Viața în fața camerei: Aida Economu

0
770
Aida Economu serial Triplusec
Aida poartă top și fustă, ambele Sportmax, Max Mara, și sandale din garderoba proprie.

Actoria n-a fost prima ei alegere. Chiar și după ce a absolvit UNATC, n-a profesat imediat. Astăzi însă, cu serialul Triplusec și cu multiple colaborări în teatru, nu se mai gândește (atât de des) la un plan B.

În urmă cu zece ani a venit din Constanța în București cu gândul de a face un master în psihologie, prima ei specializare, dar a sfârșit prin a da examen și a reuși să intre la UNATC – secția Actorie. După facultate a urmat un interval de doi ani în care și-a ajutat părinții cu restaurantul pe care aceștia îl dețin în Constanța și, în paralel, a pus bazele unui mic business, Small Issues, un magazin online de piese vintage și retro. A revenit în teatru în 2010, la Râmnicu-Vâlcea, și a jucat timp de două stagiuni acolo. Proiectul de la care toate au început să se lege pentru ea a fost lungmetrajul Chosen (regia Jasmin Dizdar, 2016). Astăzi are o agendă mai bogată ca oricând și se împarte între orele petrecute pe platourile de filmare ale serialului Triplusec, difuzat de ProTV, și diverse spectacole jucate la Godot și Metropolis în București, dar și la Tulcea. Alina, personajul pe care Aida îl interpretează în Triplusec, este momentan cel mai solicitant rol, și asta pentru că între cele două nu există nici o asemănare. Însă toate provocările ce vin la pachet cu acest rol sunt însoțite și de un număr copleșitor de mesaje de la spectatori – semn că Aida e pe drumul cel bun.

Harper’s BAZAAR: Când te-ai decis să devii actriță?

Aida Economu: Am avut niște gânduri când eram mai puștoaică, dar cred că prin liceu s-a concretizat totul. Iar pasiunea a venit făcând propriu-zis școala de actorie. Sunt mulți care fac școala, dar nu continuă pentru că e o meserie destul de ingrată. În an cu mine, la UNATC, au fost 46 de studenți și cred că profesăm vreo 20. După ce am terminat facultatea, vreo doi ani am zis că nu vreau să fac meseria asta și nici n-am făcut-o. M-am ocupat de ce se ocupă și ai mei, de cârciumărie. Apoi am ajuns la teatru în Râmnicu-Vâlcea și am jucat vreo două stagiuni acolo. N-a fost cea mai plăcută experiență. Dar încet-încet am început să fac și publicitate, am mai făcut niște filme și m-am împrietenit cu un director de casting, Domnica Cîrciumaru. Ea nu s-a lăsat de mine, mă tot chema la castinguri, eu îi spuneam că nu mai vreau și ea s-a ținut de capul meu. Cred că datorită ei fac și astăzi meseria asta. La un moment dat m-a chemat la un casting pentru un film străin pe care l-am și luat, Chosen. Din acel punct încolo au început să curgă și alte proiecte interesante. Am început să lucrez la teatrul din Tulcea, cu care încă am proiecte. Am avut momente, și încă mai am, în care mă întreb dacă are rost să continuu. Singura diferență este că acum îmi trec repede. De fapt, de niște ani, sunt pe linia de plutire în sensul că trăiesc din asta. Doar din asta.

Aida Economu serial Triplusec

H.B.: Familia ta ți-a influențat în vreun fel decizia de a fi actriță?

A.E.: Ei își doreau să fac ceva mai sigur. Dar până la urmă, ce e sigur în ziua de azi? Am terminat Facultatea de Psihologie înainte de Actorie și am venit să dau la București la un master în Psihologie. În schimb, am dat admitere la Teatru și când am aflat că am luat, i-am sunat pe ai mei. Ai mei aveau treabă. Era plin sezon, la ei vara e foarte aglomerat. Mi-a răspuns taică-miu, iar eu i-am spus că am intrat la Teatru. „Bravo! Te sună tata mai târziu”, mi-a zis, dar nu a închis telefonul. L-am auzit spunându-i mamei că am fost la nu-știu-ce spectacol de teatru. Și atunci mi-am dat seama că nu înțelesese. Bineînțeles, prima reacție a lui taică-miu, când a înțeles, a fost să-mi spună că nu mă întreține la București. Însă am venit oricum și am stat la cămin în primă fază. A fost simpatic. Am venit la București cu 40 de perechi de încălțari, stăteam cinci într-o cameră și am fost nevoită să-mi trimit jumătate de bagaj înapoi acasă. Am făcut-o fără nici un fel de sclifoseală. După un an mi-am găsit chirie. M-am mutat cu o colegă. Și tot așa, până la un moment dat când m-am căsătorit și am divorțat și iar m-am mutat. [Râde.]

