Going Out Diaries (1)

0
46

 ANA ULARU

Foto: Guliver/Wireimage

Food philosophy: Cred ca moderatia e o chestiune de confort. Cu toate ca sunt gurmanda si slabiciunea mea majora e pentru dulciuri, imediat ce corpul imi da semnalul, ma opresc (fisticul insa imi da o mare dependenta). Sunt cvasi-vegetariana – mananc foarte rar carne, iar atunci cand o fac trebuie sa nu aiba gust de carne – din simplul motiv ca am fost mereu un copil mofturos (strecuram pisicii, hoteste, friptura facuta cu multa iubire de bunica mea). In schimb ma energizeaza bucataria raw-vegan sau vegetariana. Imi place imaginatia in ingrediente si condimente. Am detestat mereu mancarea plicticoasa, destinata satietatii si atat. Vreau magie in orice aspect.

La micul dejun: Am un program foarte dezordonat, asa ca nu am o ora de mic dejun. Daca filmez, el poate fi la 5 dimineata. Daca lenevesc in zilele libere dupa o noapte de uitat la filme, imi iau micul dejun la 11. Imi plac cerealele, cu lapte de migdale, dar deseori imi incep ziua cu croissant sau gauffre. Sau biscuiti cu unt de arahide si gem.

La dejun: Sushi, mancare indiana, paste sau o supa-crema de legume. Oricum, ceva gustos. Vreau sa ma bucur de mancarea pe care o consum, e regula mea.

La cina: Ideal ar fi ca idealul meu de cina sa fie ceva lejer si fashionable, de exemplu o salata. Dar cum orele mele de pranz sau cina deseori se confunda, alegerile sunt aceleasi pentru cele doua mese.

Unde iti place sa iesi in oras? Merg mereu la Shift – imi plac muzica, mancarea, atmosfera, ma simt ca acasa acolo. Aceleasi argumente si pentru Trattoria Don Vito, unde suntem de-ai casei deja. Am descoperit recent Rawdia si sunt un fan infocat. E vorba despre bucatarie raw-vegan excelenta, oameni zambitori, loc cochet, prajituri absolut sublime; spun asta in calitate de expert in prajituri.

Locuri secrete sau foarte cunoscute? Locuri secrete mai degraba, cu toate ca in momente de copilarism dau iama in McDonald’s. Imi place sa descopar „nisa” in toate aspectele, e zona in care ma simt bine. E interpretabil ca snobism, dar asa cum imi place arta de un anumit fel, asa cum imi plac filmele si hainele unice, speciale, bizare, tot asa imi aleg locurile in care petrec timp cu prietenii sau mananc.

Brunch: Cam niciodata. Nu prea se impaca punk-ul cu brunch-ul.

Placere vinovata: Zahar. Prajituri. Dulciuri ieftine si colorate cu E-uri. Asta e, am 5 ani.

Cocteilul favorit: Sunt mai degraba omul vinului rosu. Sec, aspru, gustos si rafinat.

Dieta rapida si cu rezultate mesianice: Nu am tinut in viata mea o dieta. Nu pot, deocamdata. Trebuia sa o fac la un moment dat, si parca numai de-a naibii mancam inghetata. Nu ma descurc bine cu regulile, nici macar in gastronomie. Mizez deocamdata pe hiperactivitatea mea, care ma tine in forma si pe un metabolism, pare-se, de nadejde.

Sportul preferat: Nu fac sport. Deloc. Ma plictiseste, nu am timp sau prefer sa citesc ori sa vad un film. Nici nu conduc, ceea ce face deplasarea la o sala mai dificila. Am jucat tenis in adolescenta, am facut schi si karate, asa ca lipsa de competitie a alergatului pe banda, spre exemplu, nu ma prea intereseaza. Stiu ca nu dau un exemplu bun si stiu de asemenea ca, probabil, dupa pragul unei anumite varste, voi intra in vrie, dar mai degraba pentru ca mi se pare esential ca un actor sa aiba un corp elastic, pregatit, puternic si cu o grafica frumoasa decat pentru nevoia vanitoasa personala de a arata intr-un fel. Tot incerc sa ma conving sa imi fac un abonament si sa ma ocup de mine… Poate cand termin filmarile de acum. Intre timp, merg foarte mult pe jos.

Articol aparut in editia Harper’s BAZAAR iulie – august 2013. 

 

 

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here