O viata la moda: Corvin Cristian

1
51

 

In eclecticul mediu local al designului de interior, cateva amenajari au ajuns in scurt timp sa aiba rol de barometru de „It spot” al Bucurestiului. Punctul lor comun, pe langa afluenta de connaisseuri? Designul realizat de arhitectul Corvin Cristian. Cu tacutele lor fatade perfect integrate promenadelor Capitalei, amenajarile acestuia isi deschid portile pentru a ne dovedi ca se poate si altfel: Atelier Mecanic, cu luciul cenusiu al fundalului punctat de veioze vintage, Energiea, cu un canvas de caramida la vedere, La Bonne Bouche, cu accentele de catifea rubinie pe desenul parca portelanat al pardoselii, Lacrimi si Sfinti, cu al sau traditionalism reinterpretat. Toate sunt, in esenta, o contradictie: ies in evidenta tocmai prin firescul pe care il radiaza.


Fie ca-i vorba despre baruri si restaurante, precum cele de mai sus, sau despre amenajari rezidentiale, proiectele arhitectului sunt dovada ca mijloacele simple pot genera un rezultat elegant si sofisticat. „Eleganta in design este exact precum cea umana: o parte e naturala si restul se invata“, spune el, amintind de vechiul subiect de disputa al geneticienilor. „Unii spun ca totul e genetic, altii ca totul e educatie, si de fapt suntem la jumatate. Eleganta trebuie sa aiba personalitate, istorie chiar, si exclude dorinta de a epata. Cand statementul e prea evident, se pierde eleganta.”


Restaurantul Lacrimi si Sfinti, castigator la  categoria de amenajari interioare din sectiunea Design la Anuala de Arhitectura 2012. Foto:  Cosmin Dragomir

Valorificarea traditiei, mixul de piese vechi si noi, integrarea specificului local in ansamblul proiectului sunt cateva dintre trasaturile ce caracterizeaza lucrarile sale. La restaurantul Lacrimi si Sfinti, de exemplu, o buna parte dintre obiectele de mobilier sunt autentic romanesti, stranse din diferite regiuni ale tarii si alaturate unor decoratiuni noi realizate din piese Lego; Energiea pune in valoare finisajele originale, descoperite sub mai multe straturi de interventii ulterioare; iar Atelierul Mecanic functioneaza cu relicve industriale din anii ’50-’70. Intrebat daca elementele ce amintesc de perioada comunismului din amenajarile din Centrul Vechi reprezinta o rememorare a trecutului sau „reciclarea” unor obiecte care altfel ar fi fost distruse, Corvin spune hotarat ca este vorba despre ambele, dar nu in sensul unei nostalgii dupa acea epoca. „Nu am vrut sa scot in evidenta comunismul, ci faptul ca acesta nu i-a impiedicat pe unii sa faca lucruri de valoare. Unele obiecte ar fi putut fi proiectate in Anglia, Suedia sau Olanda acelor vremuri, ceea ce nu se poate spune despre productia de design romaneasca actuala sau se rezuma la exemple singulare.”

Atmosfera intima la Atelier Mecanic. Foto: Cosmin Dragomir

„Designul contemporan «traieste» mai bine pe un fundal texturat de istorie. Se pun in valoare reciproc, prin contrast.”

Pentru Corvin Cristian, conectarea la tendintele internationale presupune pastrarea discernamantului si permanenta constientizare a backgroundului cultural. Este exact ce face prin proiectele lui: o privire catre trecut, dar si spre viitor. „Includerea elementului traditional sau local e obligatorie. Te face sa fii usor mandru ca esti de aici. Bucurestiului ii face foarte rau ca e populat de oameni care nu sunt din zona: neavand un sentiment de apartenenta, ajung fara prea mari mustrari sa demoleze case si monumente. Daca am invata sa iubim orasul si sa intelegem fascinatia calatorilor straini fata de amestecul de Orient si Occident, s-ar schimba si nivelul de respect.” Alaturarea de nou si vechi este o asociere naturala, legata de istoricul locului. In aceeasi nota descrie el proiectul rezidential favorit. Corvin prefera sa stea intr-o casa care are istorie: „As da oricand confortul in schimbul caracterului. Nu îmi plac casele overdesigned, cu pretentii”. Amenajarea propriei locuinte, mansarda Gheorghe Lazar (premiata la Bienala de Arhitectura din 2008), a respectat aceleasi principii. „Initial doream o casa cu curte. Negasind una potrivita, am ajuns la mansarda respectiva, unde am amenajat livingul ca o curte interioara a casei. Toate camerele sunt asezate în jurul livingului, au fatade cu ferestre care se uita inspre «curte». La acel moment lucram pentru un client care a vrut sa schimbe toate usile si ferestrele, asa ca le-am luat noi si le-am folosit in amenajarea mansardei – un lucru intamplator, dar de mare efect.”

