Loredana Pană și Oana Neneciu (Ecopolis), despre Aerlive.ro și dezvoltare durabilă în Letea

0
333
Loredana Pană și Oana Neneciu (Ecopolis), despre Aerlive.ro și dezvoltare durabilă în Letea
Loredana Pană (stânga) și Oana Neneciu (dreapta)

O discuție cu Loredana Pană și Oana Neneciu de la asociația Ecopolis, două deschizătoare de drumuri în abordarea problemelor de mediu

Cu o experiență extinsă în proiecte în care mediul social, economic, protecția mediului, comunitățile vulnerabile și patrimoniul imaterial și cultural se întrepătrund, Loredana și Oana ne-au vorbit despre două mari inițiative pe care le coordonează în prezent: promovarea politicilor publice alternative pentru dezvoltare durabilă în satul Letea din Delta Dunării și Aerlive.ro – proiectul de advocacy privind conștientizarea în spațiul public a măsurilor urgente care trebuie luate pentru îmbunătățirea calității aerului în București. Ne aflăm în proces de infringement cu Comisia Europeană pentru depășiri constante ale cantităților de particule fine în mișcare aflate în aer (PM10, PM2,5).

De la jurnalism de mediu la ONG, burnout și iar ONG

Loredana Pană și Oana Neneciu s-au cunoscut în redacția revistei de mediu din România Green Report, aceasta fiind și prima lor experiență cu domeniul mediului. Deși au plecat amândouă în ONG-uri diferite, Oana la Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, iar Loredana la Salvați Dunărea și Delta, cele două asociații aveau mereu proiecte comune în care obiectivele lor se întâlneau. După ce Loredana a migrat la Ecopolis în 2015, cele două interese s-au combinat, respectiv Oana a rămas pe Ecopolis cu politici publice și mediul urban, iar Loredana a preluat divizia al cărei principal obiectiv este Delta Dunării unde se lucrează mult pe comunități, ea terminând și un master în Grupuri de risc și servicii sociale de suport. “Acum Ecopolis lucrează la nivel local în Delta Dunării și cu asociația Letea în UNESCO, pe care ne dorim să o transformăm într-o asociație comunitară în care să atragem oamenii din comunitate și pe parcurs să micșorăm impactul nostru acolo, ca ei să preia controlul”, explică Oana.

De ce Letea?

În tot timpul petrecut la Salvați Dunărea și Delta, Loredana a bătut Delta în lung și în lat, ajungând să descopere 10 sate datorită unei caravane cu medici pediatri pe care a coordonat-o în zonă. Dintre toate, cel mai tare s-a atașat emoțional de Letea, unde acum se desfășoară cam toate proiectele Ecopolis.

Fiind unul dintre cele mai izolate sate din Deltă, modernizările au ajuns mai greu în Letea, unde încă se mai păstrează tradițiile. Este un sat mic și idilic, cu 300 de locuitori, lucru care le-a motivat pe Loredana și Oana să contribuie la conservarea lui. Însă un sat izolat înseamnă o zonă foarte greu accesibilă, fără apă potabilă, fără canalizare, alimentele mult mai scumpe pentru care trebuie să asiguri transportul zilnic, lucruri care îi pun pe localnici în incapacitatea de a-și crea un business. Au realizat repede că proiectele lor trebuie să aibă în vedere, pe lângă conservarea mediului, sprijinirea localnicilor în dezvoltarea lor.

Primul pas a fost să cumpere o proprietate pe care vor să o transforme în Centru Comunitar care îndeplinește mai multe funcții. Aici se ține de doi ani, cu ajutorul asociației Pro Patrimonio, Școala de Vară pentru artiști și meșteșuguri Deltaice care și-au propus să fie un exemplu de bună practică în comunitate. “Cum clădirea nu respectă specificul local, vrem să o renovăm pornind de la tehnici tradiționale alături de oameni din comunitate, meșteri și voluntari de la Arhitectură și Design în special. Am scos din scânduri, am lipit cu pământ, am refăcut acoperișul din stuf, asftfel încât clădirea să devină un exemplu în sat”, povestește Loredana.

