INTERVIU: Cum impachetam atentia

0
10

(Foto: Cornel Lazia)


 Harper’s BAZAAR: Ati sarbatorit Craciunul, de-a lungul anilor, in Canada, Anglia si Romania. Vi se pare diferit spiritul Craciunului in aceste locuri?
Marie-Rose Mociornita: Din punct de vedere personal, vorbim despre trei etape diferite ale vietii mele: in Romania – Craciunul copilariei prin magia ochilor unui copil, in Anglia – prin ochii copilului meu, iar in Canada – in siguranta afectiva a unei familii care era, la acea data, completa. Din punct de vedere ambiental, in Romania era, bineinteles, o celebrare ascunsa, orice forma de exprimare religioasa publica fiind interzisa. In Canada, atunci ca si acum, am remarcat un indemn puternic la consum, marketat inca din luna septembrie. Pentru mine, expresia cea mai autentica a acestei sarbatori ramane in oraselul medieval, cu strazi inguste, unde locuiam in Anglia. Decoratiile completau arhitectura, iar accentul cadea pe concertele copiilor in biserica orasului, unde parintii se intalneau in spiritul acestei sarbatori.

H.B.: S-a schimbat, in timp, felul in care va petreceti Sarbatorile? Ce e diferit acum?
M.-R.M.: Valoarea Sarbatorilor este subliniata, dupa parerea mea, de prezenta copiilor mici din familie. Noi, adultii, cand ne gandim la Sarbatori, tindem sa ne gandim la oboseala si obligatii, dar copiii ne ajuta sa uitam de aceste stari.  Acum pot sa ii sfatuiesc pe cei care au familii complete in jurul mesei sa constientizeze cat de norocosi sunt sa fie impreuna, inainte ca timpul sa creeze inevitabilele goluri in tablourile de familie. 


H.B.: Ce va trezeste entuziasmul cand va ganditi la Craciun?
M.-R.M.: Fac acum parte din categoria adultilor mentionati in raspunsul de mai sus si pentru cei cu starea mea, cel mai frumos Craciun ar fi unul atipic – in Caraibe, la marginea unei piscine, cu un cocktail in mana si muzica de Craciun, nestraina de kitsch, la difuzoare.

H.B.: Care-i cel mai frumos cadou pe care l-ati primit vreodata?
M.-R.M.: Surpriza facuta de bunicul, impreuna cu parintii mei. In ajun de Craciun, pe 24 decembrie, bunicul din partea mamei ma ducea la cinema, pe la ora 4. Cand ne intorceam acasa, gaseam un brad frumos decorat si cadouri sub el. Bunicul depunea un efort vizibil sa imi demonstreze ca avea asupra lui cheia casei si ca Mos Craciun venise in absenta noastra sa aduca acest miracol. Nu am aflat decat mult mai tarziu ca si parintii mei aveau o cheie, dar uimirea in fata acestui moment magic a ramas cu mine pana astazi, cu atat mai mult cu cat nu eram niciodata sigura daca avea sa se intample, vizita fiind conditionata de comportamentul meu si de scrisoarea adresata lui Mos Craciun, in care imi admiteam greselile si imi ceream iertare.

H.B.: Celor care cauta cadouri in locuri neasteptate, ce le-ati sugera?
M.-R.M.: Am putea face, intr-adevar, cadouri mai originale – de exemplu, o rama frumoasa cu o imagine a unui moment dintr-o prietenie pretioasa, un curs de yoga, de engleza sau de gastronomie, un cupon pentru un tratament de infrumusetare. Sau, pentru o mama tanara care nu are timp sa se gandeasca la ea insasi, cateva ore de baby sitting din partea noastra, pentru ca ea sa poata evada putin.

