INTERVIU: Dragoste, istorie, Barcelona

0
49
16 Dec 2013, Barcelona, Spain --- Art nouveau decoration at Antigua Casa Figueras, home of Escriba chocolate shop, Rambla street, Barcelona, Catalonia, Spain --- Image by © Stefano Politi Markovina/JAI/Corbis
Ciocolaterie istorica din Barcelona

Foto: Photoland/Corbis Images

Trei femei, trei secole diferite, aceeasi ciocolatiera din portelan fin de Sèvres. Care Santos uneste cu ingeniozitate aceste elemente in noul ei roman, Pofta de ciocolata (Ed. Humanitas Fiction), care incepe in zilele noastre si ne poarta inapoi in timp pana in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. intai facem cunostinta cu Sara, mostenitoarea unei ciocolaterii istorice renumite din Barcelona, prinsa intre devotiunea afectuoasa pentru sotul ei si pasiunea pentru un ciocolatier avangardist si celebru, prieten al cuplului. Sara a cumparat ciocolatiera inscriptionata cu „Je suis à madame Adélaïde de France“ intr-o noapte de petrecere, pe cand ea si cei doi barbati din viata ei abia se cunoscusera. inaintea ei, vasul de portelan s-a aflat in posesia, chiar daca nu si in proprietatea, Aurorei – servitoare in casa unui ciocolatier din Barcelona secolului al XIX-lea, apoi in casa unui medic in varsta, care o si cere de sotie, contrar tuturor conventiilor sociale ale vremii. si mai devreme, acelasi obiect fragil a fost primit cadou de Marianna, sotia unui ciocolatier catalan, furnizor al curtii de la Versailles si inventatorul unei masini revolutionare de procesare a ciocolatei. Nu-i prima data cand dragostea si ciocolata formeaza o pereche atragatoare intr-o opera de fictiune. Dar mai mult decat filmul Chocolat, de pilda, romanul lui Care Santos reuseste sa vorbeasca despre istoria mare – inclusiv despre statutul femeilor in societate – prin intermediul unui obiect si al celui mai tentant rasfat dulce.

Foto-Care-Santos-colaj

Foto: Prin amabilitatea Humanitas Fiction

Harper’s BAZAAR: Ce s-a aflat la originea acestui roman?

Care Santos: Totul a inceput cu un personaj real, Fernandez, un ciocolatier nascut in secolul al XVIII-lea in Barcelona, unde a lucrat multi ani. L-am descoperit cand ma documentam pentru Aerul pe care il respiri si m-am gandit ca ar fi un bun personaj pentru un roman. Si chiar asa a fost. Dar aveam nevoie de ceva in plus… Secolul al XVIII-lea e greu de explicat. La un moment dat gandul mi-a zburat spre istoria ciocolatei. In paranteza fie spus, imi place foarte mult istoria gastronomiei. Iar ciocolata are o lunga si interesanta istorie.

H.B.: E al treilea roman al dumneavoastra in care Barcelona este un personaj in sine, dupa incaperi ferecate si Aerul pe care il respiri.

C.S.: Ador Barcelona. E orasul meu, e locul meu in lume si singurul loc pe care-l cunosc perfect. Barcelona a fost si un oras foarte important in istoria ciocolatei, desi nu mai e celebra pentru ciocolata sa. stim ca boabele de cacao sunt cultivate in America Latina din timpuri precolumbiene si au fost aduse in Spania de exploratorii spanioli. In Spania, nimeni nu stia ce-ar putea face cu acest lucru straniu, amar si inchis la culoare, asa ca Regele a trimis cacaua calugaritelor dintr-o manastire. Unii spun ca primele care au preparat ciocolata asa cum o stim au fost aceste calugarite.

H.B.: Ce a implicat documentarea pentru Pofta de ciocolata?

C.S.: Documentarea imi ia tot timpul cateva luni si imi aduce o mare bucurie. Ideea mea de paradis este timpul (sase sau sapte luni sau chiar mai mult, daca e posibil) petrecut in biblioteca sau in arhive. Savurez aceasta perioada. Descopar lucruri pe care nu le stiam, subiecte despre care nici nu-mi imaginam ca le voi gasi. Aceste informatii imi folosesc si ca inspiratie pentru alte romane. De aceea nu deleg niciodata aceasta etapa.

H.B.: Unul dintre personajele remarcabile ale cartii este Marianna, care se lupta pe cont propriu sa tina magazinul deschis. Ce ati aflat despre femeia pe baza careia v-ati construit personajul, acea femeie care, infruntand breasla ciocolatierilor, si-a exercitat clandestin meseria?

C.S.: Marianna se bazeaza pe o femeie care a trait in secolul al XVIII-lea. Ea n-a fost atat de norocoasa ca personajul meu si a trebuit, in cele din urma, sa inchida magazinul la presiunea colegilor de breasla, toti barbati. Pentru Marianna mea mi-am dorit o soarta mai favorabila.

H.B.: Sara, Aurora si Marianna ilustreaza trei etape diferite din istoria drepturilor femeilor. Credeti ca daca s-ar intalni, s-ar intelege?

C.S.: Ha-ha-ha, buna intrebare! Da, sper ca s-ar intelege. Evolutia femeilor in decursul ultimelor trei secole e o tema fantastica, dupa parerea mea. Dar poate singurul personaj real din acest roman este un obiect, ciocolatiera din portelan detinuta de cele trei femei.

H.B.: Va place bibliofilia, ne dam seama din Aerul pe care il respiri. Va pasioneaza si ciocolata? Sunteti o traditionalista in privinta asta sau va place sa experimentati diferite gusturi?

C.S.: Fireste ca imi place ciocolata! Insa, imi pare rau s-o spun, nu sunt obsedata de ciocolata. Ador ciocolata catalana traditionala, amaruie, dar imi plac multe altele. De pilda, imi place ciocolata iute, pe care am gustat-o pentru prima data la Paris, cand ma documentam pentru acest roman. Sau ciocolata lichida cu fructe, precum mango – e excelenta! Stiu ca in timpul lecturii cartii, cititorii vor simti nevoia sa manance niste ciocolata. Asta mi s-a intamplat si mie in timp ce o scriam. E un efect colateral placut, cred.

Interviu aparut in editia Harper’s BAZAAR Romania martie-aprilie 2016

Facebook Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here