Marlene Stanciu & KraftMade: sustenabilitatea s-a născut la sat

0
236
Marlene Stanciu în timpul workshop-ului KraftMaking the Future, în atelierul ei din Cincu

În urmă cu câțiva ani, am avut ocazia să o vizitez pe Marlene Stanciu (36 de ani), fondatoarea inițiativei KraftMade, chiar la ea acasă, adică în Cincu, satul săsesc din inima Transilvaniei pe care a dat Bucureștiul, cu toate oportunitățile lui, în 2013. M-am bucurat să aflu că de ceva timp Marlene, cu un background de politici culturale, antropologie și design, alături de Alex Herberth, care se ocupă de restaurare și design al obiectelor de lemn, au început să dea mai departe noilor generații de profesioniști din industrie ce au învățat despre sustenabilitatea în design, trăind în armonie cu ce le oferă natura și înțelepciunea locului. Marlene este convinsă că ceea ce face prin KraftMade este doar să adapteze la viața de zi cu zi ce făceau într-un mod excelent strămoșii noștri.

H.B: Cum ai hotărât să renunți la București și să te muți definitiv în Cincu? Ce are special comunitatea de acolo?

M.S: La Cincu am ajuns într-un moment în care îmi căutam rădăcinile și un sens în toată nebunia care ne înconjoară. Eram, se pare, pregătită pentru a construi ceva pe cont propriu, și aveam cred, inconștient, nevoie de un loc în care să reduc zgomotul nociv din jur ca să aud vocea mea interioară. Nu a fost o decizie conștientă neapărat. M-am lăsat purtată de starea de bine pe care acest loc mi-a dat-o de când îmi pot aduce eu aminte. În casa asta de la Cincu au trăit bunicii și străbunicii mei și aici am simțit, pentru prima oară în viața mea după mulți ani de nomadism, o senzație de acasă.

Marlene Stanciu la cules de flori și spice de grâu în Cincu, Fotografie de Ileana Sebe
Fotografie de Ileana Sebe

Ne plac foarte mult proictele KraftMade realizate în colaborare cu designeri contemporani (vezi „chunky giant” cu designerul Ioana Ciolacu) sau proiectul KraftMaking the Future. Ne poți spune care a fost motivația din spatele lor? 

KraftMade este proiectul nostru foarte drag, prin care cercetăm sursele armoniei estetice străvechi și motivele pentru care lucrurile erau realizate după o rânduială anume. Îmbinăm în obiecte performative sau mici colecții realizate de noi sau împreună cu designeri înțelepciunea și tehnicile meșteșugărești străvechi cu funcționalitatea și estetica contemporană pentru a povesti despre actualitatea procesului de slow design. Slow design reprezintă circuitul lent și sustenabil de design, producție și consum, de la alegerea resurselor în armonie cu mediul înconjurător până la maximizarea duratei de viață a unui obiect, inclusiv circularitatea lui.

La unul dintre evenimentele Krafthaus, organizate de KraftMade la Cincu
Marlene Stanciu și Alex Herberth (KraftMade)
Unelte de pielărie moștenite de la bunicul, Fotografie de Ileana Sebe,
(Stânga) Alex Herberth, (Centru) Marlene Stanciu, Fotografie de Gabriela Cuzepan

În timp, ne-am dat seama că este nevoie de mai mult decât să facem doar noi asta pentru a începe o mișcare, să se ducă vorba că sustenabilitatea e la îndemână și mai ales pentru designeri și makeri, că oricine poate contribui la un mediu mai sănătos, chiar cu resurse limitate. Atunci am început să construim cursuri pentru tineri profesioniști, iar acum testăm o metodă de predare care să transmită cât mai eficient ce am învățat și noi de-a lungul drumului.

Marlene Stanciu în timpul workshop-ului KraftMaking the Future, lângă un război de țesut din 1808 în atelierul ei din Cincu
Alex Herberth, Fotografie de Sergiu Mihăilescu
Șorț din piele cu broderie săsească creat în colaborare cu un meșter local. Kristin Kremers

Prin KraftMaking the Future am aplicat ideile noastre de a crea un mediu de învățare care să transmită atât cultura, spiritualitatea, istoria și materialitatea unui loc, prin imersiunea în natura și istoria satului nostru, Cincu. Conexiunea cu natura și autenticitatea locului au inspirat apoi ideile de design ale studentelor de la UAD Cluj-Napoca, Departamentul de Modă și Design Vestimentar, apreciate la Textile Arts Center din New York în octombrie 2018 și la Galeria Casa Matei de la UAD Cluj-Napoca în noiembrie. Suntem foarte mândri că participantele la atelierul nostru din Cincu au avut un succes considerabil cu colecțiile lor de absolvire din acest an (vezi Evelyne Lorincz și Gyongyver Kiss).

