Mircea Cantor în Atelier Brancusi

0
86

mircea-cantor_vue-expo

Imagine din expoziția Mircea Cantor – La partie invisible de l’infini

La finalul anilor ’90, înainte de a pleca din România, Mircea Cantor a început să colecționeze obiecte și să realizeze fotografii care arătau manipularea imaginii și operei lui Constantin Brâncuși în scopuri politice. Primele simptome le observase din timpul liceului, în Oradea. Treptat, a devenit tot mai atent la felul în care regimul îl transformase pe artist într-un simbol național, iar lucrările lui – în motive omniprezente. Coloana fără sfârșit, de pildă, era pe serii de timbre emise încă din 1966-1967, pe o tentativă de emisiune monetară (rămasă nerealizată) din 1977, pe fațadele blocurilor și gărilor nou construite, pe coperte de cărți și cutii de chibrituri.

„Am început să mă întreb de ce și mi-am dat seama că regimul voia să se valideze vizual prin ceva și avea nevoie de noi mituri. Brâncuși era marele artist pe care comuniștii l-au renegat inițial, iar Ceaușescu și l-a revendicat pentru că formele noi, moderne, coincideau cu orientarea progresistă a partidului la acea dată”, spune Mircea Cantor.

mircea-cantor_la-piramide-fatale

Mircea Cantor, La partie invisible de l’infini, 1999-2016, cărți, timbre, cărți poștale, diverse obiecte (colecția artistului)

Constantin Brâncuși, La Pyramide fatale, 1926 (colecția Centre Pompidou)

Cu acest proiect de cercetare aflat la granița cu antropologia socială, artistul pătrunde acum în Atelier Brancusi din Paris. O selecție din artefactele pe care le-a strâns în ultimii 17 ani sunt prezentate în contextul unui eveniment mai amplu, Politiques de l’art, ce se desfășoară la Centre Pompidou.

Pe lângă circa 100 de fotografii, Cantor expune obiecte diverse – timbre, cărți poștale, un nai gravat cu motivul Coloanei, dicționare și alte cărți, probe de monede etc. – pe o etajeră piramidală inspirată de un desen al lui Brâncuși din colecția Pompidou, La Pyramide fatale.

Expoziția este însoțită de un catalog trilingv (apărut cu sprijinul Ministerului Culturii din România) și a inclus deja o acțiune performativă prin care Cantor a pus diacritice în numele lui Brâncuși de pe fațadă. „O intervenție minimală, ca o reconstituire a gestului totalitar prin care regimul și l-a apropriat pe Brâncuși”, spune el despre performance, care a stârnit în social media și interpretări eronate. Artistul a fost felicitat de unii pentru această acțiune prin care s-ar fi făcut „dreptate”. „Nu e vorba despre asta. Când a ajuns în Franța, Brâncuși deja nu se mai semna cu diacritice”, clarifică el.

mircea-cantor_les-diacritiques

„Brâncuși – Les diacritiques“, performance pe fațada Atelierului Brancusi, Centre Pompidou

mircea-cantor_les-diacritiques_bis

Toate fotografiile © Mircea Cantor și Gabriela Vanga

În a sa aventură intelectuală de a vedea cum s-a format mitul Brâncuși și cum continuă să se propage și astăzi, Mircea Cantor a fost fascinat de faptul că un regim politic l-a „brandizat” pe artist. „Picasso, Warhol, Van Gogh, Klimt și mulți alții au fost folosiți într-un context capitalist și corporatist”, spune el. „În cazul unui regim politic autoritar, așa cum a fost comunismul în România, nu mai vorbim despre obținerea de capital concret, ci despre capital de imagine. Asta mi se pare interesant.”

Expoziția Mircea Cantor – La partie invisible de l’infini (@brancusiana#brancusiana #mirceacantor) este deschisă la Atelier Brancusi din Paris până pe 27 martie 2017.

Articol apărut în ediția Harper’s BAZAAR România noiembrie-decembrie 2016. 

 

 

Facebook Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here