Noi doi: Eliza Yokina si Adrian Soare

0
859
Eliza Yokina Adrian Soare interviu
Eliza si Adrian poarta haine si pantofi din garderoba personala

Arta vizuala, design, arhitectura, film, muzica – faceti cunostinta cu cinci cupluri in care ambii parteneri se regasesc profesional in aceste domenii inrudite, fie ca lucreaza separat sau impreuna.

Eliza Yokina si Adrian Soare se numara printre partenerii CUMULUS, format recent prin fuziunea a trei birouri de arhitectura, printre care si SYAA – biroul pe care cei doi l-au infiintat impreuna in 2006 si care a realizat proiecte precum Limanu Resort, Simbio si showroomul Design & After.

Harper’s BAZAAR: Puteti rememora cum v-ati intalnit si care au fost inceputurile colaborarii voastre?

Adrian: Ne-am intalnit in 2005. Eliza tocmai terminase Facultatea de Arhitectura, iar eu aveam biroul meu de cativa ani. Ne-am intalnit la un interviu de angajare. Mi-a placut foarte mult poezia din proiectele Elizei, care erau foarte senzoriale, integrau in arhitectura emotii, senzatii si elemente ale naturii precum ceata, copacii, vantul, sunetele. Asa ca am devenit colegi. Iar peste mai putin de un an parteneri intr-un birou nou, infiintat impreuna, si in viata.

H.B.: Ce v-a atras inspre arhitectura si ce continua sa va pasioneze in privinta ei?

Adrian: Pe mine ma uimeste cate potentiale arhitecturi exista pentru fiecare loc si tema. Si imi place sa incerc sa ajung la solutia aceea care sa fie the perfect match cu locul, cu tema, cu clientul, cu bugetul etc., ca si cum ai desface multe, multe de hartii de ambalaj pana cand in sfarsit ajungi la cadou. Si ma mai uimeste cat de fragila e arhitectura in tot acest proces de devenire, in contrast cu soliditatea ei atunci cand se materializeaza.

Eliza: Eu am gasit in arhitectura un cifru care imi permite sa inteleg si sa ma raportez la lume si la oameni prin intermediul ei. In fiecare zi aflu ceva nou, ma simt provocata, depasita, multumita, disper uneori, admir, experimentez si toate acestea la sfarsitul zilei iti ofera implinire, te fac sa gandesti. Imi place arhitectura pur si simplu – sa o vad, sa o simt, sa o inteleg, sa o traiesc. Arhitectura prin natura ei este mai putin trecatoare decat alte domenii, adica produsul ei ramane fizic, si acesta este un joc care ma prinde, este o ancora in realitate, este un judecator nemilos, este o contributie.

H.B.: Ce puncte comune aveti in intelegerea si definirea a ceea ce inseamna „arhitectura buna”? Si cum vedeti rolul storytelling-ului in arhitectura?

Adrian: Cred ca ne apropie in primul rand dorinta de realiza aceasta arhitectura buna.
O intelegem similar in modul in care ne propunem sa acordam respect si consideratie locului si contextului, sa valorizam patrimoniul, sa favorizam o relatie cat mai directa cu natura, sa organizam spatiul cat mai clar si coerent, structurat si ierahizat. Ne dorim sa facem arhitectura cu sens, iar storytelling-ul este foarte important pentru a comunica clientului acest sens propus de noi, a-l implica si a-l determina sa si-l asume si sa-l dezvolte impreuna cu noi.

H.B.: Aveti sentimentul ca o idee de proiect se slefuieste prin dialogul dintre voi?

Adrian: Desigur! Dialogul este extrem de important si proiectele incep printr-un fel de brainstorming, de fapt o discutie in care fiecare isi impartasete parerile despre directia in care trebuie indreptat proiectul. Strategia cea mai argumentata este acceptata si dezvoltata. Avem acum un birou mare, suntem 40, si de aceea ne intersectam mai rar pe acelasi proiect, fiecare coordonand echipe si proiecte diferite. Dar uneori si un singur cuvant sau sfat primit de la celalalt e suficient ca sa ne ajute sa depasim un impas sau sa ne dea o energie noua.

Eliza: Suntem tentati sa cautam inputul celuilalt de fiecare data cand vrem sa verificam daca directia pe care o luam este buna. Avem incredere in judecata celuilalt. Pentru mine este foarte important sa-i pot cere lui Adrian parerea de fiecare data cand este necesar pe durata unui proiect. Apoi, desigur, decizia poate fi sau nu in sensul feedback-ului.

H.B.: Eliza, de ce ti se pare important sa aduci educatia despre arhitectura in vietile copiilor, prin intermediul asociatiei De-a arhitectura?

Eliza: Pentru ca simt lipsa educatiei urbane pur si simplu la tot pasul. Avem dreptul si obligatia sa ii informam si sa le transmitem copiilor valorile si cunostintele noastre. Asa a inceput De-a Arhitectura impreuna cu inca cinci arhitecte care si-au propus sa schimbe putin lumea. Apoi ni s-au alaturat alti colegi, companii, organizatii etc. Intamplarea a facut ca preocuparile mele in aceasta directie sa fie legate de aparitia copiilor in viata mea.

H.B.: Adrian, din experienta de arhitect si de membru al board-ului de consultanti Romanian Design Week, cum a evoluat acest domeniu in ultimii ani in Romania?

Adrian: Incet, dar sigur. Modul in care producem arhitectura (noi toti, nu doar arhitectii) se leaga direct de felul in care relationam cu existenta noastra, cu natura, cu ceilalti. Exista o evolutie perceptibila in societate si aceasta se reflecta si in arhitectura pe care societatea noastra o produce. Observ mai multa grija, respect, preocupare, modestie – si nu doar in registrul estetic, ci si in cel al relationarii: cu ceilalti, cu patrimoniul, cu traditiile, cu mediul. Cred ca arhitectura a capatat mai multa substanta, intelepciune, cumpatare, cel putin in proiectele prezentate la RDW.

H.B.: Ce preferinte comune, din zona creativa, aveti?

Adrian: Haruki Murakami, Ane Brun, Sou Fujimoto, Marina Abramovic.

H.B.: Dar ceva/cineva despre care aveti opinii diferite?

Adrian: Ne plac cam aceleasi lucruri, chiar daca in proportii diferite.

Eliza: Avem energii diferite si un mod diferit de a imbratisa aceleasi lucruri.

H.B.: Daca n-ar fi fost el/ea…

Adrian: Daca n-ar fi fost Eliza, cred ca uman, in plan personal, as fi evoluat mai putin. Si atunci cu siguranta ca si arhitectura pe care o fac ar fi fost mai saraca.

Eliza: Daca nu ar fi fost Adrian, totul ar fi fost cu mai putin sare si Soare. [Zambeste.]

O versiune condensata a acestui interviu a aparut in numarul de octombrie al revistei Harper’s BAZAAR Romania.

Cititi si: “Noi doi: Cristina & Bazooka, Moonlight Breakfast”!

Fotografii de Oltin Dogaru; Styling: Lil Bulgac si Ina Borcea; Makeup: Alexandra Craescu; Hairstyling: Claudiu Alex Sarghe

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here