H.B.: Dintre toate rolurile de până acum care ți s-a părut cel mai solicitant?

A.E.: Alinuța, la care lucrez acum pentru Triplusec. Și asta pentru că n-are nici o legătură cu mine. Este extrem de naivă, credulă, dar în același timp e spirt și complet dementă. E genul de tipă care se urcă pe mese chiar dacă știe că-i ridicolă. Nu-i pasă. Chiar spune într-un episod: „Avem mecanisme de adaptare socială foarte diferite și eu nu sunt perfectă, dar ce credeți, nici voi!”. A trebuit să-i găsesc mecanismul, să-mi dau seama cum gândește, iar în secunda în care ne-am prins – și eu, și Letiția Roșculeț, regizoarea – a fost mult mai ușor. Până acum nu înțelesesem treaba cu „rămân în personaj”, dar odată cu Alinuța, mi-am dat seama că a rămâne în personaj înseamnă a găsi mecanismul după care el funcționează și a-l aplica în tot ce faci pe platou, de la cum bei apă până la cum reacționezi când vezi o pisică. Am lucrat mult cu Letiția, care și-o dorea feminină, dar nu sexy, să aibă dorințe de gagică, dar să fie în același timp foarte copilă. E foarte fină linia.

„Am venit la București cu 40 de perechi de încălțari, stăteam cinci într-o cameră și am fost nevoită să-mi trimit jumătate de bagaj înapoi acasă. Am făcut-o fără nici un fel de sclifoseală.”

H.B.: Cum e cu mesajele de la fani?

A.E.: E prima oară când vin atât de multe. După fiecare episod apar zeci de mesaje la care răspund, ce să vezi!? Nu m-aș fi bănuit de așa ceva. Am crezut tot timpul despre mine că sunt destul de ciufută, dar cred că, de fapt, ține de cât de implicată sunt în proiect, cât de drag îmi este și cât de mult am crezut în el înainte să se aprobe.

H.B.: Cum a fost la castingul la Triplusec?

A.E.: N-a fost casting, cel puțin nu pentru noi, personajele principale. Știu doar că mai exista o a doua opțiune pentru Alinuța în cazul în care refuzam eu. Dar Letiția a fost suficient de nebună cât să aibă încredere în mine, eu suficient de nebună cât să am încredere în ea. Și ne-a ieșit. Sau noi așa zicem. Credem că e un pariu câștigat.

H.B.: Cum e pe platou cu Oana Pellea?

A.E.: Foarte mișto. Oana Pellea reușește să-și păstreze mereu energia, spre deosebire de noi, ceilalți. Dar este în același timp și extrem de funny. De exemplu, când am filmat episodul 2 cu ea în coșciug, am râs de am leșinat. Era extrem de cald în capelă, stăteam și ne făceam vânt cu evantaiul, plus selfie-uri cu ea. Are foarte mult umor, dar, în același timp, când intră în cameră se cam îndreaptă toată lumea. Impune asta fără să facă nimic deosebit.

H.B.: Ai jucat în trecut diverse roluri de the girl next door. În prezent, în Triplusec ești o fată cuminte, naivă. Ce alte genuri de personaje ți-ai mai dori să abordezi?

A.E.: Mie-mi plac tare personajele negative. Se spune că dacă personajul negativ e bine distribuit, jumătate de film e făcut. Și am jucat câteva personaje negative, dar prea puține și prea puțin dezvoltate.

H.B.: Ce-ți place la industria cinematografică din România?

A.E.: Că începe să se întâmple. Încet-încet.

H.B.: Ce ți-ar plăcea să se schimbe la ea?

