerile tale?

Eu de felul meu sunt ușor agitat, nu am prea multă răbdare la lucruri aparent mărunte și de multe ori îmi reproșez acest lucru, îmi reproșez acea superficialitate și atunci când ajungeam la acele cadre, îmi spuneam: „ e, uite acum nu ai cum să fii superficial, că nu se poate, Ștefan e mai profund, fii și tu, măcar cât poți”. Când genialului Adrian Pintea i s-a propus să joace un călugar, un rol mic într-un spectacol, toți l-au întrebat de ce a acceptat, ținând cont de dimensiunea talentului lui, iar el a spus că demult visa să se roage pe scenă. Comparația pare deplasată în raport cu mine, dar esenșa e cam pe acolo, iar „alegerile” erau scrise în scenariu.

și atunci m-am dus către Rebreanu, care a zis că „…Iubirea cere supunere ca și credința, în iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aștepți probe niciodată…” și asta m-a ajutat, într-un fel, să-l întorc pe Ștefan

Mereu pare că vrea să facă ce trebuie, ce este de așteptat din partea lui. Tu cum interpretezi faptul că alege să se întoarcă la soția și fetele lui în final?

Bună asta „cum interpretezi”, pentru că iar, era scris în scenariu. Eu am încercat să-l fac pe Ștefan un om care iubește sincer, cu toată neliniștea lui, chiar paranoia, care vine odată cu nesiguranța și atunci m-am dus către Rebreanu, care a zis că „…Iubirea cere supunere ca și credința, în iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aștepți probe niciodată…” și asta m-a ajutat, într-un fel, să-l întorc pe Ștefan. Poate sună pompos, dar gândurile ajută mult în actorie.

Ai o chimie extraordinară cu Ioana Flora. Ați repetat mult sau vă cunoșteați din alte proiecte și știați că veți colabora bine?

Toată lumea știe că Ioana este o actriță extraordinară. Te vede, te aude, te susține, iar asta pentu un actor e o binecuvântare și atunci tot ce trebuia să fac, e să nu uit textul și să o văd și da, jucasem împreună intr-un scurtmetraj. Poate asta se numește chimie.

Eu nu am crezut-o pe prietena din facultate a Roxanei. Nu ne dăm seama din reacțiile lui cât de convins e. Crezi că publicul e convins de trădarea prietenului lui cel mai bun cu soția lui înaintea lui Ștefan?

Atâta timp cât nici el nu era convins de trădare, că de aia investighează, nu știu dacă și publicul ar face asta. În „Zavera” nimic nu e sigur, în afara de moartea lui Nic, prietenul bănuit și poate tocmai asta dă amploare filmului lui Andrei.

Până la urmă, personajul tău descoperă tot adevărul sau alege să nu mai investigheze? Sau fiecare spectator va trebui să își răspundă singur la această întrebare?

Pentru mine filmele care dau răspunsuri clare, exacte și fix la obiect, nu-mi trezesc nicio emoție, ba dimpotrivă mă fac să mă simt prost, prost intelectual. Prefer filme care caută întrebări și nu dau răspunsuri, pentru asta există Wikipedia, dar acolo nu găsești emoție, doar date. Iar dacă după „ Zavera” doi spectatori se vor contra în răspunsuri, atunci eu cred că filmul gândit de Gruzsniczki a atins nervul și asta e cel mai important.

Foto: Rollercoaster PR

Citește și

„Zavera”, în regia lui Andrei Gruzsniczki, din 29 noiembrie în cinematografe

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here