Ones to Watch: Diana Chis, Seeing is not Believing

0
199
Diana Chis Seeing is not Believing

Faceti cunostinta cu sapte tineri designeri ale caror colectii ne-au atras atentia la cea mai recenta editie a Galei UAD – Fashion Design, de la Cluj. Suntem gata sa pariem ca veti mai auzi de ei.

Studiul modului in care iluziile optice au fost folosite in designul vestimentar – de la puloverele cu efect trompe l’oeil ale Elsei Schiaparelli, la imprimeurile op art, populare in anii ’60, pana la colectiile mai recente ale marilor branduri – a condus-o pe Diana Chis spre o interpretare contemporana a acestor elemente.

Ce te-a atras inspre zona de design vestimentar?

Desi inainte de universitate nu am urmat cursurile unui liceu de arta, inca din copilarie una din pasiunile mele era desenul. Aveam mereu cu mine un caiet sau o agenda si niste creioane. Mama mea a avut de asemenea o mare influenta asupra mea, din acest punct de vedere. Ea obisnuia sa imi faca diverse haine cand eram mica, imi croseta pulovere sau imi facea rochii si costume pentru festivitatile scolare. Dupa ce am mai crescut, cumparam impreuna materiale, si desenam modele, pe care le duceam ulterior unei croitorese ca sa le transpuna. Au urmat pantofii facuti pe comanda, deoarece nu ne gaseam niciodata pantofi in magazine, purtand amandoua o marime care nu se produce in mod normal. Astfel, ca desi poate pentru cunostinte sau prieteni a parut o optiune surprinzatoare, pentru mine a reprezentat cea mai fireasca alegere.

Cum ti-a venit ideea pentru realizarea colectiei prezentate in cadrul Galei UAD 2017?

Cand am inceput cursurile universitatii, la licenta, profesoara mea Elena Basso-Stanescu mi-a prezentat miscarea artistica Op-Art, care m-a cucerit prin jocul cu principiile stiintifice ale perceptiei. Am studiat modul in care iluziile optice au fost folosite in designul vestimentar, incepand de la puloverele cu efect trompe l’œil ale Elsei Schiaparelli din anii 1930, imprimeurile op-art, populare in anii 1960, pana la colectiile mai recente ale marilor branduri. Desi op-art-urile sunt extrem de reprezentative pentru aceasta tema, nu am dorit sa ma limitez doar la utilizarea unor materiale imprimate cu astfel de imagini. Nu imi doream sa repet ceea ce vazusem deja in colectiile designerilor studiati. Am decis sa folosesc stofe, in special cele in carouri alb-negru specifice anilor 1960.

In ceea ce priveste cromatica colectiei, desi am inceput cu o paleta larga de nuante, aceasta a inceput sa se reduca pe masura ce am trecut de la schitele de idee la cele finale. Iar in momentul in care am ales din toate schitele, sapte tinute pe care sa le transpun, avand deja ca baza carourile si dungile alb-negru am decis sa raman in zona nonculorilor si a nuantelor neutre. Desi ador culorile, nuantele neutre sunt mult mai reprezentative pentru stilul meu si au un caracter atemporal.

Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat in realizarea colectiei?

Cred ca una dintre cele mai mari provocari in realizarea colectiei a constat in materializarea/transpunerea acesteia. Si cand spun acest lucru, ma refer in principal la realizarea tiparelor. Pentru majoritatea produselor am facut cateva tipare si chiar cateva mulaje, pana a ajunge la forma finala a produsului. Spre exemplu in cazul sacoului cu franjuri am realizat 5 tipare si 3 mulaje din panza, pana sa incep croirea propriu-zisa a acestuia. Pentru alte produse, provocarea a constat nu in realizarea tehnica a tiparelor, ci in gasirea unei modalitati practice, pentru a le putea realiza concret.

Da-mi te rog cateva nume/branduri din lumea modei care te inspira?

Colectiile lui Lazaro Hernadez si Jack McCollough pentru Proenza Schouler, m-au cucerit de fiecare data. Ador modul in care, cu fiecare colectie, aduc elemente inovative in croiala hainelor si cu toate acestea produsele nu isi pierd caracterul purtabil. De asemenea, admir felul in care reusesc sa realizeze colectii atat de diverse, pastrandu-si totusi identitatea. Mi se par niste calitati greu de stapanit si pe care mi-as dori sa le dobandesc in timp.

Dries van Noten m-a atras mereu prin festinul vizual oferit de colectiile sale. Abilitatea lui de a combina culorile, materialele, texturile, imprimeurile si de a transforma si cele mai neasteptate combinatii in imagini cuceritoare, este ceva ce mi-as dori sa pot invata.

Un alt designer a carui munca m-a inspirat mereu este Raf Simons. Atunci cand a preluat directia artistica a casei Dior a adus un aer proaspat, ramanand in acelasi timp loial istoriei brand-ului. El are aceasta capacitate de a da un ”refresh” diverselor branduri.

Ce urmeaza dupa aceasta colectie sau ce ti-ar placea sa urmeze?

Nu stiu exact ce mi-ar placea sa urmeze si nu pot spune ca mi-am stabilit niste planuri long-term. Short-term stiu ca datorita premiului oferit de V for Vintage, in cadrul Galei, voi participa in toamna la targul din Bucuresti. Si mai stiu ca in momentul de fata nu imi doresc sa infiintez propriul brand, deoarece nu cred ca am acumulat experienta necesara. Momentan doresc sa urmez cursul The Art and Science of Buying and Merchandising de pe site-ul Business of Fashion. Avand in vedere ca anterior am fost un design intern si sales intern, dupa acest curs as dori sa urmez un internship in fashion buying. Imi doresc sa inteleg cat mai bine sistemul modei si sa explorez toate optiunile inainte de a lua o decizie finala.

Articol aparut in numarul de septembrie al revistei Harper’s BAZAAR Romania

Cititi si: “Ones to Watch: Bianca Negrea, Confused”!

Foto: Oltin Dogaru; Realizat de Ina Borcea; Model: Maria Balan/ Avenue Models; Makeup: Diana Ionescu; Hairstyling: Claudiu Alex Sarghe; Asistent styling: Maria Harangus

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here