Vacantele pe care le-am iubit: prima parte

0
vacantele pe care le-am iubit Agnes Keszeg

BAZAAR va invita sa evadati in jurnale de calatorie pline de adrese secrete si in amintiri de vacanta insotite de desenele lui Ágnes Keszeg – reinterpretarea unor nichos sublim de kitsch, suvenire din Mexic.

GABRIELA DUMITRAN, designer

„Acest articol nu este un jurnal de calatorie sau un ghid turistic. In fata paginii albe am inteles ca nu pot sa aleg destinatia perfecta despre care sa povestesc. Pentru mine fiecare loc in care am calatorit este special prin amintirea unei emotii.

Parisul este primul oras in care am calatorit in afara Romaniei si este locul unde revin de cel putin doua ori pe an. De fiecare data il regasesc diferit, dar parfumul orasului a ramas neschimbat. Este o combinatie unica intre miresmele care ies din fiecare boutique, mirosul de croissant, toate amestecate cu picanteria unei fromagerie si parfumul trecatorilor. Pentru ca dincolo de atractiile orasului si de obiectivele turistice, ceea ce pastrez din fiecare loc este spectacolul strazii.

Am avut norocul sa vizitez Londra in ajun de Craciun. As vrea sa descriu luminile orasului, dar nu imi vine in minte decat sentimentul de speranta reflectat in versurile celor de la Coldplay: Up above candles on air flicker […] And I am up here holding on to all those chandeliers of hope. Dar mai mult decat lumina, Londra este muzica. Este o arie la Covent Garden, un muzicant pe Piccadilly Street sau un grup de prieteni cantand intr-un autobuz intr-o sambata noapte.

Muzica ma duce mai departe la o noapte in Sahara, la granita dintre Maroc si Algeria. Reascult niste berberi cantand Mama Africa, dar imi dau seama ca retraiesc, de fapt, emotia celui mai tacut apus. Mohamed, un berber cu trupul marcat de arsita desertului, tocmai mi-a adus aminte ca fericirea o gasim in lucrurile simple. Este de ajuns sa privim in tacere un apus, sa ne lasam invaluiti de intinderea desertului si sa intelegem ca puterea este in noi.”

ALEX GALMEANU, fotograf

„Sunt fotograf si nu uit lucrul acesta nici in vacante; cele memorabile sunt cele in care am ce fotografia. Imi place sa merg pe strazi, uneori fara o directie anume, ma incanta un anumit tip de fotografie de strada si ma pasioneaza documentarea spectacolului vietii asa cum se desfasoara in jurul meu. In contextul asta mi-a ramas in minte o vacanta imperfecta in Maroc. Intentia a fost sa scap de iarna vreo trei saptamani si, in plus, sa ajung intr-un loc unde existau premisele realizarii unor fotografii interesante. Am inchiriat o masina si am colindat Tanger, Rabat, Casablanca, Marrakech, Fes si Essaouira, fiecare diferit, fiecare cu povestea sa. Love & hate cu adevarat, mi-au placut cam in aceeasi masura in care m-au si enervat. Poate cel mai mare soc a fost Marrakech. Culoarea si arhitectura orasului sunt povesti in sine, Medina labirintica si super-aglomerata e o aventura in toata regula. Localnicii sunt agasanti, dar minunati in fata aparatului de fotografiat. Medina iti consuma toata energia si toata rabdarea. Orientarea in spatiu iti este provocata la fiecare intersectie, lucru ce, daca ai ochii potriviti, e foarte usor compensat de inegalabilul spectacol al unui context social extrem de colorat. Localnicii traiesc din turism, Maroc e o tara in care fiecare are ceva de vanzare, chiar si atunci cand vizitatorul nu are intentia de a cumpara ceva. Tinerii profita de arhitectura vechilor orase, unde labirintul a fost utilizat de sute de ani ca o forma de aparare, taxand chiar si cea mai mica ezitare in orientarea oricarui strain. Altfel, Medina e neschimbata de 1.000 de ani si nu e exagerat sa spui ca Marocul e ca o veritabila intoarcere in timp, Marrakech ilustrand perfect un golden age al Orientului.”

Articol aparut in numarul de iulie – august al revistei Harper’s BAZAAR Romania.

Cititi si: “Ce (mai) citim in vacantele de vara”!

Ilustratie: Agnes Keszeg

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here