Lista mea: Ioana Ciolacu, in 24 de ore

0
134
o zi din viata designerului ioana ciolacu

Designerul dezvaluie cum a decurs o zi din viata ei in aceasta vara aglomerata, in care a realizat si a prezentat o noua colectie la Berlin Fashion Week in paralel cu amenajarea primului showroom Ioana Ciolacu, in Bucuresti.

9:00 A.M. Sunt o lenesa workaholica – ma pun greu in miscare, dar cand trebuie, ma pun, si cu cat lucrez mai mult, cu atat sunt mai organizata si mai eficienta. Ma trezesc candva intre 7:00 si 9:00. Primul lucru pe care-l fac, dupa ce ma spal pe dinti, e sa beau o cafea. Cu telefonul intr-o mana si cafeaua in cealalta, deschid Business of Fashion – un obicei mai vechi – si conturile de social media ale brandului. Eu postez pe ele pentru ca stiu cel mai bine ce se intampla si pentru ca imi place sa analizez cum functioneaza social media; sunt destul de pro-activa in a ma documenta pe tema asta. Daca ma trezesc mai tarziu de 9:00, ma simt foarte vinovata. Se mai intampla insa pentru ca lucrez noaptea uneori. Daca ar fi dupa mine, aici [la showroom, inaugurat in iulie] ar fi deschis pana la 4:00 dimineata, iar la miezul noptii ar fi forfota. Imi place foarte mult sa mananc micul dejun atunci cand sunt plecata si stau intr-un hotel. Banuiesc ca imi place sa am multe optiuni – de la clatite si croissante la fructe si salate. Acasa ele nu apar de undeva, ar trebui sa le fac eu, asa ca sar peste micul dejun. Imi ia foarte putin sa ma imbrac. In afara de piesele mele, port multe haine vintage si „adunate” – isi mai uita cineva la noi un hanorac, de care ma indragostesc, sau fur de la Alex, iubitul meu, tricouri sau pantaloni. Parfumul meu de baza e DKNY Be Delicious, merisorul acela verde cu miros fresh, un all time favourite pentru ca-l pot purta oricand. Daca vreau sa schimb, aleg intre Vol de Nuit, de la Guerlain, care mi se pare foarte puternic ca atitudine, si Odeur 71, de la Comme des Garçons, pe care l-am cumparat pentru ca m-a fascinat descrierea lui – scria ca miroase a xerox, a praf incins pe lampa, a resturi de la un creion proaspat ascutit… Ma machiez rar. De curand mi-a placut atat de mult machiajul unei makeup artist, incat i-am cerut toata lista de produse pe care le folosise. Am plecat din magazin cu de doua ori mai multe produse; nu stiam cat de priceputi sunt copiii de la M.A.C. sa-ti vanda ceva. Mai folosesc un ruj bordeaux de la Dior. Dar in materie de beauty, preocuparea mea principala e parul. Ma vopsesc singura ca sa iasa exact ce vreau si am foarte multe produse – de la vopsea Schwarzkopf si un sampon L’Oréal pentru par alb, care functioneaza bine si pe blondul deschis, pana la produse de hidratare intensa si regenerare.

10.00 A.M. Pippi, cainele meu de 5 ani, si Sophie, persana in varsta de 10 ani, se activeaza odata cu mine. Inainte, daca ploua sau ningea, Pippi nu era mereu dornica sa iasa. Acum a invatat drumul pana la showroom, stie ca-i rost de actiune in alta parte si e gata sa vina cu mine oricand. 10:05 A.M. Fac patru minute pe jos de acasa pana aici. Cand ajung, trebuie sa ud peluza. E inca mica, am un manual intreg cu instructiuni de ingrijire a ei. Cele 20 de minute in care o ud dimineata sunt un moment super zen. Tine loc de yoga. Nu ma asteptam sa gasesc atat de repede un spatiu pentru showroom. Stii cum e, cand incepi sa cauti pe site-urile de imobiliare, iti dai seama ca bugetul tau e prea mic. Asa am ajuns sa ma uit la spatii mai scumpe. Am dat peste casa asta. Mi-a placut foarte mult arhitectura ei brancoveneasca, mi-a placut ca are curte si ca-i la doi pasi de Cismigiu. Am sunat. Mi-a raspuns un agent imobiliar complet atipic, un pedant la varsta a doua. I-am spus: „Buna ziua. Sa stiti ca nu sunt clientul dumneavoastra ideal, pentru ca nu am acesti bani, dar voiam sa va spun ca-i o casa foarte faina, ma bucur ca exista si sa va intreb daca pretul e negociabil.” El a vorbit cu proprietara si doua zile mai tarziu am reusit sa negociez pretul la doua treimi, dupa ce m-am angajat sa fac toate reparatiile necesare, care au durat doua luni. Pe langa showroom, aici am biroul si sample room-ul, pentru creatie. 10:30 A.M. Urasc sa am mesaje necitite. De dimineata raspund la e-mailuri. Acum am sapte mesaje pe care le-am citit, dar le-am marcat ca necitite pentru ca n-am apucat sa raspund; e horror.