“Curtea interioara” a mansardei Gheorghe Lazar. Foto: Corvin Cristian

Recuperarea de materiale si piese este o convingere care sta la baza multor amenajari ale sale: „Cred ca decat sa cumparam obiecte noi de design ar fi mult mai intelept sa nu mai cumparam deloc sau sa achizitionam piese vechi (…) Odata cu recesiunea, sper ca nevoile false induse de publicitate vor fi percepute asa cum sunt ele in realitate, niste mofturi, iar discretia va redeveni marca bunuluigust, cum a fost dintotdeauna”. Cat priveste locurile unde gaseste accentele din trecut carora le reda utilitatea in propriile amenajari, arhitectul prefera sa lase intamplarea sa dicteze. Nu este intr-o cautare continua de obiecte vechi prin anticariate. Din pacate, cand vine vorba despre reconditionarea acestora, situatia se complica foarte tare. Obsesia generala pentru nou a facut si ca mestesugurile sa fie pe cale de disparitie. Din lipsa de cerere, mesterii buni au plecat din tara, iar cei putini care au ramas fie nu stiu bine meserie, fie sunt extrem de costisitori, crede el. „Acum a ajuns unicat ceea ce era inainte comun (…) E foarte important sa pastram lucrurile de valoare, indiferent de stadiul lor de deteriorare: scarile, balustradele, treptele… Toate pot deveni o sursa de inspiratie in amenajare.”

Institute. The Café. Foto: Cosmin Dragomir

„Mi-ar placea ca designul local sa aiba o contributie in procesul de a explica strainilor valorile romanesti.“

Zonele de interes ale lui Corvin Cristian se extind in afara designului. In general, cu cat este mai amplu un proiect, cu atat e mai mare provocarea. „Ne dorim proiecte cu mare impact si cat mai variate, pur si simplu pentru a nu aluneca in capcana stilului. Daca facem acelasi lucru, riscam sa plictisim oamenii si sa cadem în derizoriu. Fiecare proiect are o latura noua, un domeniu nou de studiat. Cateodata reflecta preocuparea mea din momentul respectiv. De pilda, Energiea s-a grefat intr-o perioada in care ma interesa tipografia, asa ca ideea a venit in mod natural; s-a si intamplat sa functioneze candva in acest loc o tipografie. In cazul Atelierului Mecanic, oricum aveam ca hobby colectionarea obiectelor vechi, asa ca am gasit un loc unde sa le evidentiez. In spatele fiecaruia exista o documentatie, un motiv. Eu traduc ce vrea clientul, adaugand apoi nota personala.” Alegerea verbului „a traduce” nu e intamplatoare. Pentru ca un proiect trebuie sa raspunda nevoilor clientului, iar diferenta de abordare apare in modul de decriptare a acestora si in transpunerea lor intr-o propunere de amenajare, analogia cu stradaniile unui traducator de carti e la indemana. „Suntem niste interpreti”, spune el. „O traducere incorecta este o «tradare», in timp ce o traducere foarte buna devine un act aproape artistic, inspirat.” Care-i calea aleasa de Corvin Cristian pentru o traducere desavarsita? „Intotdeauna incerc sa ajung la esenta lucrurilor, dar sa o fac firesc, astfel incat rezultatul sa fie sofisticat, dar nu si mijloacele. Pana la urma, si Brancusi lucra in piatra, nu era nevoie ca Poarta Sarutului sa fie din aur. Efort minim si rezultat maxim – despre asta este vorba.”

Articol aparut in editia Harper’s BAZAAR Romania iulie-august 2012.


Facebook Comments

1 COMMENT

  1. In primul rand felicitari pentru proiecte si pentru viziune!

    O singura obiectie am, si anume ca mi se pare trist ca se arunca o parte din vina pe cei proaspat veniti in Bucuresti pentru degradarea acestuia: “Bucurestiului ii face foarte rau ca e populat de oameni care nu sunt din zona: neavand un sentiment de apartenenta, ajung fara prea mari mustrari sa demoleze case si monumente”. Uneori “provinicialii” ajung sa iubeasca mai mult Bucurestiul si sa ii pretuiasca mai mult istoria decat cei nascuti in capitala, tocmai din pricina curiozitatii fata de noul oras. Cred ca niste indicatori mai buni sunt gradul de cultura, educatia, respectul pentru istorie, si nu locul de bastina.

    Si, daca nu sunt corecta din punct de vedere politic, va rog sa stergeti urmatorul paragraf:

    Ca si contraexemplu, sa ne uitam la domnul Nicusor Dan, nascut in Fagaras, si care impreuna cu Asociatia Salvati Bucurestiul a impiedicat demolarea unor case monument istoric si “uratirea” unor cartiere istorice prin constructii ilegale. In contrast, primarul actual, domnul Sorin Oprescu, nascut in Bucuresti, care dupa demolarile ilegale din zona Berzei-Buzesti a unor monumente istorice, planuieste fie sa lase Hala Matache sa se darame “de la sine”, fie sa o mute (cu costuri si riscuri mari), in ciuda faptului ca acum ceva vreme acceptase sugestiile de modificare a proiectului pentru pastrarea acesteia pe amplasamentul initial.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here