Viața mea culturală: Andrea Gavriliu

0
37
Andrea Gavriliu p70 595_foto Nicu Gherciu

Coregrafa care ne-a cucerit cu spectacole precum Rambuku și OST (Organic Sound Twist) dezvăluie câteva dintre preferințele ei.

PRIMUL ALBUM CUMPĂRAT: No limit, de la 2 Unlimited, în 1993. Îl cumpărasem pentru piesa cu acelaşi titlu pe care o ascultam în camera mea cu volumul casetofonului dat la maximum. Mă bâţâiam de mama focului …

ÎN FRUNTEA PLAYLISTULUI ÎN ACEST MOMENT: L’Entourloop şi Panda Dub. M-a prins dub-raggae-ul francez.

SERIALE PERFECTE PENTRU BINGEWATCHING: Evit serialele deoarece creează dependenţă, dar mă mai atrag unele miniserii documentare, precum Wild Wild Country, Dark Net şi Making a Murderer. Black Mirror m-a inspirat.

DESCOPERIRI RECENTE: La capitolul muzică, Biga Ranx, adică tot dub-raggae franţuzesc. Dintre filme, The Florida Project mi se pare cel mai bun (cel mai pe gustul meu) din 2017. Acum citesc Un veac de singurătate, de Gabriel García Marquez, ca să mai umplu nişte goluri.

DESTINAȚIE IDEALĂ DE VACANȚĂ: Următoarea pe wish list este Sri Lanka. Am avut şansa de a vizita mai multe ţări din Asia împreună cu prietenul meu şi vrem să ne apropiem vertiginos de zona indiană. Căldura, oceanul şi mâncarea ne hipnotizează.

CARTEA PE CARE AI RECITI-O CU PLĂCERE: Nu obişnuiesc să recitesc alte cărţi decât acelea de tipul „Biblie pentru meserie”. Un exemplu actual este Dansul în secolul XX, de Isabelle Ginot şi Marcelle Michel. Mă pregătesc pentru doctorat.

VIS RECURENT: Labirintul. Apare de obicei sub forma unei case cu multe încăperi întortocheate, prin care circul mânată de curiozitatea de a descoperi ce se află-n spatele fiecărei uşi.

PLĂCERI VINOVATE: Tutun, cafea, bere, vin roşu, pizza, Family Guy (iată, alt serial…).

ȚI-AR PLĂCEA SĂ IEI CINA CU… Igor Stravinsky. L-aş întreba mai multe detalii despre Sărbătoarea primăverii.

OAMENII SUNT SURPRINŞI CĂ… Sunt scundă şi sunt fumătoare. De fumat mă pot lăsa, dar de crescut în înălţime nu am cum.

SPECTACOLUL CARE ȚI-A SCHIMBAT VIAȚA: Cumnata lui Pantagruel, în regia lui Silviu Purcărete. L-am văzut în facultate şi mi-am zis „Aşa teatru vreau şi eu să fac!”. Era un spectacol bazat pe improvizaţiile de grup ale actorilor, îmbinate cu sunet şi mişcare ce năşteau imagini şi o atmosferă magice.

CEA MAI MARE REALIZARE PERSONALĂ: Faptul că spectacolul meu de disertaţie, Zic Zac, a avut un destin mai strălucit decât îmi propusesem şi mi-a deschis oportunităţi de a-mi face o profesie din pasiune. Mi-a demonstrat că sunt capabilă să-mi materializez gândurile, iar faptul că a primit premiul special al Senatului UNITER pentru teatru-dans a fost o surpriză mai mult decât plăcută.

CEL MAI MARE OBSTACOL: Trecerea de la statutul de actor angajat într-un teatru de stat la cel de coregraf şi performer. Un obstacol invizibil, dar greu de acceptat.

AI PUS ÎN SCENĂ O FEMEIE PENTRU CĂ… Poveştile lui Péter Esterházy au o muzicalitate şi o plasticitate care mi-au părut foarte potrivite pentru un spectacol de teatru fizic. Îmbină cu sensibilitate, umor şi o dureroasă sinceritate toate gândurile şi senzaţiile de care avem parte în intimitatea noastră alături de toţi cei care ajung să facă parte din ea în cursul vieţii.

PRIMUL TĂU SOLO… Este dedicat muzicii şi se numeşte OST (Organic Sound Twist). Întotdeauna muzica a funcţionat pentru mine ca stimulent pentru „acum”, mi-l dezgroapă pe „atunci”, îi dă speranţă lui „cândva”. M-a inspirat cartea Muzicofilia, de Oliver Sacks, care le-a dat un nume concertelor mele involuntare: „viermi de ureche”. Lambada îmi descrie fascinaţia copilăriei, Mână caii vizitiu îmi gâdilă ironia, Seguidilla: Près des remparts de Séville (din Carmen, de Georges Bizet) îmi trezeşte admiraţia pentru perfecţiunea operei muzicale, 500+Reprise, de la Letherette, mă îmbie la visare.

Andrea Gavriliu semnează coregrafia şi performează în Rambuku, câştigătorul Premiului UNITER 2018 pentru cel mai bun spectacol. OST (Organic Sound Twist), pentru care îşi asumă „conceptul, coregrafia, interpretarea, ilustraţia muzicală, textul şi sudoarea”, face parte din repertoriul Teatrului Naţional din Cluj-Napoca.

Articol apărut în numărul de iunie al revistei Harper’s BAZAAR România.

Citiți și: “Viața mea culturală: Raya al Souliman”!

Foto: Nicu Gherciu

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here