H.B.: Se spune uneori ca a dona timp este la fel de valoros ca a dona bani. Putem extrapola asta la ceea ce daruim de Sarbatori?
M.-R.M.: Anul acesta am observat ca ma simt mai bine cand ma gandesc mai putin la mine si ii remarc mai mult pe cei din jur. E important sa fac aceasta distinctie pentru ca ne petrecem prea mult timp gandindu-ne obsesiv la ce cred altii despre noi, cum ne vad, ce credem noi despre noi, ce credem ca cred ei, dar acestea sunt doar impresii, fara legatura cu ceea ce se intampla cu adevarat. Mi s-a intamplat sa fac din senin un compliment – de tipul „ce bine arati astazi!” (nu facea parte din categoria „te pup”, aruncat cu atata lipsa de discernamant si de continut intre noi, de dimineata pana seara) –, iar persoana respectiva sa se opreasca si parca o lumina sa se aprinda in interiorul ei. Incerc sa fiu cat mai prezenta si cu mintea, nu doar cu trupul, intr-un anumit loc, la un anumit moment, pentru ca astfel se ivesc situatii in care poti face ceva concret pentru a reda demnitatea unui om, pentru a-l valida. Este foarte important sa le spunem mamelor si bunicilor noastre: „Iti sint recunoscatoare pentru ca datorita tie sunt mai libera astazi, am o viata mai plina. Datorita eforturilor tale, am o educatie. Succesul meu este si succesul tau si iti multumesc. Iti spun aceste lucruri pentru ca am norocul sa te am in viata mea.” Cadourile nu trebuie sa aiba multe zerouri pe eticheta.  Am constatat acest lucru cand o prietena care lucreaza si are familie se plangea de corvoada gatitului, si m-am hotarat sa ii gatesc pentru cateva zile. Am ramas uimita de reactia ei de bucurie. Ce incerc sa spun este ca putem oferi ceva din noi care lasa o amprenta pe sufletul celor dragi. Unei prietene cu copii mici – o dupa-amiaza libera, bunicii – o masa in familie cateva duminici pe an. Criza economica prin care trece lumea a obligat-o sa isi reevalueze valorile si exista o mare cautare de raspunsuri autentice la nevoile create de criza, iar aceste raspunsuri se vor gasi mai mult si mai trainic in a fi decat in a avea.

H.B.: Finalul de an e adesea si o perioada in care tragem linia si (auto)evaluam.  Ati observat schimbari in ultimii ani in privinta a ceea ce femeile doresc sa aiba sau sa obtina?
M.-R.M.: Stiu din proprie experienta ca noi, femeile, suntem foarte critice cu noi insine si perfectioniste, ceea ce inseamna un blocaj in plus. Cred ca ar fi sanatos sa nu cerem imposibilul atunci cand ne uitam in oglinda. In loc de imperfectiuni ale pielii sa vedem un om care isi traieste viata responsabil, in loc de riduri sa vedem o femeie care incearca sa faca alegeri integre intr-o lume care nu este – un lucru deloc usor. In loc sa ne plangem de mila daca suntem singure de ziua noastra, sa ne oferim un weekend la Viena sau altundeva si sa ne felicitam ca suntem independente financiar, astfel ca nu trebuie sa ne trezim dimineata langa cine nu vrem, pentru ca ne-a platit biletul de avion.

H.B.: Folositi si dumneavoastra aceasta perioada pentru a va stabili prioritatile sau rezolutiile pentru urmatorul an? Ce sperati sa reusiti in 2014?
M.-R.M.: Exista un proverb: Dumnezeu rade in hohote cand ne facem planuri. Nu cred ca a rupe o foaie cu un numar din calendar schimba lucrurile radical. Ce poate da o alta greutate vietii este intelepciunea pe care o acumulam atunci cand vedem experientele vietii drept lectii croite special pentru maturizarea noastra. Anul calendaristic si hotararile de a schimba lucrurile prin vointa sunt doar ritualuri de moment cu un impact scurt. Luciditatea prin care vedem situatiile reprezinta adevaratul motor. Thomas Merton se intreba la ce ne foloseste sa navigam spre luna daca nu suntem in stare sa traversam abisul care ne desparte de noi insine. Sper ca vom reusi cat mai multi dintre noi acest lucru in anul urmator. 

H.B.: Ce experiente ne-ati propune sa ne facem singure cadou in aceasta perioada sau in urmatoarele luni?
M.-R.M.: Sunt niste carti frumoase care pot fi gasite in librariile de aici sau pot fi comandate – cartile si podcasturile lui Geneen Roth despre relatia femeilor cu mancarea. Textele lui Roth nu au nimic de-a face cu numarul de calorii, dar deschid o cale de reconciliere in aceasta relatie dificila pentru multe femei. As adauga cartea lui Tom Shadyac Life’s Operating Manual si toate volumele lui Eckhart Tolle, precum si podcasturile lui Jon Kabat-Zinn.  

H.B.: Ce altceva, in afara de carti, puneti pe lista de cadouri oricand bine-venite?
M.-R.M.: Sinceritatea este intotdeauna bine-venita. Calatoriile si cartile sunt cele mai de pret. Dar conteaza si cadoul pe care ni-l facem noi insine atunci cand stingem televizorul si alegem o carte sau o experienta care ne imbogateste personal, ne educa, ne ofera valoarea timpului castigat, nu pierdut.   

Interviu aparut in editia Harper’s BAZAAR noiembrie-decembrie 2013


Facebook Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here