Artă, inovație și tehnologie. Interviu cu Alina Marinescu

0
interviu Alina Marinescu

Dintotdeauna, în vremuri tulburi, oamenii s-au refugiat în artă. Asta s-a întâmplat și acum, în 2020. Însă, din fericire, noi am avut la dispoziție nu doar arta, ci și inovația și tehnologia de ultima oră. Acest mix ne-a ajutat să ne adaptăm mai ușor la noua realitate.

În același ton, George – primul banking inteligent din România, de la BCR – s-a aliat cu șase artiști români care au ilustrat, prin lucrările lor, „noul normal” pe care îl trăim cu toții și pe care te invităm să-l descoperi în această serie de materiale.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Sunt Alina Marinescu, sunt ilustratoare freelance și locuiesc în București. Desenez atât digital, cât și analog și îmi place să experimentez cu tehnici mixte, adăugând la întregul proces frânturi din propriul univers. Printre colaborările mele se numără clienți ca Samsung, Strongbow, George/BCR, Mega Image, Clinica Regina Maria, DoR, Scena9, Școala9, Arcen, Lovedeco, Glamour etc.

Suntem de părere că arta ne ajută să trecem peste momentele dificile, așa cum a fost perioada de lockdown și cum e pandemia prin care trecem. Însă ce te ajută pe tine, care creezi, în perioadele astea?

Pentru mine, munca a avut mereu și o componentă terapeutică, deci cred că în primul rând sunt norocoasă că mă pot exprima vizual. Asta îmi dă ocazia să procesez și să traduc stări, întrebări, incertitudini în ceva palpabil, care să fie mai ușor de înțeles pentru mine și, hopefully, și pentru ceilalți.

Mă ajută în egală măsură și să-i urmăresc pe cei din comunitatea mea de ilustratori și artiști vizuali, atât pentru ceea ce creează, cât și din nevoia de a avea aproape exemple de oameni care se confruntă cu probleme foarte asemănătoare cu ale mele. Să simți că nu ești singur mi se pare super-important mai ales în perioade dificile ca aceasta prin care trecem acum, pentru că modul în care se raportează la perioada asta oamenii pe care îi urmărești și îi admiri îți poate modela ideea de normalitate și te poate ajuta să mergi mai departe. În ecuația asta intră și prietenii și familia, și să știu că ne putem ajuta reciproc și că suntem toți sănătoși și împreună pe planeta asta e elementul care îmi dă siguranță și îmi lasă mintea relaxată ca să pot să lucrez.

How it feels

Izolarea și pandemia și-au pus amprenta asupra creațiilor tale? În ce fel? Ce anume s-a schimbat în lucrările tale?

Nu îmi dau seama dacă izolarea și pandemia s-au reflectat direct în creațiile mele, pot să spun doar că mi-au afectat programul, nu puteam să dorm și nu prea mă puteam gândi la lucru propriu-zis în perioada izolării.

Mama mea este asistentă medicală pe ambulanță, practic, în perioada în care știam că statul în casă îți poate salva viața, ea trebuia să transporte la spitale pacienți suspecți sau confirmați cu COVID-19, ca apoi să se întoarcă acasă la tata și la bunica mea. Asta a generat un stres enorm, mi-a fost foarte greu să mă concentrez, să fiu creativă sau productivă în sensul ăsta.

Ce ai lucrat în perioada în care nu aveam voie să ieșim din casă? Ce altceva ai făcut în acea perioadă?

Îmi propusesem să lucrez mult mai mult decât am lucrat de fapt, dar stresul general nu prea m-a lăsat să mă concentrez așa cum aș fi vrut. În lockdown am început să pictez o pânză mare, o comandă pe care am finalizat-o recent, am făcut câteva ilustrații pe tema izolării pentru DoR și Școala9 și am mai avut un proiect personal pe aceeași temă pe care l-am numit Splendid Isolation.

