Viața mea culturală: Vika Tonu

0

S-a născut în Chișinău, a crescut la București, a studiat Artă și Design în Marea Britanie, a aprofundat designul de bijuterie în Florența, iar de curând s-a mutat în Spania. Brandul ei de bijuterii este la fel de călător ca și ea, îl găsești în diferite galerii și boutique-uri din Europa.

De ce Ibiza, ca destinație pentru creație:

A fost una dintre cele mai spontane și oarecum inexplicabile decizii pe care le-am luat vreodată. După o pauză de 11 ani, am revenit în Ibiza în aprilie 2019 într-o vacanță. Ajunsă pe insula aceasta minunată, unde mi-am petrecut două veri consecutive în studenție, am simțit o conexiune foarte puternică cu locul. Mi-am dat seama că îmi lipsește foarte mult natura, iar acesta ar fi putut fi motivul pentru care mă simțeam atât de deconectată de mine de ceva timp.

Știam că aveam nevoie de o schimbare, așa că m-am întors în București cu gândul deja la mutat, am început toate demersurile pentru asta și m-am întors cu tot cu atelier pe insulă. Lucrurile s-au aranjat de la sine destul de lin, astfel încât să nu am niciun dubiu că am luat o hotărâre inspirată, bazată în primul rând pe vocea intuiției. Ibiza nu este doar despre petreceri, zonele turistice și agitate pe timpul verii pot fi evitate cu ușurință, iar în extrasezon insula se regenerează și este foarte multă liniște și pace.

Prima bijuterie de care-ți amintești:

Când eram copil, bunicii mi-au făcut cadou un inel din aur galben cu un mic diamant. Era inelul pe care ei aveau în plan să îl port când voi „crește mare”. Am început să îl port de câțiva ani, din momentul în care am privit cu alți ochi bijuteriile din aur.

Cartea care a produs cele mai multe schimbări în tine:

Unul, nici unul și o sută de mii, de Luigi Pirandello. Este un roman, sau mai degrabă un eseu filozofic – extrem de puternic, în care am regăsit abordate întrebările și gândurile mele legate de identitate, false imagini care ne hrănesc egoul și dorința futilă a oamenilor de a fi plăcuți și acceptați de societate.

Proiectul care te entuziasmează acum:

Proiectul meu în curs a luat ființă odată cu mutarea mea în Ibiza și se intitulează Stone Keepers. Este vorba despre o colaborare nouă și exclusivă cu un șaman modern, pe nume Cat Faith. Împreună ne-am propus să creăm o serie de piese unicat ce depășesc granița bijuteriei și care devin, în urma unui ritual special, talismane cu o puternică încărcătură energetică. După cum spune și numele proiectului, povestea este cu și despre cristale, pietre semiprețioase/prețioase și despre forța acestora. Rolul meu este să creez structura perfectă, individuală pentru fiecare piatră în parte, în care aceasta să își manifeste în libertate proprietățile, pentru a putea fi apoi purtată și integrată în viața de zi cu zi.

Colecția este o simbioză între om și natură, între primordial și actual, între teluric și spiritual. Lansarea va avea loc primăvara aceasta în cadrul renumitului festival Artwithme din Tulum, Mexic, urmând ulterior ca piesele să fie disponibile în câteva boutique-uri exclusiviste, dar și pe o platformă separată pe care o vom anunța curând.

Locul în care ți-ar plăcea să trăiești, măcar un an, în această viață:

În iarna anului viitor am în plan să îmi realizez visul de a locui în Bali. Îmi doresc să ajung acolo pentru ca meșteșugul meu să atingă o treaptă superioară. Mi-ar plăcea să cunosc meșteri, bijutieri, sculptori, să mă inspir și să descopăr elemente noi pe care să le integrez în colecțiile viitoare.

Muzica pe care-o asculți când lucrezi:

Oh, nu fac nimic fără muzică, alegerea depinde însă de stare. Poate fi indie, clasică, electronică, pop, rock rusesc, sau o piesă nou descoperită pe Spotify, lăsată pe repeat toată ziua. Însă când e de lucru fără pauze, îmi place să ascult radio cum ar fi openlab.com, nicecream.fm sau teatru radiofonic.

Dacă ai fi o bijuterie, ți-ar plăcea să fii…

Cred că mi-aș dori să fiu o broșă victoriană, super-prețioasă, de tipul celor compuse din două elemente prinse cu lanț între ele și care pot fi purtate în mai multe feluri. Sau o diademă incrustată cu safire și diamante, de ce nu?

Scriitorul cu care ți-ar plăcea să iei cina:

Am citit de curând, la recomandarea unui amic, Conjurația Imbecililor, de John Kenedy Toole, un roman devenit un clasic al literaturii comice, o carte delicioasă scrisă de un autor chinuit de depresie și neputință, care și-a luat viața la o vârstă fragedă. După ce a fost respins de nenumărate ori, manuscrisul a reușit să fie publicat post-mortem datorită eforturilor mamei autorului și, desigur, devine un succes total. M-am întrebat adesea cum era, de fapt, acest John Kenedy Toole, cât de mult seamănă cu personajul principal din carte și cât de tristă sau amuzantă ar putea fi întâlnirea noastră.

Spațiul în care te simți liberă, tu însăți:

În momentul de față mă simt liberă chiar aici, pe insula unde locuiesc. Resimt această libertate după ce m-am eliberat de anxietatea și superficialitatea unui oraș încărcat precum Bucureștiul, de presiunea vizavi de cultul corpului, prezențele la evenimente fără niciun scop, trenduri și spiritul de turmă.

O altă pasiune, în afară de bijuterii:

Colajul și fotografia. Îmi place să folosesc propriile fotografii pe care să le combin cu imagini din colecția mea de vederi, poze, cărți și reviste vechi.

Mi-ar plăcea să creez mai des colaje, însă am observat că am inspirație și viziune în momentele de cumpănă, când stările devin atât de intense, încât nu mai pot fi procesate mental. Poate de aceea, crearea unui colaj a căpătat pentru mine o însemnătate destul de simbolică.

Restaurantul sau felul de mâncare preferat:

De mai bine de doi ani am adoptat dieta vegană, din acest motiv îmi gătesc foarte mult singură. Însă rețetele vegane, combinațiile și ingredientele nou descoperite continuă să îmi dea peste cap papilele gustative. Dar dacă aleg să ies în oraș, prefer localurile tip „farm-to-table”, care apreciază importanța calității legumelor și care încurajează agricultura (ecologică) locală.

Bijuteria preferată:

Inelul „Lecția despre Cub”, inspirat din poezia lui Nichita Stănescu. Este un inel complex, pe care nu am reușit încă să îl „torn” fără defecte. Am purtat prototipul său non-stop până când o prietenă dragă m-a convins să i-l vând… un al doilea model, și aparent ultimul exemplar reușit este în posesia unui alt prieten apropriat.

Lucrarea de artă pe care ți-ai da toți banii:

Regret că nu am cumpărat când am avut ocazia o gravură de-a lui Ștefan Câlția. Nu costa o avere, totuși nu mi-am putut-o permite chiar în acel moment. Îmi doresc mult o pictură sau o serie a acestui artist pe care îl admir foarte mult.

Ultima expoziție la care ai fost:

La ultima vizită în țară am reușit să ajung la expoziția Noaptea Minții,  găzduită de Galeria La Borna. Îmi place acolo atât spațiul nonconformist și atmosfera relaxată, cât și proiectele, selecția, open call-urile și echipa din spatele galeriei.

Foto: Arhiva personală; Colaj: Tudor Șmalenic

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here