A.E.: Bugetele. În secunda în care există buget, e simplu. Ai acces la orice tip de aparatură, ai acces la scenariști buni, ai acces la actori buni, poți să faci costume ca lumea, poți să iei locații ca lumea, ai mai multe zile de filmare, ceea ce înseamnă că poți să bibilești mai mult, poți plăti actorii mai bine, ceea ce înseamnă că nu va mai fi nevoie ca ei să-și ia alte 5-6 jobulețe pe lângă ș.a.m.d.

H.B.: Înțeleg că ai făcut în copilărie balet, înot și iahting.

A.E.: Da, le-am făcut pe toate cele trei datorită bunicului meu. Pare o chestie foarte burgheză, dar de fapt nu este. Bunicul meu a venit în România la 21 de ani din Grecia, din Serres, și e un om fără școală. Părinții mei, cârciumari, munceau și muncesc de dimineață până seara și n-aveau timp de mine și de fratele meu la modul clasic. Cu bunică-miu a fost simplu. A zis: „Măi, este fată, ar fi bine să știe să danseze”. Hop, m-am dus la balet. Unde locuim noi? În Constanța. Ar fi bine să știe să înoate și să conducă o barcă. Astea au fost principiile lui. Am permis de navigare doar la un kilometru de coastă, dar trebuie reînnoit periodic. Însă știu să conduc șalupă, știu să trag de pânze, am făcut trei ani Mediterana și Egeea pe un Bénéteau de 16 metri cu trei oameni la bord. La yachting am apucat „să mă dau” doar două sezoane pe cadet, apoi am trecut pe catamaran și după aia am ajuns acasă fluierând și înjurând și flegmând pentru că eram eu și foarte mulți băieți. Iar mama când m-a văzut așa, m-a trimis la pictură și gata cu iahtingul.

H.B.: Cu ce te mai ocupi în afară de filmările pentru Triplusec?

A.E.: A început stagiunea și am improvizație la Godot cu Imprologia. Mai joc la Tulcea, în În doi, pe care l-am jucat și la București în tot felul de spații neconvenționale. La Suceava l-am jucat în autobuz și-n mașină, eu fiind șofer în acest spectacol. Piesa e mai degrabă un performance, cu doar trei spectatori pe bancheta din spate a mașinii, după textul lui Matei Vișniec. Iar în Tulcea îl voi juca pe o barcă. Mai joc la Metropolis în Konkurs, plus încă alte patru spectacole în stagiune la Tulcea. Sunt actor independent și cred că ăsta va fi statutul meu până la sfârșitul vieții. Îmi este foarte greu să mă leg de un teatru.

Aida Economu serial Triplusec
Rochie Sportmax, Max Mara, și pantofi din garderoba proprie.

H.B.: Cum s-a schimbat viața ta de când ai dat Constanța pe București?

A.E.: Cumva, din afară, pare că Bucureștiul oferă foarte multe oportunități, dar dacă nu le cauți un pic, te poate înghiți atunci când vii din provincie. Trăiam într-un confort maxim în Constanța. Aici e un pic haos, dar în tot haosul ăsta am reușit să-mi construiesc universul meu. Eu sunt îndrăgostită de București. Fac parte din categoria oamenilor care nu l-ar părăsi.

H.B.: Unde te vezi peste 10 ani?

A.E.: Aș vrea să fiu pe set sau pe o scenă de teatru. Nu neapărat în București.

H.B.: Dar peste 30?

A.E.: Peste 30 mă văd cucoană, dar cucoană sclifosită, fumând, având pretenții ca așternutul să fie perfect întins. Am o poveste foarte mișto a unei prietene. Mătușa ei, fostă boieroaică, tante Constance, care datorită vremurilor a rămas fără nimic, s-a mutat într-o garsonieră în Turnu-Severin, după ce ea crescuse într-un conac. A murit la 90 și ceva de ani, într-un capot de mătase, cu bigudiurile pe cap, rujată și cu țigara arzând în scrumieră. Tante Constance, atât am avut de spus.

Serialul Triplusec poate fi urmărit pe ProTV.

Articol apărut în numărul de noiembrie al revistei Harper’s BAZAAR România.

Citiți și: “Idei sic: Aida Economu, actrita”!

Foto: Oltin Dogaru; Styling: Ina Borcea; Makeup: Adina Vlad; Fotografiile au fost realizate la Dianei 4. Mulțumim pentru sprijinul acordat.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here