Noi doi: Iulia & Anton Groves

0
Iulia & Anton Groves
Iulia poarta rochie si colier, ambele Sportmax, Max Mara, si pantofi din garderoba proprie. Anton poarta sacou COS, alte haine si ghete din garderoba proprie.

Arta vizuala, design, arhitectura, film, muzica – faceti cunostinta cu cinci cupluri in care ambii parteneri se regasesc profesional in aceste domenii inrudite, fie ca lucreaza separat sau impreuna.

Iulia Groves este graphic designer si una dintre organizatoarele intalnirilor Ladies, Wine & Design Bucharest, axate pe promovarea si sustinerea femeilor din mediile creative. Ca regizor si cofondator al Studioset, Anton Groves are in portofoliu filme de fictiune, videoclipuri si campanii publicitare.

Harper’s BAZAAR: Puteti sa ne povestiti cum v-ati intalnit?

Anton: In 2005, in timpul festivalului TM BASE, imparteam flyere pentru un afterparty. Am vazut-o pe Iulia, dansa, i-am dat un flyer si mai tarziu a aparut la petrecere. Desi nu am vorbit foarte mult, m-am tot gandit la ea de atunci. Ne-am mai intalnit in Bucuresti, cu diferite ocazii, fara sa se intample vreodata ceva. In final, am ales-o la un casting pentru o reclama pe care urma sa o regizez. De atunci suntem impreuna si s-a dovedit a fi cea mai buna decizie luata vreodata. Si cea mai buna reclama.

H.B.: Ce preferinte comune, din zona creativa, aveti? Dar ceva/cineva despre care aveti opinii diferite?

Anton: Amandoi ii preferam, printre altii, pe Wes Anderson, Jim Jarmusch, Quentin Tarantino si Alfred Hitchcock. Si in ceea ce priveste muzica gusturile noastre se intersecteaza: Brian Jonestown Massacre, orice funk si soul din anii ’60 si mult trip hop. In literatura preferintele noastre difera, mie imi plac graphic novels, SF si thriller/suspans, scriitori ca Neil Gaiman, Alan Moore, Arthur Machen, Edgar Allen Poe. De regula, cand gusturile noastre difera, respectam dorintele fiecaruia. Mai putin atunci cand ascult garage rock prea tare – Iulia uraste asta.

Iulia: Daca ar fi sa alegem un film acum, eu mereu o sa trag catre ceva „romantic”, iar el mereu va fi atras de filmele mai dark. Undeva la mijloc e compromisul, acest barometru al tuturor relatiilor. Biblioteca insa este complet impartita, rar gasim autori care sa ne captiveze pe amandoi. „Raftul meu” contine Gabriel Garcia Marquez, Sylvia Plath, Jack Kerouac, Rupi Kaur.

H.B.: Cum ati lucrat impreuna pentru proiecte precum fashion filmul LURE? Sunteti printre cei care prefera sa nu amestece foarte mult viata personala cu cea profesionala sau credeti ca intersectarea lor e oricum inevitabila?

Anton: Iulia este foarte riguroasa cand este vorba despre munca. Mereu m-a inspirat asta, stie ce vrea si refuza compromisul. Este cel mai dur critic al meu si pentru ca de fiecare data raspunde onest cand ii cer parerea, opiniile ei conteaza mult pentru mine.
LURE este un proiect initiat de Iulia. Ea si Ioana Ciolacu sunt prietene apropiate, si mult timp mi-a sugerat sa fac un fashion film. In final am colaborat cu Ioana si am regizat LURE. Profesional ne intersectam rar, amandoi fiind pasionati de munca noastra, de domeniul fiecaruia. Insa multe dintre colaborari apar in viata personala – de exemplu, petrecerea noastra de nunta a fost un proiect la care am lucrat impreuna cu drag, cel putin in mare parte, pentru ca nu este nimic distractiv in organizarea unei nunti.

