Unde ne sunt modelele?

0
128

Uitati de faima si stereotipuri, porniti de la valori, ne recomanda ANETA BOGDAN, cel mai influent nume in brandingul romanesc. In plus, ne vorbeste despre pericolul confuziei dintre ipocrizie si adevar, despre diminuarea incantarii in fata charismei si despre marii si micii eroi care o inspira.

Despre importanta de a avea modele

Ceva fundamental rau se intampla cu noi in ultimii ani cand vine vorba despre raportarea la modele de viata, la nevoia profund umana de a fi inspirat, ghidat, sustinut, motivat de un alt semen (acesta, de obicei, mai in varsta decat tine, mai experimentat in viata sau mai bun in meseria pe care o practici). Ne plangem ca suntem intr-o criza de role models, dar este doar o imensa confuzie generata chiar de noi insine, din obsesia asta planetara pentru cultura faimei, a celebritatii. Modele sunt destule si vor fi intotdeauna prezente in societate. Cred ca ne-am cam pierdut instinctul si apetitul de a le vedea.

Tehnologia inflationarii narcisismului a creat nu numai o superoferta de starlete supra-expuse (prin social media mai ales) care nu au nimic de spus decat Me! Me! Me! (oricata umbra ar face „me” pamantului degeaba!), dar, mai ales, a creat un comportament de ignorare a modelelor adevarate.

Un model de viata este, in esenta, proiectia unui set de valori in care crezi si cu care vrei sa te identifici, iar nu cineva faimos! Daca am ales sa fim bad guys – well, astfel de modele vom avea! Daca am ales sa fim buni, inteligenti, integri – dupa astfel de oameni ne vom uita pentru inspiratie. Totul incepe cu identificarea pe care, constient sau nu, o facem, ca o alegere de viata.

Problema este insa masa critica a celor care traiesc tot mai confuzi cu privire la celebritate versus modele de viata. Goana dupa exposure (sa fiu vazut, sa fiu auzit, sa fiu prezent cu orice pret!) pune pe locul secundar raportarea la valori, la esenta – de ce sa fiu vazut, de ce sa fiu auzit, ce am de spus, ce am de aratat, cum stau cu rusinea sau cu constiinta de sine? Mai putine valori, mai multe stereotipuri – cam asta e dogma acceptata in zilele astea si, din pacate, „Cum sa devin faimos in 24 de ore” este lectia pe care o consuma copiii azi in loc de „Cine este modelul meu in viata?”. Familia si scoala ar fi de mare ajutor aici pentru indrumare, dar, nu-i asa, au cam pierdut competitia cu cei carora le-au outsourced timpul copiilor – cam cat timp petrece un copil azi cu parintii si cu profesorii si cat cu Facebook, Twitter, YouTube si alti Big Brothers?

Natura umana a fost intotdeauna sedusa de imaginatie (in fapt, se pare ca asta ne-a si salvat ca specie!), dar proiectiile noastre asupra celorlalti si asupra noastra insine ne-au adus in situatia in care confundam usor faima cu role model-ul, ipocrizia cu adevarul si impostura cu performanta – si, uite-asa, nu mai e o uimire ca retrogradul Trump conduce cea mai avansata si progresista natiune din lume. Daca valorile care ne inspira in ziua de azi sunt cele de faima, viata pe planeta Pamant s-ar putea sa fie loterie curata in anii care urmeaza.

Despre cum ni se schimba raportarea la modele odata cu inaintarea in varsta

Se schimba, intr-adevar! Pe masura ce trec anii, observ ca nu mai stau cu gura cascata la orice charisma personala care sare din normal, ca nu mai exclam „Wow!” la orice sclipire vremelnica a cuiva. Cand esti tanar, chiar inteligent si educat, tot faci greseli de poor judgement, mai ales in timpurile astea inflationate de „How cool is that!”. Asculti mai atent cand esti matur si iti creste un organ special de separat graul de neghina. Sau (te) astepti sa iti creasca… Esti mai ingaduitor cu ceilalti in sensul ca incepi sa pricepi ca un model de viata are si el limite si nu este perfect, si greseste, si chiar te poate dezamagi uneori.

Una dintre problemele majore ale natiunii noastre este si lipsa de modele de viata pentru cei maturi si chiar seniori. Am putea crede ca acestia nu mai au nevoie de asa ceva. Este gresit: orice om, la orice varsta, are nevoie de inspiratie si motivatie ca sa mearga mai departe. Iar daca seniorul Coposu a disparut prea devreme si n-a fost inlocuit atata vreme, unii inca se mai agata de modelul Iliescu. Exista insa modele exceptionale, cum ar fi Neagu Djuvara, care s-au asezat deja in istorie, dar sunt semi-ignorati de realitatea de azi – ei sunt adevaratii stalpi ai celor de maine.

