Silvia Török: “Construirea emotiilor intense de adolescenta a fost o provocare”

0
imagine Silvia Török

A terminat facultatea de profil la Cluj. Ulterior a ajuns la Timisoara, un oras ce abunda in festivaluri de teatru, dar este relativ slab reprezentat cand vine vorba de industria filmului. A jucat totusi in pelicula “Rocker” in regia lui Marian Crisan si intr-o co-productie germano-romana “Ziehlfander” in regia lui Dominik Graf.

Insa teatrul pare mai degraba marea ei dragoste. A castigat in 2013 premiul UNITER pentru Debut pentru rolul din “Fetita din bolul pestelui auriu”, iar in cadrul editiei din acest an a Festivalului National de Teatru, actrita Silvia Török detine rolul principal feminin in piesa “Desteptarea primaverii”.

Povesteste-mi despre spectacolul in care esti prezenta in acest an in cadrul FNT

“Desteptarea primaverii” se numeste piesa, este regizata de Chareles Müller, iar scenografia este semnata de Helmut Stürmer. Eu o interpretez pe Wendla, rolul principal feminin din spectacol, o fata de 14 ani plina de viata si foarte curioasa, intr-o lume obscura, plina de secrete si minciuni… sau mai bine zis alternative la adevar. Este un spectacol apasator care isi propune sa atraga atentia asupra felului in care comunicam. Se scoate in evidenta obscuritatea din launtrul nostru. O alta tema importanta a piesei este subestimarea generatiei tinere atat intelectual, cat si emotional.

Care au fost cele mai mari provocari pe care le-ai avut de trecut in construirea respectivului rol?

“Wendla” are o curiozitate de pisica, imbinata cu o frica inoculata de mama ei, care incearca sa o protejeze refuzandu-i raspunsuri clare despre oameni, despre sexualitate, despre viata. Construirea emotiilor intense de adolescenta a fost o provocare si o adevarata placere. Mi-a fost dificil sa raman usoara si vesela in abordare si sa fac abstractie de atmosfera tainica, creionata de mobilierul de pe scena unde predomina negrul, iar luminile sunt asezate pentru a spori misterul.

Care a fost cel mai solicitant rol de pana acum din cariera ta?

“Iris” din piesa “Fetita din bolul pestelui auriu” in regia lui Radu Afrim. Pentru acest rol mi s-a acordat premiul UNITER pentru Debut in 2013. Acolo interpretez rolul unei fetite de 10 ani. E tot un rol care se bazeaza pe multa emotie, foarte multa. E intens colorat. Foarte bine ghidat regizoral. Munca a fost extrem de grea la acest rol. A trebuit sa ma descompun si sa ma recompun fizic si mental. Imi face o fantastica placere sa-l joc, este atat de complex incat si acum mai descopar fatete noi ale personajului. Este plin de energie. Are un ritm foarte alert si viu. Provocarea este sa te fac sa razi mult si sa plangi cu duiosie alaturi de ea, de Iris.

imagine Silvia Török

Obisnuiesti sa imprumuti anumite gesturi sau expresii ale personajelor?

Cateodata, dar simulate, asa intre ghilimele si sunt dedicate celor care stiu la ce fac referire. Ma simt stinghera sa repet public anumite replici sau gesturi ale personajelor pe care le-am construit, pentru ca am senzatia ca le iau in deradere si le invadez intimitatea. E ca si cum ai comenta comportamentul cuiva in absenta lui.

Spune-mi care este ultima piesa de teatru si ultimul film care te-au emotionat

Am vazut foarte multe piese de teatru carnoase si importante in ultimii ani, asta datorita festivalelor de teatru din Timisoara in mod deosebit (>>Eurothalia<<, organizat de Teatrul German de Stat, >>Tezt<< organizat de teatrul Maghiar sau FEST-FDR organizat de Teatrul National). Ca si artist l-am descoperit live pe performerul Ivo Dimchev, care si-a creat un personaj strident in manifestare dar complet valabil si pe gustul meu. Canta, danseaza, este extrem de sincer, taios, viu, rau si bun, merita urmarit.