Iulia: Anton este foarte pasionat si implicat in munca lui de regizor. Asta m-a atras dintotdeauna la el. Imi place sa il vad lucrand, are o chimie minunata cu echipa lui. In fond, asa a inceput si povestea noastra, la o filmare … De regula incercam sa nu intersectam fortat viata personala cu cea profesionala. Dar pentru multe dintre filmele lui Anton, fie ca vrea sa nu, insist sa ii fac eu grafica de titles sau end credits. Cred in principiul „let designers design” (vezi end credits de la filmul lui Sagmeister The Happy Film) si imi pare rau sa vad filme bune cu grafica facuta in fuga la final de proiect. Munca de graphic designer este destul de singuratica, pana acum am lucrat rar impreuna pe proiectele mele. Tin mult la opinia lui, dar poate mai mult de atat ma ajuta enorm faptul ca ma sustine si ma incurajeaza atunci cand incep proiecte noi. Ah, si nu multi stiu ca Anton este un ilustrator foarte bun si sunt tare invidioasa pe acest talent al lui.

H.B.: Iulia, de ce ai lansat Ladies, Wine & Design Bucharest? E acelasi scop ca in cazul LDW original, acela de a incuraja creativitatea feminina?

Iulia: Initiativa proiectului Ladies, Wine & Design a venit din NYC, prin martie anul trecut. Ideea nu este una nemaintalnita, inca din facultate existau printre colegele mele intalniri recurente unde se citea, se bea ceai si se colabora pe diverse proiecte creative. Mi s-a parut simplu de implementat si la noi, asa ca am preluat, impreuna cu Andreea Ionita, capitolul local. Aici focusam mai mult pe ideea de promovare si sustinere a femeilor din mediile creative, si mai putin pe latura „feminista”, prezenta fireste in intentia originala. Intalnirile lunare restranse s-au dovedit utile si necesare in contextul local, unde ma bucura tare sa vad cum incet-incet dispare timiditatea si teama de expunere. Bucurestiul are o scena creativa mica si ne stim toti intre noi, dar fara un context concret, oamenii se tem sa initieze un prim contact. Romancele sunt fara indoiala femei puternice si determinate, iar daca intalnirile noastre cu povesti si vin le ajuta si le inspira, eu sunt fericita.

H.B.: Anton, de la ce a pornit scurtmetrajul Almania, prezentat la TIFF in vara? Cum te-ai hotarat sa spui aceasta poveste despre soarta refugiatilor sirieni din Europa?

Anton: Almania este un „freak project” pentru mine, departe de stilul meu si zona mea de confort. M-a impresionat mult povestea prietenului meu syrian, Wissam Al-Zoab, despre fuga familiei lui din zona de conflict spre Romania. In acelasi timp, imi doream sa fac un road movie, asa ca am decis sa mergem mai departe si sa-l producem independent. Am sentimente contradictorii despre rezultat, insa ceea ce pot sa spun cu siguranta este ca am invatat enorm lucrand la acest film, atat in ceea ce priveste productia, cat si despre cei afectati de emigrarea fortata.

H.B.: Ce va inspira pe fiecare?

Anton: Cu toate ca inspiratia mea vine din mai multe surse, pe langa cele evidente – film, muzica, literatura, arte -, pot spune ca oamenii apropiati si intamplarile prin care trec zilnic au un impact chiar mai mare. Desi traiesc aici deja de 15 ani, Bucurestiul si contrastele lui – absurditatile lui – inca ma fascineaza si ma uimesc.

Iulia: O mare parte din munca mea se intampla in fata unui ecran, insa cele mai bune idei vin din plimbari si interactiuni cu oameni, fie ei cunoscuti sau nu. Probabil librariile sunt locurile mele preferate de inspiratie.

H.B.: Daca n-ar fi fost Iulia…

Anton: Sunt sigur ca fara Iulia viata mea ar fi cu totul alta din multe puncte de vedere. Dar cel mai important este ca fara Iulia nu ar fi existat nici Luna, fetita noastra. Iar asta e ceva imposibil de imaginat acum. Sunt sigur ca si Iulia va raspunde la fel.

H.B.: Daca n-ar fi fost Anton…

Iulia: N-ar fi nici Luna. Cel mai important, dificil si fascinant „proiect comun” de pana acum.

O versiune condensata a acestui interviu a aparut in numarul de octombrie al revistei Harper’s BAZAAR Romania.

Cititi si: “Povesti din spatele celor mai faimoase cupluri hollywoodiene”!

Fotografii de Oltin Dogaru; Styling: Lil Bulgac si Ina Borcea; Makeup: Alexandra Craescu; Hairstyling: Claudiu Alex Sarghe

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here