Letea între timp a devenit o destinație trendy pentru turiștii care vin vara în Deltă, însă nimic din ce se întâmplă acolo nu este turism durabil. “Ajung să vină vara și în sezon sute de turiști zilnic și tot “turismul” ăsta durează doar trei ore. Localnicii doar îi plimbă până la pădure, apoi iau prânzul și banii care rămân efectiv în sat sunt în jur de 70 lei de turist. În schimb impactul este foarte mare, deja canalul care ajunge în sat se erodează, s-a lățit, se strică malurile, ca să nu mai zic de zgomotul făcut de bărci cu motor și muzica turiștilor, de toate animalele și tot ecosistemul care este foarte deranjat, de fapt”, explică Loredana. “Turistul trebuie să rămână trei zile în sat ca impactul lui să fie cumva sustenabil”. 

Loredana Pană

Timpul petrecut printre oamenii din Letea le-a făcut să conștientizeze că inclusiv ele trebuie să își schimbe abordarea și să treacă de la o perspectivă de ONG de mediu, din care simți nevoia să impui reguli și restricții, la una care ține seamă de factorul social prin integrarea și implicarea localnicilor în proiecte. “Am văzut că nu au impact acțiunile punitive asupra oamenilor, căci ei deja se simt izolați și îngrădiți de tot felul de reguli. Sunt foarte multe instituții care au control asupra Deltei Dunării, politici și poliție de frontieră, mai veneam și noi să le zicem nu e bine să pescuiți, nu e bine să…Și atunci am schimbat foaia și am zis hai să găsim mai degrabă soluții sau să găsim proiecte prin care să le arătăm că se poate și altfel și să-i și integrăm în ele”, explică Oana. “Așa s-a născut și proiectul DeltaCraft, care a pornit de la nevoia de a găsi activități din care să câștige meșteșugarii din zonă, lucru care n-a fost deloc ușor”, recunoaște Oana.

Loredana și Oana luptă pentru o migrare a percepției locului de la patrimoniu natural, sit UNESCO protejat, la patrimoniu cultural, care este imens, căci cele mai multe comunități etnice trăiesc în Delta Dunării

Am început în 2015, am cercetat zona în lung și în lat, am vizitat 50 de gospodării, practic 50 de meșteșugari, timp de 3 săptămâni. Am lucrat până la urmă cu 12 dintre ei, împreună cu 3 designeri, la prima ediție DeltaCraft” adaugă ea. Conceptul a fost gândit împreună cu Marlene Stanciu, cea care a creat KraftMade în Transilvania și care le-a ajutat să aducă conceptul în Deltă, ea devenind și curatoarea primei colecții de obiecte care îmbină meșteșugul tradițional Deltaic și designul de obiect contemporan. DeltaCraft a ajuns la cea de-a patra ediție.

Oana Neneciu

Realitatea locului le-a făcut însă pe Loredana și Oana să își schimbe din nou optica. “Am observat că e foarte greu să facem serii mari pentru că acești oameni sunt meșteșugari în vârstă, care nu au condiții și nu au timp pentru că ei muncesc în curte în mare parte a timpului. În schimb am observat un interes extrem de mare din partea designerilor pentru zona de meșteșuguri. Atunci am zis hai să ducem designerii la meșteri și să încerce să învețe, să vadă, să experimenteze”. Începând de anul acesta este în plan crearea unui hub de design și meșteșuguri și organizarea de rezidențe artistice de orice fel, inclusiv de muzică și de înregistrare de sunete ale Deltei.

Loredana și Oana luptă pentru o migrare a percepției locului de la patrimoniu natural, sit UNESCO protejat, la patrimoniu cultural, care este imens, căci cele mai multe comunități etnice trăiesc în Delta Dunării. Crearea și construirea acestei alternative culturale ca scop în sine, de vizitat, de monetizat, poate reduce impactul asupra mediului. “Este important ca oamenii să nu se ducă doar la pescuit în Deltă sau la pădurea Letea. Hai să facem un tur al comunităților etnice, al meșteșugarilor, al tehnicilor pe care ei le folosesc și cumva să aduci și un alt layer asupra Deltei în ceea ce privește impactul oamenilor și asupra comunităților”, spune Loredana.