Workshop-ul Kraftmaking the Future, Cincu, fotografie de Kristin Kremers
Workshop-ul KraftMaking the Future, Cincu, fotografie de Kristin Kremers
Recunoașterea plantelor locale, Workshop-ul KraftMaking the Future, Cincu, fotografie de Kristin Kremers
Pauză de cafea cu lapte din Cincu, Workshop-ul KraftMaking the Future, Cincu, fotografie de Kristin Kremers
Workshop-ul KraftMaking the Future, Cincu, fotografie de Kristin Kremers

Cum  a fost colaborarea cu Abigail Doan (artistă environmentalistă), Zayaan Khan (antropoloagă și activistă culinară) și Victoria Mangnaiello (artistă specializată în textile și profesoară Parson’s New School, de la New York University)?

Am invitat pentru atelierul KraftMaking the Future la Cincu trei personalități extraordinare după care am pescuit pe Instagram, ca să fiu sinceră. Chiar dacă locuiești la țară, cel puțin în România netul merge brici așa că ne păstrăm fără probleme într-un dialog actual cu breslele care ne interesează. Așa le-am găsit pe Victoria Manganiello, artist textil care îmbină poezia țesutului manual cu mesajele politice, având totodată experiență de predare la unele dintre cele mai bune universități din lume, și Abigail Doan, o artistă environmentalistă cu o imensă experiență pe scena de artă din New York dar și cu o practică revelatoare în ceea ce privește documentarea “sufletului” unui areal geografic. Proiectul ei artistic Walking Libraries a devenit, printr-o muncă comună de conceptualizare, o metodă de predare aplicată de noi prin care designerii să învețe un tip de observație “in-depth” a mediului în care se află ca mod de inspirație pentru creațiile lor, pentru design și producție.

View this post on Instagram

Now at New York Public Library 📚

A post shared by Victoria Manganiello (@victoriamanganiello) on

Zayaan Khan a venit la Cincu din Cape Town, Africa de Sud. În cercetările noastre am găsit blogul ei absolut genial The Apocalypse Pantry > cum ar arăta cămara noastră pregătită pentru apocalipsă, în care am descoperit un mod de a privi lumea prin antropologie și activism culinare, cu un mesaj profund politic și echitabil nu numai în scris, dar și prin proiectele sale din realitatea sud-africană. Zayaan Khan a avut rolul de a vorbi despre natură și potențialul ei infinit, despre cum absolut tot ce te înconjoară poate servi ca mâncare, textile, medicamente, cum să ne împrietenim cu pământul și microbii și plantele, astfel încât să înțelegem ecosistemul pe care noi înșiși avem forța să îl creăm în viața noastră contemporană.

Proiectul a avut și o etapă în care a fost dus la New York. Ce obiecte ați ales să prezentați și cum a fost primit proiectul acolo?

Expoziția noastră de la Textile Arts Center în New York a fost o experiență interesantă și motivantă pentru noi. Am avut două zile de flux continuu, aproximativ 2000 de persoane după cum au constatat organizatorii, în care am avut ocazia să interacționăm cu publicul. A fost o premieră si nu am știut la ce să ne așteptăm din partea acestui public nou pentru noi. Dar am realizat că ceea ce facem este relevant și replicabil internațional și avem o contribuție la lărgirea dialogului despre sustenabilitatea în design. Modul în care am construit acest mediu de învățare și metodele pe care le folosim s-au dovedit a fi apreciate de specialiști, profesori, artiști, studenți care ne-au călcat pragul. Asta ne motivează foarte mult să continuăm parteneriatul cu universități românești pe de o parte pentru a oferi studenților români o experiență materială și practică în completarea educației teoretice primită în facultate, iar pe de altă parte să ne implicăm cât mai mult în parteneriate internaționale, să mergem mereu acolo unde ne putem testa limitele profesionale.

Abigail Doan și Marlene Stanciu la expoziția găzduită de Textile Arts Center New York, fotografie de Kristin Kremers

Pregătirea expoziției KraftMaking the Future de la Textile Arts Center în New York, fotografie de Marlene Stanciu
Expoziția KraftMaking the Future de la Textile Arts Center în New York, fotografie de Marlene Stanciu
Pregătirea expoziției KraftMaking the Future de la Textile Arts Center în New York, fotografie de Marlene Stanciu
Expoziția KraftMaking the Future de la Textile Arts Center în New York, fotografie de Marlene Stanciu
Expoziția KraftMaking the Future de la Textile Arts Center în New York, fotografie de Marlene Stanciu
Vizitatori la expoziția KraftMaking the Future de la Textile Arts Center în New York, fotografie de Marlene Stanciu

De ce Transilvania devine un habitat bun pentru slow design?