„Mi-a placut foarte mult arhitectura brancoveneasca a casei, mi-a placut ca are curte si ca-i la doi pasi de Cismigiu.”

12:00 A.M. Desi fac niste schite, ca sa nu-mi uit ideile, totul se transforma cand ajung sa lucrez cu materiale si tipare. Uneori, incep o colectie, iar la jumatatea ei ma intorc la piesele deja facute pentru a le adapta la ceea ce colectia urmeaza sa devina. Imi las portite deschise pentru a merge in directia in care lucrurile evolueaza. Colectia prezentata la Berlin [Fashion Week] a pornit de la un articol pe care l-am gasit intamplator despre femeile Bauhaus-ului. Desi am studiat acest stil la Arhitectura, nu stiam ca a existat o gasca de tipe care au studiat si apoi au lucrat in Bauhaus. Exista informatii minime despre ele, dar din ce am reusit sa gasesc, as zice ca au facut o treaba super-buna. In plus, fiecare era un personaj in sine: una isi purta parul gelat si se imbraca numai in costume barbatesti, alta purta voaleta si flori. M-a inspirat stilul lor personal. In timp ce lucrez, ascult mereu muzica. Pentru colectia asta cred ca s-ar fi potrivit Annette Hanshaw, dar de fapt am ascultat pe repeat Nicecream.fm si playlistul de pe site-ul Colette. 2:00 P.M. Iau o pauza cand mi se face foame. E un „impinge tava” langa noi, unde mananca si Politia din zona, si Ministerul Educatiei. Foarte popular. Niciodata nu prind ficatei. [Rade.] 3:00 P.M. In afara de lucru la colectie, multe ore din zi sunt ocupate cu asamblarea si livrarea pachetelor. Piesele ne vin de la atelier, iar aici facem quality check-ul si toate celelalte operatiuni necesare pentru livrare. Vara asta a trebuit simultan sa gestionez santierul, sa fac colectia si sa pregatesc show-ul pentru Berlin. La doua saptamani dupa intoarcere, am avut evenimentul de deschidere a showroomului. A fost hardcore, dar muncind, organizand si vazand progresul, simteam ca am un scop. „OK, eu tin toate lucrurile astea in mana”, ma gandeam. 9:00 P.M. Dupa ce apune soarele, ud din nou gradina. Si ma bucur de acest spatiu nou, al meu. Am nevoie de putin me-time. Sau doar imi place sa cred asta, pentru ca, de fapt, stau si raspund la e-mailuri.

tinute din noua colectie a Ioanei Ciolacu

11:00 P.M. Cina inseamna snacking in timp ce ma uit pe HBO sau Comedy Central. Am vazut dintr-un foc Taboo. Ma mai uit la Family Guy si la Two and a Half Men, care nu-i asa bun, dar am o nostalgie fata de el. Acum citesc o carte despre studiul culorii, pe care mi-a dat-o tata. Am gasit in ea exact nuanta de verde crud care imi place foarte mult. Se numeste absint. Cand ies, merg in locurile unde gasesc o cafea buna, ca M60, Origo si Bloom, sau un burger bun, ca Burger Van. Mai ajung pe la un festival de mancare, la Obor pentru mici si o leguma, la Palatul Universul, care a inflorit acum, sau prin Parcul Ioanid. Imi place foarte mult Bucurestiul. Eu vin din Iasi, unde-i cu totul alt comportament citadin. Aici oamenii nu sunt la fel de binevoitori, zambitori, primitori, dar cu toate astea cand se ciocnesc niste lumi, ies scantei. La inceput, cand am ajuns in Bucuresti, am stat in ultimul rand de blocuri din Tei. Bulibasa florarilor locuia chiar vizavi de blocul meu si avea si tot parterul blocului. Foarte fain sa te intelegi bine cu niste oameni care au un alt fel de a vedea lumea decat tine – asta iti da cartierul. 12:00 P.M. – 3:00 A.M. Ora de culcare variaza mult. Oricum, trebuie sa fiu foarte obosita ca sa pot adormi imediat.

Articol aparut in numarul de septembrie al revistei Harper’s BAZAAR Romania.

Cititi si: “Lista mea: Cristina Savulescu, in 24 de ore”!

Foto: Oltin Dogaru (din arhiva Harper’s BAZAAR), prin amabilitatea Ioanei Ciolacu

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here