Am experimentat un pic într-un mediu pe care nu l-am mai explorat, care s-ar putea încadra în zona de arte textile – am continuat să cos niște fete petrecărețe pe o jachetă începută la sfârșitul lui 2019. Nu am simțit atât de acut nevoia să ies din casă, m-am bucurat să am timp să fac lucruri pentru mine, să mă uit pe pereți și să mă gândesc, fără vinovăția că ratez vreun eveniment care se întâmplă în oraș.

Cum ilustrezi noua realitate în creațiile tale?

Ilustrația pe care am creat-o pentru George/BCR cred că este prima lucrare făcută clar pe tema asta. Momentan cred că fiind în interiorul acestei noi realități, am nevoie de mai mult timp să diger schimbările și să se sedimenteze ce trăiesc acum, ca să pot să vin cu o concluzie. În principiu, încerc să fiu optimistă și să văd partea bună a lucrurilor. De exemplu, în ilustrațiile Splendid Isolation am plecat de la ideea că putem să privim perioada de lockdown ca timp de calitate petrecut cu noi înșine, pentru că mi se pare că înainte ne plângeam de lipsa de timp pentru noi.

Splendid Isolation, interviu Alina Marinescu
Splendid Isolation

De ce ai acceptat să faci parte din proiectul George/BCR?

Mi s-a părut că tema „A new Now” – despre cum ne raportăm la „noul normal”– ne privește pe toți și a fost o provocare să mă pun în situația de a răspunde cu ceva vizual la cerința asta. Also, faptul că proiectul e curatoriat de echipa One Night Gallery, pentru mine e mereu o garanție că proiectul o să aibă o finalitate mișto.

Spune-ne câteva cuvinte despre acest proiect (George/BCR) și despre lucrarea ta susținută de George.

Lucrarea mea ilustrează niște oameni care colorează spațiul din jur și pe ei înșiși, ca într-o carte de colorat. Am vrut ca personajele să dea impresia că nu stau pe gânduri, ci că lucreză de zor să recreeze un nou normal, că se reinventează pentru a continua în această nouă realitate. Am folosit culori puternice, ca un simbol pentru optimism, un fel de wishful thinking că urmează vremuri mai bune, în care fiecare dintre noi luăm atitudine și suntem mai responsabili, nu doar pentru binele propriu, ci și al celorlalți, al „tabloului” comun.

Câteva cuvinte despre ce ți-ai propus să lucrezi în perioada următoare.

În perioada următoare vreau să-mi fac timp și pentru proiectele personale, pentru că mi se pare că acelea sunt proiectele cu cele mai mari șanse să te ajute să evoluezi ca artist și să ai apoi și mai mult de oferit.

Îți amintești de un feedback de la cineva care îți apreciază operele care te-a marcat în vreun fel? Dă-ne câteva detalii.

Îmi place și mi se pare super-util să primesc păreri de la prietenii ilustratori care îmi plac, fie că sunt admirative, fie critice. Fiind oameni pe care îi admir, înseamnă că am încredere în tot pachetul, în ei ca oameni, dar și ca artiști, așa știu că orice feed back e cu cele mai bune intenții. Mă bucur la fel de mult când cineva care nu e în domeniu îmi scrie să-mi spună că îi place foarte mult ce fac, e o senzație mișto să știi că poți să marchezi într-un fel pe cineva care nu te cunoaște.

Dar punctual, îmi amintesc că eram mai demult în vizită la Ramona Chirica de la Receptor, unde era și ceramista Cristina Dobrescu, care mi-a văzut câteva desene și a zis așa, simplu, ca și cum ar fi zis pentru ea, că sunt genul de artistă care are toate datele și poate să facă orice. Cred că m-a marcat pentru că a părut un comentariu sincer, nu spus cu scopul de a mă încuraja, și asta a cântărit foarte mult la momentul ăla. Nici nu cred că-și mai amintește, dar am eu un sertar special în inima mea unde păstrez toate astea.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here