Viața mea culturală: Ada Milea

0

Este unul dintre puținii artiști care îți oferă garanția unui spectacol pentru care merită să ieși din casă. Cea care poate transforma un text banal într-un spectacol original, cea al cărei stil îl poți recunoaște cu ușurință, dacă ai ascultat-o măcar o dată; cea pe care mulți încearcă să o imite, inutil.

La ce proiect muncești în acest moment?

La o continuare a Chiritzei Teatrului Naţional clujean, folosind un text din secolul al XIX-lea (de Matei Millo) care pare scris acum. De această dată, Chiritza e carantinată la domiciliu de către o firmă specializată în oferirea unor asemenea servicii, iar posibila contaminată e izolată de restul familiei şi supravegheată să nu se apropie de cineva sau să evadeze.

Unde te putem vedea/asculta în perioada următoare?

Pe internet, ha-ha, la https://adamilea.bandcamp.com/, youtube sau pe https://adamilea.ro

Ce-ți place cel mai mult atunci când te uiți la tine? dar cel
mai puțin?

Decorul. Vârsta.

Care este cea mai mare bucurie artistică pe care ai avut-o în
ultima perioadă?

Un spectacol pe care l-am văzut la Cluj (Cartoforii, după Gogol).

Ce ai descoperit nou despre tine în ultimele luni?

Că pot susţine concerte online cu bucurie, profitând de posibilitatea de a ne juca în limitele impuse de camera video. Era superb că vedeam o parte dintre spectatori, în casele lor sau la birou.

Cum te vezi tu, acum, astăzi?

Ca ieri.

Care este persoana care te cunoaște cel mai bine?

Sper că eu.

Ce posturi de radio/podcasturi asculți?

Radio România Cultural, RockFm.

Cartea pe care ai recomanda-o celui mai bun prieten, sau cartea care a produs cele mai multe schimbări în tine:

Cred că Micul Prinț, de Saint-Exupery, m-a afectat iremediabil cândva.

Tabietul la care ți-e cel mai greu să renunți:

N-aş putea renunţa la orele de somn din noapte.

Proiectul care te entuziasmează acum:

Mă entuziasmează proiectele la care lucrez, pentru că lucrez ce mă entuziasmează (sunt artistă independentă). Deci, Chiritza’n carantină.

Piesa de teatru la care ai fost de mai multe ori, sau pe care ai vrea s-o revezi:

Creatorul de teatru, de Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija, la Teatrul Act. Am văzut acel spectacol de peste zece ori.

Orașul/locul în care ți-ar plăcea să trăiești, măcar un an, în această viață:

Un sat în Grecia, pe malul mării.

Muzica pe care-o asculți când vrei să te relaxezi:

Ali Farka Toure & Ry Cooder (Talking Timbuktu).

Muzica care te inspiră:

Bobby McFerrin, Randy Newman.

Decorul în care îți place să-ți bei cafeaua:

Oricare.

Pentru ce ți-ar plăcea să ai mai mult timp?

Pentru taclale cu oameni dragi.

Muzica ce te emoționează până la lacrimi:

Beethoven – Concertul nr. 5 (Imperialul) în varianta Michelangeli (pian) & Celibidache (dirijor).

Artistul pe care ți-ai dori să poți să-l îmbrățișezi:

Banksy.

Cea mai „vinovată” plăcere descoperită de curând:

Germknödel (un desert nemţesc).

Ce ți se pare inutil?

Semnul de circulaţie cu „atenţie, cad pietre”. Ce se poate face? Asta e o observaţie a colegului Bobo Burlăcianu, ha-ha.

Locul/spațiul în care te simți cea mai liberă/tu însăți:

În somn.

Cel mai ușor te conectezi la tine când:

Dorm.

Cel mai talentat om pe care-l cunoști este:

Fiecare.

Lucrarea de artă pe care ți-ai da toți banii:

Viaţa.

Cel mai mare regret pe care-l ai:

Moartea celor dragi.

Ultimul lucru pe care-l faci înainte de culcare:

Închid ochii.

Gândul cu care te trezești dimineața:

Bun.

Crezi că e supraevaluată:

Competenţa oamenilor incompetenţi.

Crezi că e subestimată:

Competenţa oamenilor competenţi.

Foto: Nicu Cherciu, Pr
Pagină realizată de Andreea Cipcă

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here