Transilvania a fost mereu un habitat bun pentru slow design. De fapt, ce facem noi este doar să ne aducem aminte și să învățăm, iar apoi să adaptăm la viața de zi cu zi ce făceau într-un mod excelent strămoșii noștri. De multe ori, avem această asociere de sorginte comunistă că “la țară nu se găsește progresul”, ci mai degrabă sărăcia și boala. Asta este o pură construcție politică, într-un moment istoric în care până și plantele “de leac” devenite “leacuri băbești” erau damnate ca nocive pentru ca tinerele fete să uite de proprietățile lor anticoncepționale.

Experimente cu plante fermentate la atelierul KraftMade, Fotografie de Ileana Sebe
Experimente cu plante fermentate la atelierul KraftMade, Fotografie de Ileana Sebe
În atelierul KraftMade, Fotografie de Ileana Sebe
În atelierul KraftMade, Fotografie de Ileana Sebe

Istoriile auzite de la bunicii și străbunicii noștri care au locuit în această zonă vorbesc de meșteri harnici și pricepuți, de obiecte vernaculare încărcate de simbolism și sensibilitate culturală, de trupe de teatru, de dans, de orchestre de alămuri, coruri, expoziții de cusături și artiști, despre scriitori și cărturari în toate disciplinele, despre unelte și tehnici care transcend granițele geografice în arealul în care calfele își făceau călătoriile pentru a căpăta experiență de viață și de meșteșug, despre toleranță etnică și libertate religioasă și a conștiinței, despre filosofia de protecție mutuală și armonia om-natură-animal. Și asta încă din secolul XV.

În atelierul KraftMade, Fotografie de Ileana Sebe

Daca mă întrebi pe mine, lipsurile sociale resimțite astăzi ne parvin în urma unui imens regres cultural care trebuie mai întâi conștientizat ca mai apoi, cu comunitățile care se redefinesc aici și acum, să ajungem din nou la o viață materială, spirituală și culturală bogată. De fapt, să reînvățăm să trăim în armonie, și nu în dușmănie cu natura, să ne conștientizăm locul în ecosistem.

Cincu, fotografie de Sergiu Mihăilescu

Crezi că lumea modei are nevoie de o revoluție, de un mod de lucru sustenabil?

Sigur, da, dacă ne deschidem un pic urechile auzim acest freamăt internațional la toate casele de modă, mai mari și mai mici, și fiecare gestionează această cerință pentru sustenabilitate cum poate. Unele companii aleg să facă “greenwashing”, adică să investească în campanii de spalare a imaginii pentru a părea măcar sustenabili, iar alte firme aleg chiar să schimbe ceva în sistemele lor de operare, să transparentizeze procesul de producție astfel încât să adreseze un public atent cu consumul. Pentru că, de fapt, noi cumpărătorii alegem ce și cum să consumăm de fiecare dată când ne deschidem portofelul și alegem să finanțăm sclavia și sărăcia perpetuate de modelul sweatshop de producție sau chiar să știm cine și cum a făcut hainele pe care le purtăm. Am avut onoarea să o întâlnesc, cu sprijinul British Council Romania, pe International Head of Couture de la Vivienne Westwood, Brigitte Stepputtis și pe consultanta de sustenabilitate în design vestimentar Marina Spadafora, Knit Designer al brandului Marni, două doamne ale modei internaționale care dovedesc că se poate, practic, aplica acest principiu și la nivel de industrie prin producție locală și atenție la resurse și personal.

Pentru designeri și makeri recomandăm platformele Fashion Revolution și Common Objective, unde se pot vedea exemple de cum funcționează un lanț de producție transparent pe care fiecare și-l poate adapta spațiului geografic propriu. Iar de la noi, Ioana Ciolacu mi se pare un brand exemplar care are o afacere internațională de succes bazată pe producția de serii mici în România, care a ales, de exemplu, în colaborarea cu noi, să realizeze pulovere tricotate manual cu un timp mai lung de producție și o margine mai mică de profit, dar cu un impact social real.

Pentru textile sănătoase pentru piele, vopsite cu plante, un alt meșteșug străvechi readus în contemporan doar de foarte curând, vă puteți adresa Andreei Tron, alchimist și magician la Atelier Tron.

Marlene Stanciu și Alex Herberth în curtea din Cincu, Foto: Pascual Martinez și Vincent Saez
Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here