Ultimul film de care m-am atasat este Ana, mon amour in regia lui Calin Peter Netzer. M-a surprins, mi-a placut jocul actorilor, alegerea gesturilor, alegerile regizorale si de montaj. Am ramas lipita cu ochii de ecran, e incitant, e emotionant, te lasa sa descoperi si sa intorci povestea in favoarea cui vrei tu, ridica intrebari si te bulverseaza intr-un mod foarte sincer.

Enumera-mi cateva momente-cheie din cariera ta de actrita si descrie-mi putin importanta fiecaruia in parte

Primul moment cheie a fost cand am luat decizia sa dau la actorie. Eram la Cluj in anul 2 de regie de teatru. Ii urmaream cu sufletul la gura pe colegii mai mari de la actorie din clasa profesorului Miklos Bacs. Ce a facut generatia 2004-2008 a fost o experienta in sine sa le urmaresti procesul: decoruri facute de ei, costume, rolurile construite, cadre perfecte demne de cele mai sofisticate teatre, jocuri, acrobatii, comici peste poate, dedicati la maxim, toate astea au avut atat de mult farmec incat am picat prada si a trebuit sa incerc si eu. Pe urma un prim impuls si gest de incredere l-am primit de la Radu Nica, lucrand la un spectacol de la Teatrul German. Pe urma Radu Afrim care a speculat ca ar putea sa iasa ceva misto muncind cu mine, a fost un drum anevoios, dar siguranta lui si increderea acordata pana in ultimul moment m-au marcat total, nu a fost usor deloc. Intalnirea cu domnul Silviu Purcarete si Helmut Sturmer au fost foarte interesante, ei te lasa mult sa iti imaginez lucruri cat mai nastrusnice, sa le propui si apoi sa le periezi si aranjezi cu ei impreuna. Am avut parte de experiente foarte haioase in “Molinedo Café” sau “Fuchsiada”.

Vorbeste-mi despre planurile de viitor pe care le ai pe final de 2017 & inceput de 2018

La Timisoara impreuna cu alte doua colege de la Teatrul German de Stat, Andreea Wolfer si Olga Torok si trei fotografi din oras, am deschis un centru de arte diverse pe nume Miscelaneu, pe scurt MIsc. E format dintr-o galeria si un mic studio. Am muncit din greu, fizic la spatiu, a fost in stadiu de santier, pana am reusit sa il aducem intr-o forma prezentabila si utilizabila. Mi-ar placea ca in acest mini centru sa vina artisti dar si non artisti care au ceva de spus si sa propuna proiecte sau expozitii sau ateliere cu mult curaj. Avem deja o agenda pe urmatoarele doua luni dar intodeauna e loc de mai mult, si de a gandi in avans. Lucrulie bune au nevoie de timp. Iar ca actrita ma puteti vedea la Teatrul German de Stat Timisoara, a doua mea casa, in unele piese din repertoriu si in cele care urmeaza sa fie montate.

Festivalul Național de Teatru, ajuns anul acesta la cea de-a 27-a editie, se desfasoara in perioada 20-30 octombrie 2017. Producatorii Festivalului National de Teatru sunt UNITER – Uniunea Teatrala din România, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucuresti si Teatrul Național „I.L. Caragiale” din Bucuresti. Proiect cultural finantat de Ministerul Culturii si Identitatii Nationale si de Primaria Municipiului Bucuresti, in parteneriat cu Institutul Cultural Roman. Mai multe informatii pe www.fnt.ro. Bilete pe www.mystage.ro.

Cititi si: “Ada Gales: ‘Cu cat este mai solicitant un rol, cu atat ma incita mai tare’”!

Foto: arhiva personala a Silviei Török

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here