Steve McCurry și noua umanitate

Calendarul Lavazza 2021 ne aduce în față pe unii dintre cei mai mari fotografi ai momentului, printre aceștia numărându-se Steve McCurry, cel care a semnat o imagine remarcabilă ce subliniază „noua umanitate” pe care o descoperim treptat, treptat. Celebrul fotograf american ne vorbește despre provocările artei sale, chiar și atunci când surprinde imagini sub bătaia focului de arme.

0

Harper’s BAZAAR: V-am descoperit lucrările prin prisma fotografiei de război. Când și cum ați simțit cel mai acut pericolul?
Steve McCurry: Una dintre cele mai memorabile experiențe ale mele a fost să fotografiez în Kuweit, la finalul primului Război din Golf. Ardeau 600 de câmpuri petroliere. Găseai încă multe cadavre ale soldaților irakieni. Animale panicate și moarte de foame rătăceau de colo-colo. Ți se rupea inima să le vezi – niște animale pe care se presupunea că noi ar fi trebuit să le protejăm. Aceste animale scăpaseră de măcel doar ca să fie abandonate și lăsate să rătăcească pe străzi în căutare de mâncare și adăpost. Dintotdeauna, animalele au simțit impactul secetelor, războaielor, defrișărilor, al schimbărilor în tiparele de migrație și al tuturor celorlalte activități umane. În ultimii zece ani, am observat că oamenii au început să se preocupe mai mult de aceste creaturi decât văzusem anterior.

Steve McCurry, în timpul ședinței foto pentru Calendarul Lavazza 2021 (și în următoarele)
Steve McCurry, în timpul ședinței foto pentru Calendarul Lavazza 2021 (și în următoarele)

Harper’s BAZAAR: Unde se termină fotografia documentară și unde începe fotografia de artă? Ce anume le separă și cum devine fotografia documentară artă și invers?
Steve McCurry: O fotografie poate avea elemente artistice și poate, în același timp, să fie o fotografie document. Nu există delimitări clare între ele. Cred că fotografia documentară devine din ce în ce mai acceptată pe piața de artă. Există unii fotografi documentariști care reușesc să atingă o coardă profund universală, care rezonează cu fiecare dintre noi. Ei devin importanți. Documentele sunt importante și ele ies la suprafață în lumea colecțiilor și expozițiilor de artă, iar oamenii le vor. Unii dintre fotografii din istorie – W. Eugene Smith, Dorothea Lange, Henri Cartier-Bresson – au fost o punte de legătură între fotografia documentară și lumea artei de astăzi. Fotografia, ca formă de artă, are această abilitate de a aduce mai mulți oameni în același moment și de a-i face să simtă, măcar pentru câteva secunde trecătoare, că fac parte din ceva mai mare.

Harper’s BAZAAR: Cât din fotografia documentară are un aranjament predefinit și cât este spontană?
Steve McCurry: Prin definiție, fotografia documentară trebuie să documenteze ceea ce se întâmplă. Fotograful este martor și trebuie, deci, să înregistreze ceea ce se întâmplă. De cele mai multe ori, eu caut acel moment norocos, perfect, însă, desigur, atunci când vine vorba despre portrete, acest moment este, adeseori, planificat în funcție de disponibilitatea muncitorilor.

Harper’s BAZAAR: Oare abordarea artistică a unei imagini documentare despre război atenuează mesajul atrocităților comise pe front, continuând, însă, să informeze? O parte dintre cei care văd fotografia sunt, fără îndoială, captivați de frumusețea imaginii. Este posibil ca ei să uite, mai degrabă, de cruzimea mesajului sau credeți că imaginea perfectă din punct de vedere artistic întărește mesajul antirăzboi?
Steve McCurry: Atunci când fotografiezi sub bătaia focului de arme, singurul imperativ este să spui povestea. Nimeni nu se gândește la efectul artistic atunci când documentează tragedia războiului. Este despre a oferi dovada a ceea ce s-a întâmplat.

Harper’s BAZAAR: Ați călătorit peste tot în lume. Ce loc v-a rămas în memorie pentru totdeauna?
Steve McCurry: De-a lungul carierei mele, am fost extrem de norocos să ajung să cunosc sute de tibetani. Am călătorit pe pământurile lor și le-am vizitat locurile sacre.
M-au invitat să beau ceai cu ei și să particip la festivalurile lor. Le-am explorat bazarurile și taberele, m-am jucat cu copiii lor și am râs alături de ciobani și călugări. Am învățat multe de la tibetani. Am observat în viețile lor de zi cu zi o autenticitate și o demnitate pe care rar o vezi la oameni.

Harper’s BAZAAR: Care fotografie este cea mai reprezentativă pentru dumneavoastră? Nu cea mai populară sau cea mai apreciată de public, ci cea care este cea mai aproape de inima dumneavoastră.
Steve McCurry: Una dintre imaginile mele preferate este din timpul unei furtuni de nisip, în India. Mergeam cu mașina prin Rajasthan, era o vreme însorită și cam 110 grade Fahrenheit (43 grade Celsius). Dintr-odată, s-a întunecat cerul și a început o furtună de nisip. Primul meu instinct a fost să închid geamurile pentru a-mi proteja camera foto, dar apoi mi-am amintit de scopul călătoriei mele și mi-am dat seama că acel moment era trecător. Am realizat că am în față o oportunitate magică, ce nu apare prea des. Pe măsură ce furtuna se întețea și devenea mai dramatică, aerul se umplea de praf. Prin acest nor de praf, am văzut câteva femei care stăteau împreună pe marginea drumului, protejându-se de vântul nimicitor. Această regiune suferise de pe urma secetei de mai bine de zece ani, iar aceste femei cântau o rugăciune pentru ploaie.
M-am dat jos din mașină și am tras un film întreg cu acest moment incredibil. După doar câteva minute, furtuna a dispărut, la fel de repede precum apăruse. A ieșit imediat soarele, ca și cum nu se întâmplase nimic. Am fost incredibil de norocos să pot să capturez acel moment și acea magie care apare doar din când în când.

