Mândrie și prejudecată

0
36

Andrei Iovu derulează filmul unei zile intense la cel mai recent Vienna Pride.

„Psst, psst, Schwuler”, își dau coate doi vânzători de la tarabele de nimicuri din Naschmarkt, piața de fructe și legume plasată între Karlsplatz și Kettenbrückengasse, locul unde hipsterii vienezi și turiștii în căutare de experiențe culinare altfel vin pentru brunchuri leneșe și alternative fusion de aperitivo. Azi, celebra piață înseamnă 30% restaurante ultra hip, 10% fructe, brânzeturi, pește și fructe de mare, 20% ce a rămas nevândut în materie de antichități cu un vag aer imperial și 50% un mix improbabil, dar foarte fermecător, de tricouri cu logo Gucci pe croială Louis Vuitton, pipe shisha, prosoape, bijuterii indiene din argint și ceea ce arată ca niște minicostumașe dirndl pentru copii. Sau căței, greu de spus cu exactitate.

Privirea îmi alunecă de pe rânjetul unuia dintre ei către marfa pe care o vinde. Ponei și pisici din pluș multicolor, cu ochi gigantici în stil manga, și păpuși Elsa și Anna de diferite mărimi, ce creează o înduioșătoare cacofonie cromatică. În prima linie, un cățel de jucărie latră strident, clipește gingaș și apoi se dă de două ori peste cap. Îi întorc un zâmbet plin de semnificații și fac o întoarcere dramatică spre grupul din care m-am desprins. Totuși, imediat ce trec strada și intru la Café Savoy, pun mâna instinctiv în păr și-mi îndrept privirea spre oglinda imensă de pe peretele din spatele restaurantului – a doua cea mai mare oglindă din Europa după cea din La galerie des Glaces de la Versailles – ca să verific dacă trăiesc un moment tip Mary cea cu vino-ncoa’. Alarmă falsă, all clear, probabil m-a trădat entuziasmul.

În această joi caniculară de la jumătatea lui iunie, Café Savoy nu este acel local gay friendly pe care toată lumea pare să-l iubească în recenziile de pe Yelp și TripAdvisor. La 11:47, liniștea micului grup de turiști chinezi – singurii, de altfel – care servesc un frühstück scăldat într-o mare de viennoiseries îmbietoare este spulberată de rumoarea creată de intrarea jurnaliștilor invitați să descopere districtele 4 și 5 ale Vienei, această inimă plină de viață LGBTQIA+ a Austriei. Deși cafeneaua a trecut prin mai multe schimbări de-a lungul celor aproape 130 de ani de existență, spiritul fin de siècle a supraviețuit și încântă din fiecare colțișor. Rămași cu brioșele în mână și gura întredeschisă, turiștii urmăresc scurta și intensa coregrafie descrisă de grupul pestriț printre mesele și canapelele tapițate cu piele maro, după bar, pe bar, sub bar, în fața oglinzii, de-a lungul zidurilor pictate, toate acestea în căutarea fotografiei perfecte cu acest landmark al comunității.
„Uuu, aaa,” ne mirăm toți cei 20 de participanți la turul queer organizat de Kunsthistoriches Museum, în tot atâtea limbi, în fața revelației că în tabloul Vânători în zăpadă al lui Bruegel cel Bătrân sunt pictați țărani jucând hochei pe gheață și curling. În 1565! După câțiva pași, în fața unei alte capodopere marca Bruegel, vine lovitura de grație: „And here’s a man taking a dump in the river”! După un moment de neîncredere, ne bulucim ca să observăm minunea în micuțul detaliu à la flamande. Drag queen-ul Fupa Fauxpas drops the mic și își mută fâș-fâș rochia neagră, pantofii cu platformă și ciorapii albi sport – deh, 2018! – spre grupul de la ora 17:30, iar noi rămânem ca trăsniți de îndrăzneala și umorul pictorului. Cu doar o oră înainte, membrii grupului din care fac parte au stat cuminți la coadă în fața muzeului pentru a imortaliza întâlnirea cu acest ghid ocazional tocmit să ofere un tur al celor mai ireverențioase lucrări din colecție (nu puține!). La doar câțiva pași, un austriac oxigenat, mai nud decât toate nudurile de Otto van Veen, rotește un selfie stick în jurul său pentru a găsi unghiul în care lumina după-amiezii pică cel mai flatant pe trupul său plin de tatuaje. După câte rotiri face, pare o misiune imposibilă. Însă nu și pentru turiști, care uită de replica aurie după Saliera lui Benvenuto Cellini din fața muzeului și-și umplu cu megabiți de goliciune telefoanele și camerele foto.

Îmi promit că voi reveni la Kunsthistoriches Museum în noiembrie pentru expoziția Spitzmaus Mummy in a Coffin and Other Treasures curatoriată de Wes Anderson și Juman Malouf, partenera sa, pentru care au fost deschise arhivele cu antichități egiptene, romane și grecești, tezaurul imperial, galeriile marilor maeștri din întreaga Austrie, Muzeul instrumentelor muzicale și cel al teatrului. Yumm!

La doar câteva sute de metri, în fața impunătoarei clădiri a Primăriei, în locul pe care îl ocupă de obicei tradiționalul Târg de Crăciun, se află acum gălăgiosul Pride Village, punctul de pornire și stația terminus pentru carele alegorice care vor traversa Ringstrasse a doua zi, în timpul Regenbogenparade. Rainbow Parade a fost organizat prima dată în 1996, iar din 2001, Vienna Pride a acționat ca o umbrelă pentru toate activitățile organizate cu această ocazie. În fiecare an, timp de două săptămâni, Viena îmbracă haine de sărbătoare și își exersează intens mușchiul acceptării și al toleranței. Instituțiile statului marchează momentul arborând drapelul curcubeu, marile companii se întrec în activări care mai de care mai inspirate, iar entuziasmul se revarsă pe străzile elegante ale orașului.

