Artă, inovație și tehnologie. Interviu cu Mircea Popescu

0
interviu Mircea Popescu

Dintotdeauna, în vremuri tulburi, oamenii s-au refugiat în artă. Asta s-a întâmplat și acum, în 2020. Însă, din fericire, noi am avut la dispoziție nu doar arta, ci și inovația și tehnologia de ultima oră. Acest mix ne-a ajutat să ne adaptăm mai ușor la noua realitate.

În același ton, George – primul banking inteligent din România, de la BCR – s-a aliat cu șase artiști români care au ilustrat, prin lucrările lor, „noul normal” pe care îl trăim cu toții și pe care te invităm să-l descoperi în această serie de materiale.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Absolvent al Facultății de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara, am încheiat perioada de studii cu o teză doctorală despre impactul noilor media asupra tehnicilor tiparului tradițional. Stabilit nu demult în București, mă ocup în mare parte cu proiecte personale de artă vizuală – desen, decupaje, asamblaje tridimensionale și picturi murale. Pasionat de ilustrația contemporană, bandă desenată, geometrii constructiviste și cultura pop, am dezvoltat o pasiune și pentru partea tehnică a creației, tratând fiecare lucrare ca pe un mic proiect. Compozițiile pe care le produc sunt clădite pe structuri geometrice absurde, în care perspectiva este anulată, jonglând astfel cu percepția privitorului.

Suntem de părere că arta ne ajută să trecem peste momentele dificile, așa cum a fost perioada de lockdown și cum e pandemia prin care trecem. Însă ce te ajută pe tine, care creezi, în perioadele astea?

Pot spune că mă ajută chiar procesul creativ în sine. Atunci când mă concentrez la un desen, uit de situația de-afară. Într-adevar, nu oricând pot găsi liniștea necesară pentru a reuși evadarea în propriile lucrări, dar când s-a întâmplat, am simțit că m-a ajutat mult.

Ghost

Izolarea și pandemia și-au pus amprenta asupra creațiilor tale? În ce fel? Ce anume s-a schimbat în lucrările tale?

La nivel de concept nu mi se pare că s-a schimbat ceva, însă din punct de vedere tehnic am fost limitat doar la caietul de schițe și PC. Picturile murale, lucrările care presupun interacțiune cu mulți oameni sau proiectele care necesită călătorii în alte orașe sau țări le-am anulat ori au rămas în așteptare.

Ce ai lucrat în perioada în care nu aveam voie să ieșim din casă? Ce altceva ai făcut în acea perioadă?

A fost și încă mai este o perioadă de adaptare la metodele de precauție, care a durat ceva vreme până să îmi intre în reflex – de la felul în care fac cumpărăturile la multe alte lucruri mărunte care îmi influențează mult viața de zi cu zi. Pe plan profesional, pe lângă colaborări de la distanță – așa cum este și acest proiect – am încercat să folosesc timpul plănuind noi lucrări, gândind diverse metode de expunere. Pentru confortul meu psihic, mi-am impus să privesc dincolo de această perioadă, deși nimeni nu știe când și cum o vom depăși.

Cum ilustrezi noua realitate în creațiile tale?

Consider că realitatea este una singură și se pliază pe dinamica universului. „Nou” sau „vechi” sunt doar moduri diferite în care ne raportăm la aceasta. Frumusețea este că fiecare dintre noi poate alege în ce fel de realitate dorește să trăiască. Lucrările mele reprezintă realitatea pe care o aleg în momentul în care le creez și de foarte multe ori contează muzica pe care o ascult atunci:

„Was it all just a dream?

Well if it was, then don’t wake me up

Cause reality is just a waste of time”

(Les Big Byrd – Two man gang, english version)

De ce ai acceptat să faci parte din proiectul George/BCR?

Am acceptat invitația de a participa la acest proiect pentru că subiectul propus s-a pliat foarte bine pe stilul meu de lucru și întâmplarea face ca problema „noului” să se regăsească și între preocupările personale.

Motion Tracking

Spune-ne câteva cuvinte despre acest proiect (George/BCR) și despre lucrarea ta susținută de George.

Propria interpretare a temei propuse de George se referă la „noua normalitate” în care omul își acceptă rolul de observator al naturii și se subordonează regulilor acesteia. Cred că omul ar trebui să se concentreze pe asimilarea progresului tehnologic, științific și spiritual care a fost deja atins și care crește direct proporțional cu capacitatea de a înțelege universul.

Am ales deci să realizez o lucrare despre înțelegerea și acceptarea normalității generate de dinamica universului. Compoziția pe care am ilustrat-o este preponderent abstractă, singurul element figurativ care face referire indirect și la om fiind racheta care explorează cosmosul. Ca structură compozițională, aș putea asemăna elementul geometric principal cu un monolit împărțit în registre, având rolul unui portal către spațiul cosmic. În fiecare registru se petrece o interacțiune între diverse forme abstracte, care se echilibrează, se completează reciproc indiferent de structura și dinamica lor. Cumva fiecare dintre aceste registre corespunde unui punct de vedere, unui mod de a înțelege natura lucrurilor, în strânsă legătură cu planul astral din background.

Câteva cuvinte despre ce ți-ai propus să lucrezi în perioada următoare.

În situația de față cred că pot face doar planuri pentru un viitor foarte apropiat. Prioritară acum este finalizarea lucrărilor deja începute. Este vorba despre o serie de decupaje și asamblaje care momentan sunt la nivel de schițe.

Îți amintești de un feedback de la cineva care îți apreciază operele care te-a marcat în vreun fel? Dă-ne câteva detalii.

Nu aș putea să zic că am primit un feedback care chiar să mă marcheze. Cele mai faine reacții la lucrările mele au fost exprimate nonverbal, mulți dintre privitori dorind să le atingă ca să vadă dacă sunt tridimensionale sau dacă este doar o iluzie. S-a mai întâmplat chiar ca anumiți privitori să dorească să vadă ce se află între unele lucrări și perete, unde anume se continuă acele desene spațiale.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here