Harper’s BAZAAR: Portretul fetei afgane ne-a impresionat pe toți. Ce are acest portret – ce altele nu au – de a făcut ca o lume întreagă să spună: da, aceasta este o fotografie memorabilă, care va rămâne în istoria fotografiei?
Steve McCurry: Am știut de la început că este o imagine puternică. Am știut că ea avea o prezență puternică. Era remarcabilă. Am știut asta de la început, dar nu mi-am imaginat niciodată că va deveni un simbol al războiului din Afganistan sau al refugiaților afgani. Puterea acelei imagini are legătură cu ochii ei și cu ambiguitatea expresiei ei. Sunt multe emoții adunate în acea fotografie; pe de o parte, fata pare oarecum traumatizată, dar transmite și demnitate, și tărie sufletească, și perseverență.

Harper’s BAZAAR: Ce domină în stilul dumneavoastră fotografic: emoția, exotismul personajelor și al mediului sau tema compoziției, abordarea artistică?
Steve McCurry: Prefer să las aceste aspecte la latitudinea celor care îmi privesc imaginile, ei le pot evalua și interpreta după cum doresc. Tot ce pot cere este ca fotografiile să aibă un înțeles universal.

Harper’s BAZAAR: Ați realizat fotografii în India, un loc care iese în evidență prin culorile sale vii, exuberante chiar. Probabil că ele par mai puțin exotice, însă, pentru privitorul indian. Care este scopul dumneavoastră pentru ca o fotografie să fie înțeleasă, indiferent de originea celui care o privește?
Steve McCurry: Atunci când fotografiez un anumit loc, scopul meu este să spun adevărul despre ceea ce văd. Fotografia mea are la bază estetica mea și experiențele mele, nu este influențată de cine cred eu că ar putea să o privească la un moment dat, în viitor.

Harper’s BAZAAR: Cum ați descrie o imagine „bună”?
Steve McCurry: Una care clarifică o emoție și stârnește o reacție. Una care mă face să îmi doresc să învăț ceva din ea. O imagine bună este memorabilă – rămâne cu tine, te mișcă și, în cele din urmă, te schimbă, într-un fel sau altul.

Harper’s BAZAAR: Mii de tineri fotografi au încercat să vă captureze stilul – simțiți că ați creat, chiar și involuntar, o școală pentru acest stil? Ce părere aveți despre asta?
Steve McCurry: I-aș încuraja pe tinerii fotografi să studieze istoria artei și pe marii fotografi, dar să își creeze propriul stil. Dincolo de asta, desigur, este flatant când aud că fotografi tineri îmi apreciază munca.

„Atunci când fotografiez un anumit loc, scopul meu este să spun adevărul despre ceea ce văd. Fotografia mea are la bază estetica mea și experiențele mele, nu este influențată de cine cred eu că ar putea să o privească la un moment dat, în viitor.” – Steve McCurry

Harper’s BAZAAR: Când există riscul ca un stil fotografic să devină manierism?
Steve McCurry: Mulți artiști evoluează de-a lungul carierei. Privitorii și criticii sunt cei care pot decide ce înseamnă aceste permutări. Atât timp cât artistul își respectă etica proprie, ceilalți sunt liberi să o evalueze așa cum consideră potrivit.

Harper’s BAZAAR: Lucrările cu care ne-ați obișnuit sunt lucrări în care culorile foarte vii luptă pentru supremație. Pentru Calendarul Lavazza 2021 însă, i-ați oferit publicului o fotografie aproape monocromatică. Oare această abordare deschide noi direcții în stilul dumneavoastră?
Steve McCurry: Nu reprezintă o nouă direcție de stil, pur și simplu mi s-a părut a fi cea mai bună soluție pentru această situație. Lipsa de culoare se datorează, în principal, orei din zi la care am făcut fotografia, subiectului ei și tonului general al mediului.

Steve McCurry - fotografia din Calendarul Lavazza 2021
Fotografia lui Steve McCurry care a apărut în Calendarul Lavazza 2021

Harper’s BAZAAR: Încerc să dezleg sensurile fotografiei din Calendar. Simt un iz de nostalgie, o juxtapunere a simbolurilor moderne și tradiționale, în timp ce inocența fetiței și semnul sistemului de sănătate de pe bonetă mă duc cu gândul la siguranța viitorului. Ce înseamnă noua umanitate pentru dumneavoastră și către ce credeți că se îndreaptă umanitatea acum?
Steve McCurry: Pentru mine, „noua umanitate” este despre unitate, putere, creativitate. Este despre determinarea de a lucra în solidaritate cu oameni buni de pe tot globul, astfel încât toți să avem curajul de a lupta împotriva forțelor care ne separă și ne divizează. Este responsabilitatea noastră colectivă să contribuim la a vindeca rănile produse de boli, de sărăcie, de foamete și de degradarea mediului. Copiii lumii sunt viitorul nostru, iar această fotografie este o metaforă a modurilor în care părinții își pot învăța copiii să aprecieze aceste valori.

Harper’s BAZAAR: Care sunt valorile comune care v-au făcut să colaborați cu Lavazza? Steve McCurry: Lavazza are un istoric lung în a le purta de grijă fermierilor de pe plantațiile de cafea și familiilor lor. Această companie are și promovează un respect adânc pentru mediu. ■

Interviu realizat de Mihaela Radu; Foto: Steve McCurry; prin amabilitatea Lavazza

 

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here