Realități flotante. Interviu cu Isa Balog

Alături de Isa Balog, artist român stabilit în Franța, vorbim despre realități flotante și dezbatem diferențele dintre cele două țări care stau la baza demersului artistic, mai ales din punct de vedere educațional. E un sistem mai coerent decât celălalt sau ambele sunt perfectibile?

0
Imagine din timpul vernisajului expoziției Walk inside the box/think outside

Cum ți-ai adaptat arta la contextul din Franța? Ce ai descoperit diferit? 

Isa Balog: Am ajuns în Franța în 2005 cu o bursă Erasmus/Socrates, iar în 2016 am obținut și cetățenia. În prima fază, a existat „bariera limbii”, dar, în afară de acest aspect, am constatat multe alte bariere care țin de cultură, educație, tradiție, contextul și mediul în care m-am dezvoltat. Observam că prietenii și colegii mei din Franța aveau nevoie de explicații îndelungate pentru a înțelege unele lucruri pe care cei din România le pricepau fără nicio dificultate. Era frustrant să argumentez și justific lucruri care mie îmi păreau clare. Vorbeam o altă limbă și din punct de vedere artistic.
Mi-am dat seama că sistemele educaționale sunt foarte diferite. Eu veneam de la UAD Cluj, o școală pe care o consider foarte bună, dar în care se punea un pic prea mult accent doar pe partea tehnică. Nu ne întreba nimeni ce facem, ce vrem să zicem, dacă avem un mesaj de transmis, o idee de susținut. În Franța, la Beaux-Arts, era fix invers. Nu interesa pe nimeni ce și cum știi să faci, ci mai degrabă de ce faci. Conceptul era elementul central, iar restul, doar accesoriu. Atunci am realizat că
mi-ar fi plăcut să mă formez într-o instituție în care tehnica și conceptul au aceeași greutate și sunt tratate cu același interes. Așa că modul meu de lucru a început să se schimbe de atunci. Am ajuns să-mi pun întrebări și să fac o muncă de cercetare mai amănunțită înainte de a lua pensula în mână. Recent am constatat că situația e acum inversă. Pentru ceea ce pricep fără dificultate colegii din Franța, trebuie să depun un efort considerabil în a explica românilor.

Citește și: Artistul Petru Lucaci intră în rolul de curator al studenților săi

Pliantele expoziției Amintiri Anamorfozate, Isa Balog
Proiectul Amintiri Anamorfozate, Isa Balog; Foto: Bogdan Botas
Proiectul Amintiri Anamorfozate, Isa Balog; Foto: Bogdan Botas


Cum arată preocupările tale acum? Prin ce se concretizează?

Isa Balog: De câțiva ani explorez prin intermediul diverselor suporturi reprezentarea de realități pe care le numesc azi „flotante”. Cercetarea mea plastică se naște din reflecția asupra multiplicității punctelor de vedere, posibilităților infinite de a interpreta realul și urmele lăsate în memorie de către evenimente. Complexitatea încercării de a reprezenta realitatea obiectivă este subiectul central al proiectelor mele. Prin intermediul lucrărilor chestionez, utilizând diferite tehnici cum ar fi desenul, pictura, videoul sau fotografia. Aceste tehnici au dat naștere, în diferite perioade, dorinței de a „imortaliza” o impresie a realului.

Având un parcurs artistic în școala românească, am început, în mod natural, acest demers, cu o serie de desene intitulată Amprentare. Această serie regrupează șase imagini de dimensiuni mari (2/1,4 m), pe care se suprapun amintiri. Am continuat cu Retrospec]iuni, proiect de pictură în care îmi rememorez momente onirice. Aceste pânze sunt amintiri transformate ale realului, reprezentări de scene înscrise în memorie, dar care nu redau o realitate obiectivă.

Realizând aceste lucrări, am constatat că tehnica pe care o utilizam îmi constrângea câmpul de cercetare și expresia ideilor. În timp ce viziunea mea era în mișcare, încercam să îmi adaptez ideile în funcție de tehnica pe care o cunoșteam și rezultatul devenea static și bidimensional. Pentru a avantaja proiectele, am început prin a diversifica metodele de lucru, încercând să găsesc tehnica pe care o consideram favorabilă ideii. Cu proiectul Amprentare am dorit să creez un format hibrid, la intersecția dintre video și desen. În această video-instalație, corpul unei dansatoare care performează într-o cutie lasă în urma lui, după fiecare mișcare, o urmă desenată a ultimei poziții. O urmă memorială, flotantă, incertă și infidelă, care devine deja doar o amintire a mișcării, distingând în mod clar realitatea gestului produs de amprenta pe care o lasă în memorie.

Ciește și: Expoziţie multimedia şi performance – Josef Trattner’s Danube Sofa Journey

Ciește și: Agenda culturală BAZAAR: evenimente must-see până la jumătatea lunii decembrie

Ultimul proiect la care lucrez se numește Amintiri anamorfozate și va fi prezentat în cadrul evenimentului Novembre numerique care va avea loc în noiembrie la Institutul Francez din Cluj. Tehnica pe care o folosesc nu are legătură cu proiectele anterioare, dar demersul și chestionările rămân aceleași: subiectivitatea memoriei și diversitatea punctelor de vedere.

Serie de desene realizate de Isa Balog în Rennes, în izolarea din timpul pandemiei, cu teme sarcastice la adresa comportamentului uman din timpul unei situații de criză.
Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here