În 2019, Viena va fi gazda celebrului EuroPride, la care sunt așteptați cel puțin un milion de turiști din întreaga lume, iar Pride-ul din acest an pare a fi o ultimă repetiție înainte de marele eveniment. Imaginea Prințesei Sissi este ștearsă de praf și infuzată cu noi doze de glamour imperial, legendele despre aventurile Arhiducelui Ludwig Viktor (cunoscut și ca Luziwuzi) la Baia Centrală (azi celebra saună gay Kaiserbründl) sunt condimentate cu noi detalii picante, Prințul Eugen de Savoia este numit din nou Madame l’Ancienne sau Madame Simone pentru aparițiile sale în haine de femeie la Curtea Franței, iar povestea de dragoste fără happy end dintre prințesa Isabella de Parma, soția lui Iosif, Arhiduce de Austria, și Maria Christina, sora acestuia, capătă noi straturi de dramatism. Însă dincolo de ofertanta moștenire imperială, Viena se pregătește să întâmpine unii dintre cei mai exigenți turiști cu alternativele sale contemporane. În timp ce variantele cu tradiție trec printr-un amplu proces de remasterizare, noi hoteluri tip-top și restaurante haute își fac apariția lună de lună, iar oferta de shopping se îmbogățește cu noi branduri high-end ce transformă Viena într-un puternic centru al luxului.

Durează aproximativ o oră alesul bicicletei perfecte, reglatul șeilor ba mai sus, ba mai jos, și verificarea roților de parcă plecăm în Giro d’Italia, aplicatul cremelor cu SPF, schimbatul pantalonilor, cămășilor, genților, fixarea stegulețelor curcubeu și munca de convingere că nu poți uita să mergi pe bicicletă. Într-un final, convoiul de jurnaliști se pune în mișcare. Ghidul seamănă isterie în grup prin grija pentru siguranța în trafic. Total inutil, infrastructura e perfectă. Fiecare schimbare de direcție sau de culoare a semaforului este semnalizată prin strigăte care-ți fac stomacul ghem. Traversăm în viteză imensul parc de distracții Prater, noul campus al Universității de Economie, unde aflăm că fiecare clădire a fost proiectată de un alt birou de arhitectură celebru („Zaha Hadid Hamburg și alții”), facem o oprire pe unul dintre podurile care traversează Dunărea pentru a aplauda îndelung efortul – și nu numai al – celor circa 200 de canoiști care-și dau sufletul de căldură, admirăm modul în care malurile fluviului devin adevărate arene pentru vienezii pasionați de sport și pedalăm grăbiți pe lângă șirul de grătăriști români care pregătesc purceluși de lapte la proțap pe ritmuri balcanice. Colegul australian urmărește plin de compasiune desfășurarea și-mi șoptește expert: „refugiați.” Viena e fermecătoare atât pe două picioare, cât și pe două roți, iar ridurile și crăpăturile în machiajul îndelung studiat o fac mai umană. Votat de curând orașul cu cea mai înaltă calitate a vieții, e neobosit în a se perfecționa.

Viena înseamnă Conchita (s-a renunțat la Wurst încă de anul trecut). Iar dacă vorbim despre Vienna Pride, Conchita este pusă în vârf de băț, plimbată prin tot orașul, arătată presei internaționale în toată splendoarea sa, este urcată pe scenă, iar vocea ei curge din microfon în difuzoare și din difuzoare în urechile și inimile zecilor de mii de participanți la paradă. Purtând un top semitransparent și o pereche de pantaloni din latex, își afișează cu mândrie noua tunsoare și brațele lucrate îndelung la sală. Se cântă, se țin speech-uri înflăcărate din partea reprezentanților guvernului, municipalității, organizațiilor implicate. La finalul anului trecut s-a câștigat una dintre cele mai lungi bătălii: Curtea Constituțională a Austriei a declarat ilegală legea prin care se interziceau căsătoriile între persoane de același sex.

Momentul în care primele care alegorice pornesc din fața Primăriei coincide cu cel în care toate tricourile participanților dispar ca prin minune, simfonia nedirijată de muzici devine copleșitoare și întreaga masă de oameni se transformă într-o construcție colosală care înaintează încet. Se respiră sclipici și confetti. Convoiul trece pe lângă vechea clădire a Parlametului, Volksgarten – locul ideal pentru a petrece orele critice de mahmureală întins pe iarbă –, Muzeul de Istorie Naturală, Opera, Palais Coburg, Hotel Imperial, Hotel Kempinski, Universitatea. De-a lungul celor 5,3 km ai Ringstrasse, Viena oferă comunității cel mai fastuos fundal posibil pentru această paradă. Totul are un aer de previzibilitate liniștitoare. Avem Cher, Sylvester, Madonna, dykes on bikes, twinks, bears, puppies, drags, părinți care-și arată suportul, dansatori de voguing. Intru încet, dar sigur, în ritmul dictat de muzică și iau în primire prima dintr-o lungă serie de sticle de prosecco.

În jurul orei 3 dimineața, o Audrey Hepburn îmbrăcată într-o replică aproximativă a celebrei rochii negre Givenchy și înfășurată în lungi șiraguri de perle își dovedește pasiunea față de dansul contemporan și pentru bijuteriile prețioase în dreptul vitrinei Tiffany’s din Goldenes Quartier în aplauzele frenetice ale audienței.

Live and let live.

Articol apărut în numărul de septembrie al revistei Harper’s BAZAAR România.

Foto: arhiva personală

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here