Viața mea culturală: Simona Deaconescu

0
81
Simona Deaconescu_foto Pollak Po

Înainte de prezentarea unui nou proiect performativ la MNAC, Simona Deaconescu dezvăluie câteva dintre preferințele ei.

PRIMUL FILM DE DANS CARE TE-A CAPTIVAT: Blush (Wim Vandekeybus). Eram studentă când l-am descoperit și l-am văzut de atât de multe ori în acea perioadă, încât aproape puteam să-l povestesc cadru cu cadru. E un film poetic, foarte puternic, imersiv. Pentru acest lungmetraj, trupa Wovenhand a creat un soundtrack pe care și acum îl ascult cu plăcere. Foarte rar am văzut un film de dans în care muzica să fie absolut necesară și organic integrată. Blush este unul dintre cazurile rare.

ÎN FRUNTEA PLAYLISTULUI ÎN ACEST MOMENT: Mika Vainio – Stratostaatti sau Heijastuva, depinde de starea în care mă aflu.

SPECTACOLUL CARE ȚI-A SCHIMBAT VIAȚA: Nu cred că există vreun spectacol care să-mi fi schimbat viața, dar există două spectacole care au declanșat o schimbare de perspectivă în mine. Unul dintre ele este Talking Head (Chris Haring/Liquid Loft), pentru modalitatea ingenioasă de a trata absurditatea comunicării online. E un spectacol care folosește tool-uri foarte simple, dar care te transportă instant în lumea celor doi performeri. Un spectacol la care mă întorc tot timpul este bODY_rEMIX/gOLDBERG_vARIATIONS (Marie Chouinard), pentru universul corporal incredibil pe care-l generează.

SERIALELE PERFECTE PENTRU BINGE-WATCHING: Sunt un mare fan al serialelor. Acum urmăresc Sharp Objects și The Sinner (sezonul II). Top 3 e format din The Handmaid’s Tale, Stranger Things și Mr. Robot.

LOCURILE UNDE ÎȚI PLACE SĂ IEȘI: Nu sunt un party animal și nici nu ies foarte des. Dar în București iau adesea prânzul și cina la Lente Arcului. Îmi place să merg pe jos de pe Calea Victoriei până pe Calea Moșilor. Fac asta des. Mi se pare că e un întreg spectacol care se desfășoară în fața mea și mă binedispune. Acum răspund la aceste întrebări de la Beans&Dots, unde îmi place să stau la o cafea și să lucrez.

Vis recurent: Am două. Unul din copilărie și unul recent. Cred că până pe la vreo 14 ani tot visam că mă plimb pe un pod, văd un copil mic în apă, mă arunc după el, înot și când îl iau în brațe, mă trezesc. Recent visez science fiction. Are loc o explozie nucleară, văd lumina în depărtare și rămân prinsă în aceeași mișcare.

EXTRAVAGANȚĂ NECESARĂ: Călătoritul în locuri unde cultura e complet diferită de societatea în care trăiesc eu. Anul acesta am fost în Oman. Nu mă pot abține să nu descopăr un loc foarte diferit de Europa măcar o dată pe an. Și când sunt acolo, aproape că nu vreau să mă mai întorc. Călătoritul este printre puținele extravaganțe pe care mi le permit.

ȚI-AR PLĂCEA să IEI cina CU … Frida Kahlo. Chiar mi-aș dori foarte tare o întâlnire cu ea. Dacă s-ar inventa o mașină de călătorit în timp, prima mea destinație ar fi Casa Albastră din Coyoacan, cândva la mijlocul anilor ’40.

CEA MAI MARE REALIZARE PERSONALĂ: Tot timpul consider că ultima realizare este și cea mai mare. Acum organizez Bucharest International Dance Film Festival, alături de Anamaria Antoci. Voi spune că aceasta este cea mai mare realizare a mea. Peste două luni voi zice altceva.

RETRO WALK DECADES TO THE SUN ESTE … un proiect în care chestionez o parte dintre lucrurile pe care le credeam despre mișcare și despre felul în care se construiește o lucrare artistică performativă. În iulie nu cunoșteam încă echipa de performeri cu care voi lucra. Tot timpul această necunoscută îmi creează emoții. Am tendința de a mă atașa de oamenii cu care lucrez, e un fel de „îndrăgosteală artistică”. Retro Walk Decades to the Sun a ajuns să-mi placă foarte mult și asta pentru că simt că mă aflu într-un proces continuu de negociere cu limitările corpului și ale percepției. Este acel gen de proiect în care ai vrea să rămâi mereu în procesul de repetiție pentru că simți că descoperi ceva nou în fiecare zi și nu vrei să pui punct acestei etape. Acesta este unul dintre motivele pentru care încercăm să-l lăsăm să se dezvolte ca un organism autonom. Până acum funcționează. Am plăcerea să lucrez pentru a doua oară cu Olivia Nițiș (curatoare), Ciprian Ciuclea (artist vizual) și Cătălin Crețu (compozitor). În 2017 am creat împreună spectacolul Counterbody. De data aceasta ne-am propus să facem o instalație performativă durațională. Este o echipă care mă hrănește intelectual, cu o dinamică aparte, în care mă simt foarte confortabil. Atunci când vrei să-ți asumi niște riscuri la nivel artistic, ai nevoie de o echipă cu care să te simți în siguranță. Instalația are loc la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC) în perioada 1-3 octombrie și apoi la Festivalul Media din Arad pe 5 și 6 octombrie.

Simona Deaconescu este director artistic al Bucharest International Dance Film Festival și fondatoarea Tangaj Dance, care produce proiecte la intersecția dintre artă și știință, film și dans. Anul trecut a fost selectată de rețeaua Aerowaves printre cei mai promițători 20 de coregrafi emergenți din Europa, pentru spectacolul Counterbody.

Articol apărut în numărul de octombrie al revistei Harper’s BAZAAR România.

Citiți și: “Viața mea culturală: Lucia”!

Foto: Lavinia Pollak

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here