Cele două ar promova un tip de turism „slow și scump”, în sensul că de multe ori oamenii nu știu să pună prețul real pe ce au, pe munca lor, pe locul în care sunt, cel puțin asta observă în Letea, unde lucrează.

“Practic, scopul de mediu tot a rămas cu noi, numai că l-am ramificat foarte natural și a crescut organic în cadrul asociației. De fapt, asta este practic dezvoltarea durabilă, dar explicată foarte fizic ș organic, cum am simțit-o noi”, spune Oana. “Adică mediul social, economic și protecția mediului sunt trei cerculețe care s-au unit în proiectele noastre”, adaugă Loredana.

Nevoia de a căuta alternative și de a găsi legături e o nevoie pe care o simți dacă lucrezi mult într-o singură zonă și pe teren și direct cu oamenii, când îți dai seama că dacă le interzici ceva, ei nu vor mai avea din ce să supraviețuiască”, mărturisește Oana. Asta crede că s-a întâmplat și în viețile lor personale care s-au întrepătruns cu cele profesionale, faptul că Loredana a devenit foarte interesată de comunitățile vulnerabile, iar Oana a început un master de studii culturale și antropologie anul trecut și a devenit pasionată să înțeleagă ce este patrimoniul datorită proiectului DeltaCraft.

Loredana își dă seama că și-a petrecut toată tinerețea în ONG, unde lucrează de 12 ani, că a crescut odată cu proiectele și că au fost provocări inclusiv pentru ei. „Eu am plecat un an la studii în Berlin, dar de fapt plecarea a fost despre faptul că nu mai puteam să fac asta, era burnout, pentru că ai foarte multe așteptări, îți dorești să schimbi lucruri, dar de fapt nu poți să le schimbi atât de repede și ajungi să ai foarte multe frustrări”, mărturisește Loredana. Oana crede că după 5 ani toți au simțit nevoia să se oprească cumva, ea a avut un copil, Loredana a plecat la studii în Berlin, un coleg s-a angajat în corporație, dar toți s-au întors. „E foarte greu să îți accepți inutilitatea eforturilor tale până la urma, mai ales că lucrezi cu oamenii tot timpul, indicatorii noștri sunt oameni și situații foarte complexe, nu e ca la corporație. Eu plec cu problemele acasă, mă gândesc în weekend, mă gândesc seara. E foate greu sa te deconectezi”, mai zice Loredana.

Pe de altă parte, Oanei îi place la nebunie libertatea copiilor de acolo și relația lor cu natura și animalele. „Apoi cred că te duci în locurile astea cu prejudecăți fără să vrei, te întrebi de ce nu înteleg, de ce nu învață..Cel mai important lucru pe care l-am învățat acolo a fost să accepți oamenii așa cum sunt”, spune Oana. Loredanei îi place că în Letea poți ajunge în niște puncte în care vezi linia orizontului și când ești atât de aproape de natură, pustietatea, singurătatea acelui loc te fac să te simți mai mic, mult mai modest raportat la propria ta viață și să nu simți că totul ți se cuvine și că totul se învârte în jurul tău și să realizezi că nu contează așa mult existența ta pe pământ.

Când ajungi la Letea și nu ai semnal la telefon, când dispari de pe radar, îți dai seama că nu se oprește lumea în loc că ai dispărut tu, că ai ieșit tu din sistem.

Aerlive.ro – platforma pentru măsurarea calității aerului în București

Aerlive.ro este un proiect la care se lucrează de nouă ani, de când Oana este la Ecopolis. Calitatea aerului pe care îl respirăm în București s-a înrăutățit rapid începând cu 2017, de când au început importuri masive de mașini second hand care sunt euro3 sau euro4, care poluează foarte mult. Pe lângă asta, contribuie și dezvoltarea haotică a orașului în toate direcțiile, foarte multe șantiere și toaletările abuzive. “Ce ne-a șocat și pe noi a fost să aflăm că valorile PM-urilor (pulberile fine în suspensie) sunt foarte mari noaptea, în timpul iernii. Specialiștii care ne-au ajutat și cu metodologia ne-au zis că se explică foarte simplu prin funcționarea centralelor de apartament, mai ales iarna, și prin faptul că din cauza umidității particulele se încarcă cu apă, devin mai grele și rămân la un nivel mai jos spre sol, sub forma unei pâcle”, explică Loredana.

