Dragos Bucur: Bun pentru romani, rau pentru straini

0
20
dragos bucur interviu caini doua lozuri

Dragos Bucur e intr-o perioada buna. Are doua filme care ies pe ecrane toamna asta: Caini, de Bogdan Mirica, si Doua lozuri (pe care l-a si produs), de Paul Negoescu. Face in continuare televiziune. Si sta cat de mult poate alaturi de familie – mezinul, Kadri, are deja un an, in timp ce Sofia a implinit 9 ani. Discutia cu IULIA BLAGA a plecat de la intrebarea daca e constient ca-i merge bine.

dragos bucur interviu caini doua lozuri


DRAGOS BUCUR: Cariera e cu suisuri si coborasuri, si e normal sa fie asa. Nu se poate sa fii sus tot timpul, dar nici sa astepti o viata rolul care sa te faca celebru. Cand am intrat in ATF, era un student (talentat, de altfel) care spunea mereu ca asteapta rolul cu care va rupe gura targului. Ei bine, a asteptat atat de mult, incat targul a uitat de el. Trebuie sa muncesti, sa fii activ si, daca soarta nu iti e foarte zambitoare, trebuie sa o faci sa-ti fie.

HARPER’S BAZAAR: Caini e un thriller in trena fratilor Coen, iar Doua lozuri o comedie. Te-au solicitat in mod diferit?


D.B.: Caini si Doua lozuri sunt doua filme total diferite atat intre ele, cat si fata de filmele romanesti din ultimii 20 ani. Cred ca e bine ca incepe sa existe si in cinemaul romanesc o plaja mai larga de genuri, pentru ca in felul acesta avem sanse sa atragem spectatorii in sali. Vrei sa vezi un thriller romanesc? Mergi la Caini. Vrei sa razi si iti e dor de comediile romanesti? Te duci la Doua lozuri. Vrei sa vezi un film de autor sa-ti stea mintea-n loc vreo doua saptamani? Gasim si din astea o gramada! Solicitarile la care e supus un actor difera mereu, de la un film la altul. Fie trebuie sa te concentrezi pe un anume tip de joc cerut de regizor, fie esti solicitat fizic, fie trebuie sa-ti pastrezi buna dispozitie. In cazul de fata, Mirica mi-a cerut sa raman tot filmul consecvent unui stil de joc foarte interiorizat, ceva asemanator personajului din Politist, adjectiv, dar plin de nerv si frustrare. Negoescu ne-a cerut (mie, lui Dorian Boguta si lui Alexandru Papadopol) sa pastram un joc extravertit si asumat in acelasi timp, asemanator personajelor lui Birlic, Louis de Funes sau Dem Radulescu.

H.B.: Crezi ca filmul lui Mirica va lansa o moda si ca cineastii nostri se vor rasuci de la drame de familie spre thrilleruri intunecate?

D.B.: Cred ca vor mai trece 20-25 de ani pana cand cineva va mai lansa o moda printre regizorii romani, dar imi doresc sa lanseze Doua lozuri o moda printre producatorii romani prezenti si viitori – sa faca filme chiar si fara bani, sa faca filme de placere si cu placere!

H.B.: Spuneai intr-un interviu ca in strainatate, cu exceptia lui The Way Back, ai jucat „doar mafioti, criminali si violatori“. Dar in filmul german TV Zielfahnder: Flucht in die Karpaten (2016)?

D.B.: Tot ala rau sunt! Ala rau, care fuge din inchisoare in Carpati si pe care il alearga politistii nemti!

H.B.: De ce crezi ca strainii iti ofera doar roluri din astea?

D.B.: Banuiesc ca tine de comoditate. Atunci cand apar roluri pentru est-europeni sau rusi (intram in aceeasi oala), e vorba despre personaje negative. Acum, sinceri sa fim, de ce ar face americanii filme cu est-europeni in roluri de eroi, indragostiti sau baieti buni? Noi suntem elementul exotic, pata de culoare care e, de cele mai multe ori, destul de neagra.

H.B.: La ce seriale te uiti in perioada asta?

D.B.: Sunt fan declarat al serialului The Walking Dead. Incerc sa inteleg cum reusesc americanii aia sa scoata emotie, tensiune si poezie dintr-o poveste cu zombies! Am vazut ca a aparut si o serie noua din Black Mirror – un alt serial pe care il recomand.

H.B.: Crezi ca ai fi facut emisiunea TV Visuri la cheie si acum 20 de ani?

D.B.: Nu cred ca as fi avut interes pentru o emisiune de genul asta acum 20 de ani, proba- bil as fi fost tentat sa o fac doar pentru bani. Problema e ca Visuri la cheie nu e un proiect pe care sa-l poti face doar pentru bani. Nu poti merge pe santier cu cateva replici invatate, sa zambesti sau sa reciti ce ai invatat pe de rost si sa te intorci acasa fara sa te fi implicat deloc. Visuri la cheie e o emisiune pe bune – si asta o spun pe bune!

H.B.: De ce e important pentru tine sa-i ajuti pe ceilalti? Ma gandesc si la proiectele caritabile pe care le ai impreuna cu sotia ta, Dana Nalbaru.

D.B.: Nu fac nici pe departe atat de multe pentru altii pe cat as putea – si spun asta cu oarecare rusine. Mi-am amintit o replica dintr-un spectacol jucat in Teatrul Podul acum 20 de ani si care cred ca explica de ce oamenii ar trebui sa-i ajute pe cei care au nevoie de ajutor: „Cine poate face bine si nu face pacatuieste“.

H.B.: Ce te-au invatat copiii tai?

D.B.: In afara de a avea grija de altii si nu doar de mine, de a schimba scutece, de a tine un copil in brate in timp ce joc ping-pong cu celalalt, de a ma controla de 100 de ori mai bine ca inainte, de a rade cand vreau sa plang si de a plange cand vreau sa rad?… Familia e ce conteaza cu adevarat si cred ca asta e valabil pentru majoritatea oamenilor (sau asa ar trebui sa fie).

H.B.: Sofia a vazut filme cu tine? Care e preferatul ei?

D.B.: Clar Doua lozuri! Ii face reclama peste tot pe unde poate.

H.B.: Recomanda-ne o carte pe care ai citit-o recent.

D.B.: Citesc multe SF-uri, iar acum „consum“ Trilogia golului, de Peter F. Hamilton.

Caini a avut premiera pe 23 septembrie, iar Doua lozuri, pe 7 octombrie.

Articol aparut in editia Harper’s BAZAAR Romania septembrie-octombrie 2016.

Foto: Oltin Dogaru


Facebook Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here