Noi doi: Anca Benera si Arnold Estefan

0
artistii Anca Benera si Arnold Estefan
Anca poarta bluza si pantaloni Sportmax, Max Mara, pantofi Musette si cercei Cos. Arnold poarta sweatshirt Cos, pantaloni din garderoba proprie si pantofi sport Burberry.

Arta vizuala, design, arhitectura, film, muzica – faceti cunostinta cu cinci cupluri in care ambii parteneri se regasesc profesional in aceste domenii inrudite, fie ca lucreaza separat sau impreuna.

In practica artistilor Anca Benera si Arnold Estefan se regasesc medii diferite, de la instalatie, video si performance, la desen si interventie urbana. Toamna aceasta, lucrari ale lor sunt prezente in bienala Art Encounters (Timisoara si Arad) si in expozitiile Natural Histories de la MUMOK Viena si Remastered de la Kunsthalle Krems.

Harper’s BAZAAR: Puteti rememora, va rog, inceputurile colaborarii voastre? Ati fost printre cei patru cofondatori ai Centrului de Introspectie Vizuala – cum s-a nascut acest proiect comun?

Anca & Arnold: Colaborarea noastra a inceput mult mai devreme, la inceputul secolului, chiar in 2000. Eram inca studenti si organizam impreuna cu mai multi prieteni la Timisoara o serie de evenimente experimentale nocturne, intr-un spatiu pe care il ocupasem in centrul orasului. Am avut proiecte individuale punctuale, dar si comune in tot acest timp, iar dupa 2012, odata cu lucrarea Fictio Legis, tot ce facem semnam impreuna.

Centrul de Introspectie Vizuala (CIV) a aparut mai tarziu, in 2008, fondat impreuna cu Alina Serban si Catalin Rulea, ca raspuns la vidul cultural local. Era acea perioada cand o mare parte a institutiilor independente de arta contemporana dispareau, iar focusul initiativei noastre era conceperea unei infrastructuri regionale menita sa reactiveze legaturi fragile cu institutiile de arta din spatiul central si est-european si sa dinamiteze predarea anacronistica a artei in scoli, prin programe educative cu participarea activa a studentilor de la arte si arhitectura. Dar, din pacate, in 2012 am pierdut spatiul din Biserica Enei pe care il reconstruisem de la zero. In felul asta, oarecum obositi si resemnati, fiecare dintre noi si-a condensat energiile si experientele acumulate in proiecte individuale. In mod regretabil, conditia platformelor independente nu s-a schimbat de atunci, e la fel de precara si acum.

H.B.: Aveti sentimentul ca o idee de lucrare se „slefuieste” prin dialogul dintre voi?

Anca & Arnold: Dialogul si cumularea unor energii comune genereaza un alt tip de demers, prin comparatie cu o practica artistica individuala. Sedimentarea ideilor parcurge un traseu mai intortocheat, trecand prin doua filtre, iar lucrarile se nasc tocmai din aceasta interactiune.

H.B.: Ati putea explica acest proces de lucru colaborativ in cazul Fictio Legis (2012), in care explorati dinamica arta – viata?

Anca & Arnold: Lucrarea Fictio Legis de fapt legifereaza acesta interactiune si influenta intelectuala reciproca in munca artistului, unde notiunea de autor, dar si anumite aspecte ale imaginatiei juridicului sunt chestionate.

Prin Fictio Legis am cedat reciproc drepturile de proprietate intelectuala asupra lucrarilor noastre individuale. Chiar daca avem proiecte individuale, le semnam impreuna. Si desigur, acordul dintre noi este opozabil tertilor. Nu dimensiunea economica a lucrarilor, ci termenul de co-autorship ne intereseaza. Ni se pare important cum influentezi tu, ca partener de viata, gandirea celuilalt.

H.B.: Daca ati fi avut proiecte artistice independente, credeti ca viata voastra personala ar fi fost mai complicata? E un avantaj faptul ca lucrati impreuna acum?

Anca & Arnold: Am experimentat traitul la distanta, cu convorbiri lungi pe Skype. Chiar daca si acum avem diverse proiecte la care lucram independent (cercetare artistica, graphic design), unul dintre marile avantaje ale colaborarii este ca putem gandi viata noastra ca un proces artistic comun.

H.B.: Mai multe dintre lucrarile voastre discuta arbitrariul unor conventii sociale si influenta exercitata de politicile globale asupra istoriei personale. De ce sunt acestea un catalizator atat de puternic in practica voastra?

Anca & Arnold: Notiunea de cetatean si raportul de putere (politic si juridic) dintre stat, capital si individ sunt lucruri care ne influenteaza viata de zi cu zi, iar arta este probabil singurul domeniu unde aceste legaturi se pot inca reimagina. De fapt lumea nu exista decat in baza unor conventii si contracte. Ne preocupa modul in care aceste conventii ne produc literalmente ca indivizi, cum ne controleaza si modeleaza existenta.

H.B.: Cu ce lucrari sunteti prezenti in expozitiile din aceasta toamna: Natural Histories (MUMOK Vienna), Remastered (Kunsthalle Krems) si Art Encounters (Timisoara)?

Anca & Arnold: Vara asta am lucrat intens la un proiect nou, destul de amplu ca sa poate fi explicat in cateva randuri, comisionat de MUMOK pentru expozitia Natural Histories. Traces of the Political. E o cercetare inceputa in 2016, in urma colaborarii noastre cu Centre for Land Use Interpretation din Los Angeles, o analiza minutioasa despre amprenta conflictului si violentei pe Litosfera, mai precis felul in care natura este folosita pentru a ascunde, camufla sau sterge aceste amprente. Vom avea o instalatie cu cinci cazuri semnificative pentru istoria recenta, dezvoltate ulterior si intr-o publicatie.

La Kunsthalle Krems expunem o lucrare care porneste de la afirmatia lui Mladen Stlinovic, enuntata la inceputul anilor ’90, pe care am reformulat-o – un comentariu critic, specific lumii artei: „An artist who cannot network is no artist.”

Iar la Art Encounters expunem mai multe lucrari, si pentru prima data toata seria de desene inregistrate din 2012 pana astazi, in total 800, I work therefore I’m not – un calendar care contorizeaza si converteste munca noastra non-artistica.

H.B.: Ce preferinte comune, din zona creativa, aveti?

Anca & Arnold: Periodic avem diferite preferinte, dar in ultima vreme ne-a inspirat sunetul lui Keiji Haino, un clasic al noise-ului japonez, ne-a bucurat redescoperirea desenelor lui Agnes Denes si de fiecare data ne uimesc investigatiile colectivului Forensic Architecture.

H.B.: Dar ceva/cineva despre care aveti opinii diferite?

Anca & Arnold: In general opiniile noastre converg. Poate singurele divergente sunt in zona culinara.

H.B.: Daca n-ar fi fost el/ea…

Anca & Arnold: E o vorba in maghiara: „Daca n-ai fi fost, te-as fi inventat.” E un raspuns valabil pentru amandoi.

O versiune condensata a acestui interviu a aparut in numarul de octombrie al revistei Harper’s BAZAAR Romania.

Cititi si: “Noi doi: Iulia & Anton Groves”!

Fotografii de Oltin Dogaru; Styling: Lil Bulgac si Ina Borcea; Makeup: Alexandra Craescu; Hairstyling: Claudiu Alex Sarghe

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here