Ecopolis a pornit și un proces împotriva Primăriei Municipiului București prin care contestă Planul Integrat de Calitate a Aerului în Municipiul București 2018-2022, întrucât măsurile pe care primăria le-a identificat nu sunt bazate pe niciun studiu. “Dacă nu ai o monitorizare corectă în mai multe puncte din oraș, tu nu poți să zici că ai aceeași problemă peste tot, căci Bucureștiul este un oraș imens, iar în unele locuri e problema traficului, în alte locuri e problema salubrității, în alt loc sunt șantiere în construcție, lipsa parcurilor. Tu trebuie să vezi în fiecare punct ce soluție găsești”, explică Oana. Una dintre marile probleme identificate pentru care nu se iau măsuri este faptul că în București trotuarele sunt măturate și nu aspirate, iar asta ridică și mută dintr-un loc în altul praful pe care noi îl respirăm. Cele două nu consideră nici taxa pe centru o soluție viabilă, întrucât măsurătorile platformei arată că nu în centru este cel mai ridicat nivel de poluare, ci pe axele și bulevardele mari care vin spre centru unde traficul nu se fluidizează niciodată. Un alt aspect descoperit în timpul documentării pentru lansarea platformei a fost schimbarea indicilor de poluare de la bulevardele principale la străzile imediat lăturalnice, descoperind diferențe foarte mari în măsurători între două puncte aflate chiar și la o distanță de 50 de m. Dr. Mihai Craiu, medic specialist pediatru în cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului, care a observat o creștere a pacienților de la an la an, susține că există o legatură clară, dovedită de studii, a incidențelor bolilor respiratorii la copii în funcție de gradul de poluare, iar faptul că ei sunt mai aproape de sol și sistemul lor respirator pompează sângele mai repede inhalând mai mult aer îi face cei mai vulnerabili.

Noi nu ne-am propus să facem măsurătorile cele mai relevante și să fim noi furnizorii de date. Platforma este un instrument și vrem doar să atragem atenția. Proiecul în sine fiind de advocacy, scopul este să punem presiune pe primărie, să deschidem niște discuții în sensul ăsta pentru măsuri concrete, oamenii să se informeze, pe de o parte, dar și și primăria să acționeze concret și nu doar la nivel declarativ”, susține Oana.

Stațiile Aerlive nu sunt omologate, spre deosebire de cele deținute de stat care costă peste 30.000 de euro, dar sunt testate de uRADMonitor din Timișoara, un furnizor de stații de monitorizare care vinde mii de sisteme la nivel global. “Se fac o serie de calibrări, adică măsurătorile pe care le-am făcut în paralel și cu cei de la Facultatea de Geografie și Politehnică ne arată cu o marjă de plus minus 10 % aceleași rezultate”, explică Loredana.

“De cele mai multe ori, rezultatele măsurătorilor noastre sunt sub cele oficiale, deci noi înregistrăm mai puțin și, cu toate astea, sunt depășiri”.

Un model de proiect către care mi se pare mie că trebuie să tindem este Varșovia, de unde a început Airly și care are peste 1000 și ceva de senzori puși în tot orașul. De la această rețea, au pornit foarte multe acțiuni pentru că atunci când vezi poluarea, acest silent killer, începi să te îngrijorezi. Iar Varșovia a ajuns la un nou nivel, are noi parcuri, acțiuni luate de autorități, n-a mai fost tăcerea asta care e la noi de 10 ani. Le conștientizezi mai greu pentru că nu vezi poluarea”, concluzionează Oana. “Din ianuarie vrem să începem să convingem oamenii să adopte senzori și să îi punem în rețea, astfel reușind să vedem cât mai multe puncte”, mai adaugă Oana.

Foto: arhiva personală

Citește și

Marlene Stanciu & KraftMade: sustenabilitatea s-a născut la sat

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here