Viata mea culturala: Alexandra Badea

0
35
viata mea culturala alexandra badea

Regizoarea si scriitoarea stabilita la Paris dezvaluie cateva dintre preferintele ei.

PRIMUL ALBUM CUMPARAT: Nevermind, de la Nirvana. Imi amintesc de o tabara de schi in liceu. Eram toti in tren si il ascultam tare la un casetofon portabil. La un moment dat, proful de chimie a venit enervat si ne-a confiscat caseta, dar cum fiecare avea albumul, am pus alta.

SERIALELE FAVORITE: Prefer filmele, dar ma mai uit din cand in cand la seriale, mai mult ca documentare pentru proiectele pe care le scriu. Cel mai neasteptat e Black Mirror. House of Cards mi-a folosit ca sursa pentru textele in care vorbesc despre politicieni. Mi-a placut mult Homeland ca scriitura si acum ma uit la The Americans.

DESCOPERIRI RECENTE: Filmele Loveless, de Andrey Zvyagintsev, si 120 battements per minute, de Robin Campillo (filmul intrerupt de extremistii religiosi la MTR). Cartile filosoafei franceze Anne Dufourmantelle, care vorbeste despre risc, rezistenta, curaj. Si romanul Petit pays, al lui Gaël Faye, care sper ca va fi tradus curand in romana.

SPECTACOLUL DE TEATRU CARE TI-A SCHIMBAT VIATA: Au fost doua. Patul lui Procust al Catalinei Buzoianu, pe care l-am vazut in liceu de vreo sapte ori. Cred ca datorita acelui spectacol m-am hotarat sa dau la Regie, inainte nici nu stiam ca meseria asta exista. Si Hamlet al lui Peter Brook, pe care l-am vazut in teatrul lui de la Paris, la Bouffes du Nord. Invatasem in scoala despre el, despre simplitatea esteticii sale si despre intensitatea actorilor sai veniti din toate colturile lumii. Nimeni nu isi mai punea intrebarea de ce Hamlet e jucat de un actor african, Gertrude de o actrita europeana si Ofelia de o actrita indianca.

CARTEA PE CARE AI RECITI-O CU PLACERE: Écrire, de Marguerite Duras, despre raportul ei cu scrisul, despre cum cartile pot salva. Imi place mult Duras, are o muzica aparte si o viziune asupra lumii, asupra relatiilor umane foarte puternica.

IN FRUNTEA PLAYLISTULUI IN ACEST MOMENT: Cat Power – The Greatest, Lhasa – La marée haute, Camélia Jordana – Parce que.

LOCURILE UNDE ITI PLACE SA IESI: In Paris sunt atatea locuri unde pot merge in cartierul in care locuiesc, Canal Saint Martin. E o zona in care toate cartierele se intalnesc: spre nord – cartierul indian, spre est – cartierul chinezesc Belleville, pe strada paralela sunt saloanele de coafura africane si pe cealalta strada – cartierul turc. Multiculturalismul acesta m-a determinat sa traiesc in Paris. In Bucuresti, vara merg in Eden, Apollo, Voilà.

DESTINATIE IDEALA DE VACANTA: Marea ma linisteste, ma inspira, am nevoie sa ma indepartez de „civilizatie”. Descoperirile cele mai recente au fost Cuba, Cambodgia si Hydra in Grecia.

VIS RECURENT: Un vis mai vechi. Un avion care se prabuseste, dar nimeni nu moare, ne suim in altul, care se prabuseste si el. Si tot asa…

PLACERE VINOVATA: Nici o placere nu e vinovata, dar sa zicem fondant au chocolat cu sampanie.

CEA MAI MARE REALIZARE PERSONALA: Sa scriu primul meu roman, Zone d’amour prioritaire.

CEL MAI MARE OBSTACOL: In trecut au fost teama si pesimismul, acum sunt lipsa de timp si fragmentarea lui.

SA SCRII LIVE PE SCENA DE TEATRU INSEAMNA… Sa ma apropii si mai mult de spectatori. Voiam sa reduc timpul intre momentul in care apare urgenta de a scrie si momentul in care impart ceea ce am scris cu publicul. In Franta, acest timp se dilata din ce in ce mai mult, in medie ai nevoie de doi ani pentru a monta un text. In cazul Mondes am nevoie de cateva zile. Performance-ul incepe cu mine pe scena uitandu-ma la fotografiile care circula pe Internet. O fotografie anume imi atrage atentia si incep sa scriu, sa spun ce vad in fotografie, ce ma revolta, ce cred ca se ascunde in spatele ei ca intentie. Iar spectatorii vad ceea ce scriu in timp real, computerul meu fiind conectat la un video proiector. Performance-ul e o corespondenta fictiva intre o femeie care priveste aceasta fotografie si fotograful care a facut-o, un om pe care l-a cunoscut la un moment dat in viata ei. Textele ei le scriu in direct, raspunsurile lui sunt scrise cu cateva zile inainte si le citesc. Iar publicul vede tot ceea ce se intampla in computerul meu. Fotografia este punctul de plecare pentru a face o radiografie a lumii in care traim, a momentului prezent, a ideilor si senzatiilor care ma traverseaza in momentul performance-ului.

PRIMA TA PIESA SCRISA IN ROMANA: Perfect compus este o piesa scrisa pentru actorii tineri din Sibiu, un text despre cum momente-cheie ale istoriei Romaniei (pogromul de la Iasi si Bucuresti din 1941, comunismul anilor ’50 si al anilor ’70) au influentat si distrus viata unei familii. Este un text despre adevar, rezistenta, complicitate, manipulare, lasitate, ura, iubire, despre ceea ce am mostenit si despre cum ne putem reconstrui pe alte baze. Am inceput sa lucrez cu actorii si sunt impresionata de deschiderea lor, de privirea lor asupra acestor povesti, de modul in care le asuma si le duc mai departe.

Alexandra Badea a scris peste 15 piese de teatru, despre realitati sociale si economice ale vremurilor noastre, doua romane si mai multe scenarii de film. A primit Grand Prix de Littérature Dramatique 2013 pentru Pulverizare, iar prima montare in Romania a acestei piese se joaca acum la Teatrul Apollo111. Perfect compus va avea premiera in aprilie la Teatrul National din Sibiu.

Cititi si: “Viata mea culturala: Carmen Lidia Vidu”!

Foto: Pierre Grosbois

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here