Patricia Moroșan: „Aș vrea să văd mai multă fragilitate și diversitate în reprezentările din industria modei”

0
351
Patricia Moroșan

Înainte de vernisajul You Have Always Seen The Unseen de mâine, de la MNAC, am stat de vorbă cu unul dintre artiștii invitați să exploreze relația dintre artă și modă, Patricia Moroșan, artistă vizuală de origine română care trăiește și lucrează la Berlin, în principal cu medii precum fotografia, film și publicațiile de artă. Face parte din grupul de artiști internaționali TempsZero și a organizatiei Artistania.

H.B.: Cât de familiarizată ești cu fotografia de modă? Ce fel de relație ai cu industria modei? De ce te interesează?

P.M.: Prin intermediul imaginilor delicate și poetice a lui Sarah Moon am găsit accesul spre fotografia de modă. Imaginile lui Moon mi-au generat o plăcere estetică enormă și prin intermediul lor am putut deconstrui la nivel de creare de imagini de modă niște preconcepții pe care le aveam despre acest gen.

Sarah Moon

În 2017 am participat la un atelier de fotografie de modă, condus de fotografa germană Ute Mahler. Atelierul a durat zece zile și am fotografiat colecțiile unor designeri din Leipzig și Halle. M-a impresionat abordarea creativă a designerilor pe care i-am cunoscut acolo, și care își dezvoltă colecțiile în același mod în care un artist își dezvoltă creația: printr-o febrilă căutare atât la nivel de idee, cât și a formei. Colaborările cu designerii pe care i-am cunoscut în cadrul acestui atelier continuă până în ziua de azi.

Mă interesează zona experimentală a modei. Cred că în zona asta colaborările între fotografie și modă se pot hrăni reciproc.

Ce te-a interesat să explorezi la acest gen de fotografie? Ce teme de discuție ai vrut să deschizi prin expoziția pe care ai pregătit-o?

Pentru mine fotografia de modă e doar un alt mod de a explora oamenii, spațiile, imaginația. Hainele pentru mine nu sunt în centrul atenției, ci povestea omului care le poartă. De exemplu: lucrarea pe care o prezint la MNAC tematizează genul ca fiind mai mult decât masculin sau feminin. Genul este înțeles în lucrarea „I, The Living” ca un spectru multiplu și fluid care există în fiecare dintre noi, și care devine astăzi un obiectiv politic. Chestionând noțiunile binare ale genului, proiectul ăsta m-a făcut să reflect la corp ca fiind o practică și ca fiind o arhivă culturală și socială.

La ce să ne așteptăm de la lucrările realizate în colaborare cu UY STUDIO ?

La niște întrebări existențiale. La posibilitatea și imposibilitatea unei transformări.

Cum a fost procesul de creație? De la ce ați pornit?

Am pornit de la ideea creatorilor Idan Gilony și Fanny Lawaetz, care fac un gen de modă non-binară și care chestionează prin colecțile lor atât manifestarea corpului, cât și reprezentările pe care le avem despre cele două genuri.

În cercul meu de prieteni, Louka, o persoană foarte apropiată mie, trece printr-o transformare de gen. Când a început să ia testosteron, ca să își pregătească corpul pentru a deveni transgender, am vorbit ca între prieteni de importanța unei documentări a transformării fizice prin care trece. Asta era cu mai mult de jumătate de an înainte de intra în proiectul cu moda, iar când am început această colaborare mi s-a părut foarte natural să dezvolt subiectul începând de la tranformarea prin care trece Louka. În felul acesta, am intrat sistematic în subiect.

Ne-am întâlnit timp de două luni, o dată pe săptămână pentru câteva ore, timp în care am schimbat idei, ne-am pus întrebări și am fotografiat. De fiecare dată înainte de întâlnirea noastră, treceam pe la atelierul UY studio și împrumutam câte un outfit pentru Louka, pe care îl fotografiam în diversele locuri pe unde ne-am întâlnit în timpul acesta. Ideea a fost deci de la bun început să documentez transformarea lui Louka.

Există două abordări diferite în lucrarea asta. Pe de o parte, în proiect există 12 tablouri care ilustrează diferite aspecte ale acestei transformări. Tablourile acestea fac referință la interacțiunea și fluiditatea de gen printr-o abordare formal-estetică – și anume prin existența la nivel vizual în aceeași fotografie a imaginii de pozitiv și negativ. Pe de altă parte, am menținut ideea de documentare a transformării. În partea finală a proiectului am printat imaginile pentru Louka și l-am rugat să intervină direct pe imagine cu text. Adițional la aceste imagini există tot felul de hârtii, pe care Louka și-a notat schimbări de greutate, de menstruație sau dozarea cu testosteron.

Cum a fost experiența de a lucra cu un designer de haine? Ai simțit nevoia să îl provoci cumva sau a fost o colaborare de la care ați învățaț amândoi? 

În primele intâlniri cu UY studio fiecare și-a descris ideile și activitățile foarte bine. Pentru mine viziunea creativă a labelului UY Studio e punctul de pornire a lucrării. Idan Gilony mi-a lăsat toată libertatea de creație în pașii următori de implementare a ideilor stilistice și artistice.

Ce ai vrea să schimbi la tipologiile și reprezentările din industria modei?

Aș prefera să văd mai multă fragilitate și diversitate în reprezentările din industria modei.

Crezi că moda (ca mod de exprimare prin haine și atitudine) este pentru toată lumea și există în orice mediu și strat social, dar nu sunt suficienți “ochi” care să vadă și să surprindă asta?

Da, cred că da.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here