Despre modele personale care inspira

Nu am avut bunici sau parinti sau invatatori care sa imi devina modele de viata. Si regret enorm. Sunt mai saraca spiritual prin acest fapt. Am suplinit aceasta lipsa prin raportarea la diversi oameni care nu imi sunt modele, dar care ma inspira prin calitatile lor, prin povestile lor de viata, prin visele lor sau prin demersul lor, si care ma motiveaza. Chiar am mici eroi in viata mea, pe care ii cultiv cu placere ca relationare, cu care rezonez si cu care ma identific. Inclusiv fiica mea, Ana, este un astfel de mic erou al vietii mele – prin demersul ei ambitios si valorile impresionante, frumoase si aspirationale, pe care le urmeaza.

Acum peste douazeci de ani l-am citit prima data pe Wally Olins [renumit specialist in branding], apoi l-am cunoscut, apoi am avut sansa sa primesc de la el multe sfaturi si multa atentie. Wally este modelul meu de viata: un pionier, vizionar, pasionat, talentat, educat, charismatic si profund autentic; iar (putina lume stie) Wally a muncit pana in ultimele luni de viata cu aceeasi disciplina, fervoare si seriozitate ca si cum ar fi avut 30 de ani, nu 80!

Ma surprind in ultimul timp uitandu-ma cu mult interes la asiatici (chinezi singaporezi, chinezi si indieni), avem multe de invatat de la ei, imi par mai constienti de valorile lor, iar raportarea lor la familie si la grupurile ideologice carora le apartin ii ajuta sa performeze si sa reuseasca mai substantial, mai eficient. Bunicii sunt inca modele pentru nepoti acolo. Sunt impresionata de cum muncesc și cat de important este pentru ei sa munceasca, de cum isi leaga scopul vietii de munca. Chiar si cei foarte bogati.

Despre a deveni model pentru altii

Nu stiu ce sa zic – sa fii un model pentru ceilalti nu este un scop in sine, nu iti propui asta, ci, in cel mai bun caz, aici ajungi, acesta este rezultatul. Tocmai de aia, „faimos” si „model de viata” nu fac intotdeauna casa buna impreuna! Daca esti preocupat sa devii un model pentru ceilalti, incepi sa te ocupi de asta si poti sa ajungi sa te ocupi de asta atat de mult, incat felul in care te asezi in poza, ce anume vrei sa proiectezi despre tine si credintele tale, comportamentul tau, toate manifestarile tale, ajung doar o forma fara fond. Ajungi sa sustii lucruri sau oameni sau intamplari care nu neaparat te reprezinta pe tine, care nu sunt parte din identitatea ta, ci mai degraba fac parte din ceea ce se vinde bine zilele astea, din stereotipul si dogma de comportament ale acestor zile. Uitati-va imprejur, e plin de ipocriti si bullshit despre toleranta, cu sufletul in rai, greater good etc. – si apoi votam Brexit, Trump sau nu votam deloc (vezi „marele succes” in alegeri al PSD-ului in Romania).

Regret sa spun, dar nu am incredere in cei care spun ca vor sa devina un model pentru ceilalti. Sa faca lucruri speciale, astfel vor deveni modele de la sine! Desi este flatant pentru egoul unui om sa ajunga un model pentru altii, o mai mare responsabilitate nici ca se poate. Iar cand vine vorba despre cei tineri, responsabilitatea este si mai grea, fiindca acestia pot sa fie atat de usor de dezamagit.

Mi se reproseaza constant ca nu sunt mai „publica”, mai accesibila, mai prezenta, ca nu folosesc social media pentru a-mi aduce contributia – dar cred ca munca mea este ceea ce ma reprezinta acum, mai am mult de invatat si multe de demonstrat, cine vrea sa ma urmeze nu trebuie sa ma transforme intr-un model de viata, ci doar sa tina pasul cu mine. Asa simt acum.

Aneta Bogdan este FCIM Chartered Marketer Managing Partner Brandient, agentie pe care a infiintat-o in 2002.

Articol aparut in numarul de aprilie al revistei Harper’s BAZAAR Romania. 

Foto: Arhiva personala/Ionut Macri

Facebook Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here