Irina Moscu, despre viața sa culturală

Irina Moscu este mâna dreaptă a regizorului Radu Afrim, cea cu care își îmbracă personajele. Cea care face posibil actul actoricesc în spații de poveste sau de coșmar, după caz, cea care pune în practică ziua ce visează noaptea. Sau invers.

0
Irina Moscu

Irina Moscu, scenografă și arhitectă, răspunde întrebărilor adresate de BAZAAR, creionând câteva dintre trăsăturile vieții sale culturale.

Harper’s BAZAAR: Cum te vezi tu, acum?
Irina Moscu: Neastâmpărată, neîmblânzită, curioasă şi experimentală.

Care este persoana care te cunoaște cel mai bine?
În sfârşit pot spune că eu sunt acea persoană. Nu e un proces uşor, dar e plin de satisfacţii şi surprize de tot felul.

La ce proiect muncești în acest moment? Ce premieră ai la Sfântu Gheorghe? Am avut o premieră la Teatrul „Tamási Áron” cu Radu Afrim, care a scris şi regizat Când se lasă luna plină peste second hand, un show super-comic şi savuros cum numai el ştie să facă.

Când se lasă luna plină peste second hand
Când se lasă luna plină peste second hand

Tot cu el am avut premieră şi la Teatrul Naţional din Craiova cu un text proaspăt al lui Dan Coman, Inimă şi alte preparate din carne.

Inima si alte preparate din carne

Urmează să am o premieră la naţionalul din Târgu-Mureş cu Theodor-Cristian Popescu la secţia română, Villa Dolorosa, de Rebekka Kricheldorf. Tot în acest teatru, dar la Compania „Tompa Miklós”, urmează să facem o continuare a spectacolului Pasărea retro se loveşte de bloc şi cade pe asfaltul fierbinte. Radu Afrim va fi din nou dramaturg, deci mă aşteaptă surprize şi provocări noi. În paralel pregătesc un show de mişcare cu Andrea Gavriliu la M Studio în Sfântu Gheorghe.

Care este decorul/spectacolul care ocupă cel mai special loc în sufletul tău? Măcelăria lui Iov, de Fausto Paravidino în regia lui Radu Afrim la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi – pentru viziune, rafinament, inventivitate, prospeţime şi minimalism.

Ce-ți place cel mai mult și cel mai puțin atunci când te uiți la tine?
Capacitatea pe care am dobândit-o de-a lungul timpului de a-mi păstra focusul doar pe lucrurile care sunt importante pentru mine. Mi-e greu să fac pace cu atitudinea critică, câteodată poate prea dură, pe care o am vizavi de tot ceea ce sunt şi fac.

Ce-ai descoperit nou despre Irina Moscu în ultimele trei luni?
Că sunt interesată şi de alte zone de expresie artistică şi că îmi doresc să le experimentez… Că ştiu să-mi fac singură viaţa frumoasă.

Ce posturi de radio/podcasturi asculți?
Nu ascult posturi de radio, dar sunt cu ochii pe Pitchfork, Resident Advisor şi My Release Radar pe Spotify, pentru ultimele noutăţi. De obicei ascult podcasturi educative, iar sursele sunt diverse.

Cartea care a produs cele mai multe schimbări în tine:
E o carte pe care am citit-o acum foarte mulţi ani şi care a avut un mare impact asupra mea la vremea aceea – Insula, de Aldous Huxley.

Proiectul care te entuziasmează acum:
Eu sunt proiectul care mă entuziasmează cel mai mult. Îmi place să mă descopăr şi să-mi accept autenticitatea. Investesc în mine pentru că îmi doresc să mă dezvolt, atât ca artist, cât şi ca fiinţă umană.

Piesa de teatru pe care ai vrea s-o revezi:
The Great Tamer, de Dimitris Papaioannou, şi Ultraworld, de Susanne Kennedy.

Orașul în care ți-ar plăcea să trăiești, măcar un an:
Berlin.

Muzica pe care-o asculți în mașină:
Roisin Murphy – Roisin Machine (2020), Lapalux – Aminoverse (2019), Max Cooper – Yearning for the Infinite (2019), Jasse Ware – What’s your pleasure (2020), Thom Yorke.

Pentru ce ți-ar plăcea să ai mai mult timp?
Pentru stat afară, în natură.

Filmul la care plângi:
Gagen die Wand, de Fatih Akin, Breaking the Waves, de Lars von Trier.

Artistul pe care ți-ai dori să poți să-l îmbrățișezi:
Zaha Hadid şi Marina Abramovic.

Cea mai „vinovată” plăcere descoperită de curând:
Turmeric et Cardamom (magazin cu delicatese).

În ce epocă ți-ar fi plăcut să trăiești, din punct de vedere al decorului?
Aici şi acum.

Care sunt hainele în care te simți tu însăți?
Comode, colorate, cu design minimal.

Ce ți se pare inutil?
Timpul petrecut cu oamenii care nu merită atenţia ta.

Spațiul în care te simți tu însăți:
Acasă.

Cel mai ușor te conectezi la tine când…
Stau în linişte.

Cel mai talentat om pe care-l cunoști este:
Sunt câţiva pe care îi admir mult, dar dacă ar fi acum să aleg unul singur, ar fi Radu Afrim.

Lucrarea de artă pe care ți-ai da toți banii:
Numai una? Yves Klein – instalația Pigment Bleu Sec („piscina albastră”) sau orice din perioada albastră – IKB / un James Turell, Dan Flavin sau Olafur Eliasson.

Pigment Bleu Sec

Cel mai mare regret pe care-l ai:
Că nu am avut curajul şi încrederea să-mi ascult vocea interioară mai de tânără.

Ce-ai fi făcut diferit, dacă s-ar fi întâmplat asta?
Nu m-aș fi conformat nevoilor părinților și apropiaților și mi-aș fi urmat vocația mult mai devreme, nu aș fi stat în relații care nu mă împlinesc, nu aș fi pierdut timpul cu lucruri/proiecte inutile care îmi consumă energia și nu sunt aliniate cu nevoile mele interioare, nu aș fi lăsat pe nimeni să mă îndepărteze de la drumul meu și mi-aș fi protejat mai bine visele, nu aș fi făcut pe plac oamenilor doar ca să fiu acceptată, aș fi știut să zic mai des nu lucrurilor care îmi strică buna dispoziție. În concluzie, aș fi fost mai autentică și, cu siguranță, mai fericită.

Foto: Arhiva personală; Radu Afrim. Interviu realizat de Andreea Cipca

Citiți și: Un proiect care mă reprezintă: Irina Moscu

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here